Pentru o bucată de teren de 10,16 mp, doi patroni cu firme aflate în buricul târgului din Petroşani, din zona spitalului, se judecă de ani de zile, fiecare patron revendicându-şi terenul respectiv.

 

Este vorba de

doamna Păun Jura, care deţine un restaurant şi un magazin, şi de vecinul doamnei, Cristian Gal, care deţine o clădire care adăposteşte un hotel în zona spitalului şi mai multe magazine. Chiar şi după ce una dintre părţi a pierdut anul acesta şi recursul, cazul tot nu s-a stins, după ce patronul părţii „vătămate” a chemat presa şi a motivat că „instanţa de la Petroşani n-a făcut dreptate”. 

Pentru că nu suntem judecători şi nu putem pune la îndoială o hotărâre judecătorească, nu ne vom da prea mult cu părerea, lăsând părţile aflate în litigiu să îşi expună punctul de vedere.

Credem că ambele firme ar trebui să aibă o bună vecinătate şi înţelegere. După părerea noastră, părţile ar putea negocia o împăcare şi ar putea găsi o soluţie de mijloc, lăsând fiecare patron de la el, mai ales că din câte am văzut la faţa locului (dar şi din câte am înţeles de la ambele părţi), cei circa 10 mp nici măcar nu sunt vitali în afacere, nici pentru unii nici pentru alţii…

 

Pentru experţi, Slătinioara tot una-i cu Sălătrucul… 

Ascultând partea vătămată tinzi să-i dai dreptate în mare parte. Numai că, fie avocatul firmei n-a fost prea convingător în instanţă, neştiind să prezinte punctele tari şi dovezile acoperite de acte şi de martori, acesta pierzând prea uşor procesul la Petroşani, fie d-na Angliţa Păun Jura, proprietara unui restaurant din zona spitalului nu ne-a spus chiar tot, deşi ne-a arătat tot dosarul care conţine tot felul de schiţe, acte, documente, expertize şi aşa mai departe. Povestea e „împachetată” frumos cu multe acte şi argumente, dar sentinţa judecătorului ne face să ajungem iar la avocat şi la cum a reprezentat acesta interesele firmei sau la corectitudinea judecătorului, asupra căreia nu avem dreptul să ne îndoim. Poate că, pe viitor, doamna ar trebui să fie mai atentă când e reprezentată de avocaţi, care, în fond, sunt şi ei oameni, cu bunele şi relele lor. Mai mult, ascultând-o pe doamna Păun Jura, am înţeles că nu cunoaşte rezultatul recursului, ceea ce ne face să ne îndoim, pentru că, ascultând şi partea cealaltă, am aflat că recursul doamnei a fost respins, astfel că rămâne valabilă hotărârea instanţei de la Petroşani, care dă câştig de cauză d-lui Cristian Gal. Nu ştim ce căi de atac mai există, dar din ce ne spune doamna Păun Jura „lucrurile nu se vor opri aici”:

„Ambrozie Becsi, fostul proprietar al terenului vecin, a intrat abuziv în 2005, pe un teren din spatele curţii, e vorba de o suprafaţă de aproape 9 m lungime şi 1,20 m lăţime. Ne judecăm şi în momentul de faţă, am făcut recurs deoarece prima sentinţă mi-a fost nefavorabilă, încă n-am primit rezultatul. La ultima expertiză a venit doamna Vasilica Sechel ca să facă măsurători, dar consider că nu le-a făcut bine, să nu mai zic că în loc de strada Slătinioara şi Pârâul Slătinioara, a scris pe schiţă strada Sălătruc şi Pârâul Sălătruc, care e la vreo 3 km de-aici! Vă daţi seama? Cum e posibil aşa ceva? Nu vreau niciun fel de despăgubire sau altceva, vreau să-mi elibereze suprafaţa de teren pe care au construit abuziv. Noi suntem singurii expropriaţi aici, vă arăt şi schiţa dată de tribunal! E vorba de proprietatea mea, de dreptul meu, ei au intrat abuziv”. 

Întrebată de noi dacă doreşte să construiască ceva pe bucata de teren pe care o revendică, aflată undeva în spatele curţii clădirii care adăposteşte restaurantul şi birourile, doamna Păun ne-a declarat: „Chiar dacă nu voi construi nimic, e treaba mea ce fac cu terenul meu. Noi am avut proprietatea aici, sunt pe terenul acesta din 1959, în 2004 am construit pe-aici, m-am extins pentru afacere. Ei au cumpărat de la Ambrozie Becsi terenul de lângă şi în 2012 s-au apucat de construcţie, clădirea care adăposteşte hotelul şi celelalte. Actualului proprietar, domnul Cristian Gal, i-am spus în momentul când s-a hotărât să cumpere terenul să aibă grijă să nu cumpere în forma propusă, deoarece Ambrozie Becsi a intrat abuziv pe o suprafaţă de teren. Expertul Bogdan, care a făcut schiţa atunci, chiar mi-a zis în zeflemea: Da’ ce, doamnă, ai acte? Da, domnule, eu pe acte vorbesc nu pe altceva! Domnul Gal nu m-a ascultat şi după aceea nici n-a făcut nimic să repare greşeala, astfel că acum ne judecăm. Oricum, nu mă las, oricare ar fi sentinţa. Voi merge mai departe, e dreptul meu, e vorba de proprietatea mea”, ne-a declarat d-na Angliţa Păun Jura, proprietara terenului de la capătul liniei către Pârâul Slătinioara.

 

În zadar a vrut amiabila…

În spiritul deontologiei care ne caracterizează, am cerut părerea şi părţi celeilalte. Însă, dl. Cristian Gal a refuzat să dea o declaraţie oficială, susţinând de mai multe ori „că există o sentinţă judecătorească care i-a dat dreptate” şi că mai departe se ocupă avocaţii firmei. Totuşi, prin anumite metode am aflat, neoficial, că „s-a vrut de mai multe ori împăcare, pe toate planurile, ca să nu existe conflicte şi să fie o relaţie de vecinătate, dar doamna Păun n-ar fi vrut, tot timpul căutând să existe o relaţie conflictuală. Prin hotărârea judecătorească ni s-a dat dreptate, iar recursul i-a fost respins. Deci, pentru noi nu mai există acest caz”.

Tot din surse neoficiale am înţeles că nici nu se pune problema ca firma condusă de Cristian Gal să-şi retragă gardul de pe spaţiul respectiv, deoarece „aşa ar putea veni alţii mâine să ceară altă bucată de teren şi atunci ce-am face, le-am da la toţi care vin să ceară teren… Nu e normal”.

 

Finalul va continua

probabil la tribunal, pentru că din câte am stat de vorbă cu cele două părţi, fiecare susţine că are dreptate. Oricum, se pare că punctul nevralgic e vechi între cele două tabere şi a pornit mocnit din momentul în care a fost ridicat hotelul, „care acoperă soarele şi, implicit lumina, fiindcă clădirea ridicată e prea înaltă şi mult prea aproape de clădirile noastre, nimeni nu ne-a întrebat când s-a construit şi nu ne-a cerut părerea…”. După cum ne-a spus, printre multe altele, doamna Păun. Într-adevăr, de când a fost construită clădirea respectivă, „umbra deasă” e la ea acasă în curtea de vizavi, arhitecţii şi proprietarii neluând în calcul şi acest aspect. Probabil că acesta a şi fost motivul principal care a declanşat între cele două părţi mai multe discuţii contrare, în momentul de faţă cei 10 mp pătraţi fiind doar un pretext. Vom vedea pe viitor ce alte „cazuri” se vor mai naşte în acest caz, pentru că este clar că lucrurile nu se vor opri aici.