24.09.2009,  11:20:23 | 0 comentarii | 422 vizualizari
Afganistanul văzut de jos (II) - de Francisc Kalman
de Mircea ANDRAȘ
- Partea a doua -
M.A.: - Revenim la orele noastre.
F.K.: - Mai bine zis la oile noastre. Şi nu mă mai întrerupe că-mi pierd şirul şi rămâi fără interviu. Şi ca să vezi că şi eu am simţul umorului, am să-ţi povestesc o chestie nostimă, o adevărată surpriză pentru mine şi cred că şi pentru cititori. Veneam cu nişte materiale din Turcia şi mă aflam la vamă, la Dubai, aşteptând verificarea vameşilor când, deodată, unuia dintre ei începe să-i sune telefonul, adică să-i cânte, şi ce melodie credeţi că era drept sonerie? Hai că nu ghiciţi... o manea cântată de Guţă, concitadinul nostru. Pe bune! Deoarece vameşul n-a răspuns imediat, am beneficiat de ascultarea ei destul de mult timp ca să mă pot edifica. Despre telefoanele mobile pot să spun că sunt destul de răspândite dar până la începutul acestui an aveai proble­me cu procurarea cartelei, ştiut fiind faptul că aceste telefoane se foloseau la explozia controlată a minelor. Deoarece ele putea fu bruiate, actualmente se foloseşte un alt sistem iar telefoanele nu mai sunt considerate periculoase, în consecinţă şi cartelele se pot procura mai uşor.
M.A.: - Hai să devenim şi lingvişti. Care este limba uzuală, să nu spunem oficială, acolo?
F.K.: - Se cunosc două dialecte uzuale, principale, cum vrei să le zici... „dari”, folosit şi de iranieni şi chiar de kurzi şi „paston”, îndrăgit în special de talibani. În jurul acestora se creează deseori tot felul de altercaţii, incidente de tot felul şi ele stau la baza multor procese, unele dintre ele chiar de conştiinţă. Se mai foloseşte engleza, unii dintre ei vorbind-o chiar cursiv, ea fiindu-le de ajutor în viaţa de zi cu zi. În general, vorbitorii de „dari” mi s-au părut mai aproape de conceptul european iar dialectul „paston” mai oficial.
M.A.: - Cum ţi s-au părut oraşele? Atâtea câte ai văzut...
F.K.: - Nu pot să vă vorbesc decât despre cele două, în care firma noastră a avut sedii, Kabul – după cum ştim, capitala, şi Herat – un oraş în plină dezvoltare, mult mai frumos decât capitala, aflat la graniţa cu Iranul. Ele se află la o distanţă de două zile de mers cu autobuzul şi sunt foarte diferite între ele. Dau doar un exemplu. Kabulul are pentru circulaţia în oraş taxiuri colorate monoton şi tern, pe când Heratul are un fel de tricicluri care pârâie groaznic, au o stabilitate precară dar, o ciudăţenie, sunt printre foarte puţinele lucruri colorate strident, chiar ţipător. Bineînţeles că serviciile amândurora costă destul de mult şi că nu oricine şi pe poate permite.
M.A.: - Despre pitorescul ca rezultat imediat, ce ne poţi spune?
F.K.: - Auzi? Pune şi tu întrebările ca lumea, să le poată pricepe omul. Când ai spus pitoresc cred că te-ai gândit la parcuri sau ceva de genul acesta... da, au şi parcuri. De o factură aparte, cu alei sinuoase şi frumos ornamentate şi cu o vegetaţie deosebit de luxuriantă dar, te asigur, nu vei vedea nicăieri vreo fântână  arteziană, deoarece este cunoscută penuria de apă de acolo, pânza freatică aflându-se la o adâncime de peste cincizeci de metri. Bineînţeles, cei mai mulţi dintre ei beneficiază de hidrofoare dar există şi o reţea de distribuţie a apei în perimetrul oraşului. Ceea ce pe la periferii lipseşte cu desăvârşire. De altfel, tot pe acolo, canalizările fiind destul de precare sau în cele mai multe cazuri lipsind şi ele, când pică prima ploaie, foarte rar, de altfel, totul prinde miros pestilenţial, aproape de nesuportat şi lumea nu mai pare chiar atât de roză, personal simţind nevoia să ocoleşti acele locuri...
A.M.: - Citez din poetul Aimar:
Când plouă nisipul
Se înalţă la cer
Duhnesc florile moarte
De sete
Fluturii doar
Îmbătaţi de prea mult
Spaţiu
Bat din aripi
A dor...
 
Apropo, n-ai terminat cu pitorescul. Ai luat-o pe partea ailaltă...
F.K.: - Da. Uneori mă iau depărtările cu ele. Cel mai pitoresc moment, de fapt cele mai pitoreşti, „că e multe”, momente ale zilei sunt rugăciunile muezinului. Acestea sunt în număr de cinci şi se spun doar cât ţine prezenţa soarelui pe pământ. Sunt momente unice. Bineînţeles cu tot modernismul de rigoare de care pot da dovadă. Astfel, o dată urcat în minaret muezinul dispune de toate mijloacele acustice pentru a-şi propaga rugăciunea cât mai departe, cât mai clar, cât mai convingător. Şi apoi vine momentul, ca să zic aşa, terestru, în care credincioşii afgani îşi întind covoraşul unde îi prinde evenimentul şi într-o sobrietate, aş spune aproape profesională, îşi încep rugăciunea, cu sufletul pătruns de importanţa momentului...
M.A.: - Hai să te smulg din această stare contemplativă... că nu ştiu dacă îţi face bine. Am citit într-un studiu recent că venitul mediu pe cap de locuitor în această ţară este de 3-4 dolari. Se poate trăi cu o asemenea sumă?
F.K.: - Categoric, nu. Dacă ar fi vorba de noi. Dar ei sunt foarte uşor maleabili şi foarte puţin pretenţioşi, în absolut orice domenii. Trebuie ţinut cont că moneda lor oficială, afganul, nu e nici pe departe cu bătaie lungă. Astfel, un dolar este egal cu 50 de afgani. E mult, e puţin? Doar ei pot spune acest lucru.
M.A.: - Şi totuşi au o televiziune şi o reţea de televiziune cu nu mai puţin de 500 de canale, după cum mi-ai spus, majoritatea porno sau sexy. Nu par înapoiaţi în acest domeniu.
F.K.: - Da, într-adevăr, nu par. Dar asta doar aparent. Problema de bază în acest sector este, în primul rând, curentul care uneori, vorba lui Caragiale, există dar lipseşte cu desăvârşire. Trebuie spus, din capul locului, că destui de mulţi înstăriţi sau chiar firme au generatoare, dar ceilalţi, mai lipsiţi de perspective, sunt la discreţia livrărilor de energie electrică din Pakistan şi Tajikistan, aceste ţări având deseori livrări cu intermitenţe potrivit stărilor de fapte existente în teren, astfel ajungându-se în situaţia ca atunci când ţi-e lumea mai dragă televizorul să nu-ţi mai spună nimic. Pe cele două posturi naţionale, unde se prezintă, bineînţeles, foarte multe filme străine, în cazul în care actriţele sunt îmbrăcate mai sumar, cu mini-uri exagerate sau decolteuri sexy, peste acestea se suprapun fâşii acoperitoare, deci „pudici-smul” e la el acasă. Chestia este însă ilară. Deoarece, dacă apeşi butonul următor poţi urmări un post care îţi oferă un porno dus până la absurd. Aceasta face însă parte din ciudăţeniile acestei ţări.
 
Clipa care se ascunde
de Aimar Jek
Nu căuta infinitul
Că l-ai pierdut demult!
Nu căuta începutul
Că încă nu e terminat!
(Va urma)


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 7 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227








Publicitate
Newsletter