02.10.2009,  12:12:24 | 0 comentarii | 340 vizualizari
I.D. Bălan revine
de Mircea ANDRAȘ
Din nou, despre momârlani 
Constelaţia Kogayon
 
Scriitorul petrilean, de sorginte moldovenească, dar atât de bine implementat în rândurile momârlanilor din această zonă încât aproape că aşteptăm a fi, până la urmă, înfiat, deoarece aproape întreaga scriitură a fost pusă pe hârtie pentru confruntarea în special a două lumi: „una este cea a ţăranilor trăitori la munte, a ciobanilor, a momârlanilor în special, cealaltă este a minerilor, oamenilor cu destin aparte”, după cum scrie, în prefaţa cărţii, poeta şi prozatoarea Elisabeta Bogăţan, având cu această ocazie trei roluri importante: cel de critic literar, cel de membru al Uniunii Scriitorilor şi cel de soţie (a autorului, bineînţeles). Autor, printre altele, a volumelor de proză scurtă „Vinovatul”, „Duhul Văii”, a cărţilor de reportaje „Măsuratul oilor”, „Nimic nu este întâmplător”, „Misiunea de la Straja” şi a volumelor de poezie „Omul de piatră”, „Trecerea”, „Fulgeron”, „Scrisori din munţi, „Noptatice”, „Haruri”, Ioan Dan Bălan „face risipă de talent şi de artă a scrierii (...) în aşa măsură că prozele sale pot fi folosite drept documente etnografice, perfect valabile”, după cum notează în prefaţă Elisabeta Bogăţan, neuitând să adauge: „Una dintre valenţele mesajului său este chiar aceasta: niciun experiment nu are valoare în sine, întrucât rostul operei literare este să fie receptată (...). Fiind citită, are şansa de a intra în memoria colectiv. Şi cum poate dăinui un scriitor altfel decât prin memoria colectivă?”.
Am remarcat (ca şi prefaţatoarea, de altfel) că „autorul posedă arta de a creiona un personaj din câteva linii sugestive, câteva gesturi semnificative”. Iată o pagină care aproape fotografiază realitatea.
„Călări, Tăienii petrileni, Luncanii, Dobreştii şi Predonii, Jieţenii şi Cimpenii şi Birăonii, apoi Răscolenii şi Tiricii au urcat pe apele Tăii şi Voivodului, ocupându-şi fiecare loc „din veac” de la marginea pădurii, sun brazii albi şi molizii argintii. Fiecare, bărbat sau femeie, tânăr sau tânără, copil sau copilă, avea în urma calului călărit un altul, de schimb, sau încărcat de desagii „de mahalea” şi bunuri de schimbat sau vândut.
Astfel, fiecare familie îşi avea locul de dinainte stabilit. Cum ajungeau descărcau desagii şi straiţele, atârnau totul de cioturile zdravene, eliberau caii de şei şi chingi, de căpestre, mânându-i către păşunile grase dinspre vârfurile mari ale Pătrului, Auşelului sau Clăbucetului, ori către poienile de pe Muntele lui Brad sau Muntele Ţapului.
Desfăceau, apoi, stivele, de chituci rămaşi din anii trecuţi, clădiţi în aşa fel, încât să se păstreze mereu uscaţi, îi aşezau în cerc în adânciturile care erau acoperite cu iarbă veche sau proaspătă, după ce îi frecau îndelung cu flori de pojarniţă sau sânziene, cu cetină nouă şi mentă, să aibă miros plăcut. Până să se aşeze, legau într-un anume fel crengile de jos, uriaşe, ale copacului, le ancorau cu funii groase deasupra cercului, să facă umbră, şi scoteau ploştile cu băutură şi merinde pe masa improvizată în centrul cercului...”. 
Şi luând-o martoră pe Eli Bogăţan, să trecem în revistă cuvintele, înşiruite în fraze estetice şi propoziţii dăruite, care descriu cel mai bine cele cuprinse în primul volum „Chemare şi pecete”, din romanul „Constelaţia Kogayon”: „Autorul îşi pune personajele să se mişte pe coordonate istorice şi etnografice reale, deşi aceasta, prin îndepărtarea în timp şi puternica închidere în spaţiu, dobândesc un uşor aer ficţional, care de altfel este potrivnic cu atmosfera unui roman.  Eroul romanului se simte exponenţial: <
Tradiţii vechi se împletesc în trama romanului cu probleme mai noi ale ciobănitului: „puneau la cale ciobanii din Valea Jiului, Valea Streiului, Valea Lotrului şi celelalte văi, să se adune cu toţii în Constelaţia Ciobanului, o asociaţie numai a lor, să ceară drepturi de la stat şi să pună preţ asemănător la ceea ce scoteau în vânzare”
Înfrăţirea magică a omului muntelui cu natura este sugerată prin prezenţa unui şoim în momentele semnificative pentru desfăşurarea evenimentelor: „Atunci a ţipat de trei ori, ca un semnal, un şoim de pe vârful Omului de Piatră, straniu”.
Un alt sens al termenului pecete (cel care dă titlul volumului), în afară de cel de dat, însemn, este cel de însemnare, scriere, pentru a birui vremurile, ca mărturie: „să faci bine să scrii ce şi cât trebuie, să rămână în tine şi sub semnul tău, ca pecete”. Avem aici şi o afirmare a rostului scrierii: acela de a învinge uitarea: „Te vei odihni scriind cele de cuviinţă, vei dormi şi nu vei dormi, adică vei purta o bucată de timp din trecut peste prezent, prin tine, că pentru asta eşti ales”. Şi flăcăul îşi ia în serios datoria de a scrie, precum autorul: „În caietul flăcăului, ca scrise de o altă mână, apăruseră stânile şi munţii cu păşunile lor, numele bălcaşilor de la fiecare, ca un fel de pomelnic uriaş, pentru tot neamul”. Avem aici o frumoasă odă adusă numelui, ca închizând în el o întreagă istorie şi un întreg tablou etnografic: „Erau nume puse după culoarea părului sau a ochilor omului, după înălţimea sau grosimea acestuia, rănile căpătate în războaie sau în luptele cu fiarele, apucăturile acestora, ca năravuri, sau îndemânarea în a face anume ceva, cu har prin naştere sau cu semn pe trup... erau nume împletite pe izvoare, pâraie şi râuri, pe vârfuri şi văi, pe locuri cu năprăsnicii trăite sau închipuite, nume rămase prin vreme, adică lăsate de cei vârsnici feciorilor, nepoţilor, strănepoţilor”. Numele ca pecete, şi el.
Acţiunea romanului este liniară, urmărind iniţierea eroului, Emil Tăian, în tainele muntelui şi ale vieţii. Scena evenimentelor este reprezentată în special de stână şi de împrejurimile ei, unde înşiruirea zilelor aduce şi bucurii şi necazuri. Dar toate sunt privite şi trecute cu proverbiala înţelepciune populară. Un loc aparte îl ocupă prezentarea nedeii, poate cel mai important eveniment al anului pentru oamenii muntelui. Autorul prezintă obiceiurile legate de nedeie ca un bun cunoscător al tradiţiei străvechi. Deosebit de interesantă este prezentarea Frăţiei de Cruce în Biserica de Brazi, cu atât mai mult că tradiţia Frăţiei de Cruce o întâlnim în tot mai puţine locuri, iar Bisericile de Brazi au ajuns aproape de negăsit.
Stilul alert, limbajul frust, poezia prezentărilor, veridicitatea personajelor, interesantele conturări istorice, trimiterile mitologice, fac din volumul Chemare şi pecete al romanului Constelaţia Kogayon o carte de neuitat>>”.
Ce-aş mai putea adăuga? Nimic în plus. Tot ce era de spus s-a spus. Vă ţinem pumnii să intraţi în posesia cărţii. Merită!

 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter