28.10.2009,  11:18:20 | 0 comentarii | 268 vizualizari
MITOLOGIA MINERULUI. VARIANTA NECONVENŢIONALĂ. SERIE 9
de Mihai BARBU
106. Poetul care a întocmit, singur, bilanţul actuarial pentru un sat minier din Transilvania.
 
Profesiunea de actuar este o profesiune foarte puţin cunoscută. Mai toată lumea confundă “actuarii” cu actorii. Academicianul Gheorghe Mihoc a explicat în volumul “Alte noi rotonde 13” (Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2007) în ce constă această meserie: “Se ştie că orice operaţie de asigurare se desfăşoară după legile hazardului. Asigurarea este un joc de noroc, ca o loterie. Asiguratul încheie cu asiguratul un contract ca, în cazul ivirii unui risc, primul să plătească celui de-al doilea o anumită sumă de bani. Riscurile fiind: moartea, invaliditatea, incendiul, accidentul de avion sau automobil şi altele. Data ivirii riscului nu este cunoscută, el producându-se la întâmplare, după nişte legi statistice cu caracter matematic. Cotizaţia pe care o plăteşte asiguratul trebuie, prin urmare, să fie calculată de un specialist cunoscător al teoriei probabilităţilor care poartă numele de actuar”.   
Marele poet Ion Barbu era doctor în matematică şi pentru că salariul de universitar nu îi era suficient a acceptat să facă, în paralel, şi această muncă de funcţionar public. Această ocupaţie a fost pentru Dan Barbilian (numele real al poetului) un chin asemănător cu “robia babilonică”. De ce a acceptat Barbilian această robie?
În anii 30 criza generală a avut repercusiuni serioase şi asupra matematicienilor români. Zece doctori în matematică de la Universitatea Bucureşti nu aveau o îndeletnicire corespunzătoare înaltei lor pregătiri intelectuale. Profesorii de la Universitate au avut, atunci, ideea ca aceşti doctori să poată fi folosiţi în statistică şi   asigurări.
La 35 de ani Dan Barbilian, spune acad. Mihoc,  “a avut răbdarea să întocmească singur un bilanţ actuarial pentru un sat minier din Transilvania”.  
107. Cel mai vârstnic om care a coborât, vreodată,  în mina Petrila a fost un (mare) critic de cinema
 
“Am dovezi peremptorii- am şi martori, nu sunt în sală, dar, în orice caz, pot să vă asigur de existenţa lor- că nu mai departe în această iarnă (e vorba de anul 1972), dacă îmi aduc bine aminte, ne aflam împreună cu Tudor Gheorghe, pe Valea Jiului, între mineri la Petrila. Coborâsem în mină la o altitudine - să spun aşa, în sensul cel mai frumos, latin al termenului, altius, care înseamnă şi adâncime, după cum ştiţi  care l-a speriat şi pe directorul minei, la ieşire, când a aflat vârsta reală a omului care coborâse”. 
În acea vreme marele critic de cinema D.I. Suchianu (1895- 1985) avea 77 de ani.
Romulus Vulpescu, într-o evocare făcută în cadrul unei Rotonde 13 de la Muzeul Literaturii Române în anul 1972, spune că profesorul Suchianu a declarat celor de la mină o vârstă cam aşa: „51 şi ceva”. În continuare, poetul Romulus Vulpescu detaliază: 
„Vă asigur că în mină nu e de glumă, accidentele sunt foarte dese, ştiţi, şi la oamenii de meserie… Directorul i-a spus maistrului care răspundea de securitatea noastră că putea merge doar până la Orizontul 2. Am coborât noi… Era cam ca pe bulevard: un bulevard subteran, dar, faţă de unde uram să ajungem, era bulevard, într-adevăr. Meşterul, care ne însoţea se afla înaintea noastră. Foarte sprinten, cu lămpaş şi cască. Zice: nu e rău, poate să meargă. Bine, domne, hai să mergem! Dar am ajuns să ne şi târâm, pe burtă, pe undeva, prin nişte firide. Ne speriasem noi, ăştia, mai tinerii… Nene, dar ce-o să ne facem la coborâre, pentru că de urcat mai treacă-meargă… Părea o scenă de film, dar nu era acolo nici un aparat de filmat: Tudor rămăsese sus, eu - jos şi dumneavoastră, domnule profesor, la mijloc, cu picioarele pe umerii mei, coborând pe nişte stânci. Asta, la întoarcere. Trebuie să vă spun că am fost într-un loc destul de complicat, la un abataj unde se lucra aşa, chinuit şi cam într-o parte. Noi toţi eram obosiţi, emoţionaţi, apăsaţi de atmosfera aia care impresionează din toate punctele de vedere şi, de ce să n-o mărturisim, de o uşoară groază că s-ar putea lăsa pământul acela peste noi. Ei, bine, senzaţional! Singurul om care, şi la 1000 de metri, la 800 de metri, nu ştiu cât am coborât sub pământ, a rămas la fel de vivace, la fel de spiritual, la fel de amuzant şi amuzat ca la suprafaţă, era profesorul Suchianu, cel care a izbutit să descreţească şi frunţile minerilor ălora care, vă rog să mă credeţi, trăgeau nişte 6 ore înfiorătoare, încărcând vagonete. Aveau o lopată care se chema, în limbajul lor, inima lui Stalin: avea forma unei inimi. Ca să poată ridica cărbunele, minerii se rezemau în inima cu pricina şi râdeau de mama focului, se amuzau de tipul acesta senzaţional pe care îl văzuseră la televizor. Chiar şi ei au întrebat: De ce nu îl mai lasă să prezinte filme?”.    
Romulus Vulpescu, Tudor Gheorghe şi D.I. Suchianu au coborât în mina Petrila la invitaţia unor elevi de la Liceul Teoretic din Petrila. Aceştia au gândit o formă de asociere cu oameni importanţi din punct de vedere intelectual intitulată Erudit Club Vulpescu. Cel care a iniţiat acest club, la Petrila, a fost Ion Barbu iar diriginta care a încurajat spiritul tânăr să se manifeste plenar a fost dna profesoară Dorina Bubur. 
O, tempora…
108. Oraşul minier Huntington, cel mai nesănătos centru culinar american
 
Huntington este un oraş minier din West Virginia. Centrul (american) pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor a clasat oraşul Huntington pe primul loc în topul celor mai nesănătoase oraşe. Situaţia este dramatică, spun rezultatele studiului, întrucât jumătate din adulţii americani sunt obezi. La Huntington, preparatele de tip fast- food fac parte din alimentaţia de bază.  Alimentaţia huntington-iană se compune din hot dogs, burger-i şi, ca desert, faimoasa prăjitură-pâlnie. Aceasta se face, turnând, la început, într-o tigaie cu ulei încins unt topit prin intermediul unei pâlnii. Acest amestec (devastator) formează, ulterior, un blat peste care se toarnă frişcă, zahăr sau gem. Sau toate împreună. Asemenea bombe calorice la care se adaugă un infinit şir de topping-uri (de la sosurile de ardei până la cremele de brânză) fac dintr-un oraş, în care munca fizică e pe primul plan, un loc al potenţialilor obezi. Un faimos bucătar englez, Jamie Oliver, vrea să schimbe obiceiurile culinare ale americanilor pornind „revoluţia” sa culinară dintr-un oraş minier. El vrea să pornească de la zero învăţând lumea să mănânce simplu, nesofisticat. Timpul pe care lumea îl va petrece în bucătărie va fi scurt şi eficient.
 Am fost şi eu, în urmă cu câţiva ani, în oraşele miniere din West Virginia. Vă pot spune cu mâna pe inimă că în localurile de acolo se mănâncă foarte mult şi foarte bine. Nu ştiu cum va putea schimba un englez bunele obiceiuri culinare minereşti. Ce lor le par atât de fireşti…


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 6 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter