31.08.2009,  15:16:38 | 0 comentarii | 334 vizualizari
Eveniment aniversar de foarte mare importanţă în Ţara Haţegului 445 de ani de la rezidirea Bisericii Mănăstirii Prislop (1564-2009)
de Ziarul Vaii Jiului
Mijlocul secolului al XV-lea în regatul Ungariei, supus sultanului, treburile statului se perindau una după alta cu vremelnicia şi tulburarea lor obişnuită. Pentru pribegii Ţării Româneşti mijloacele de trai fură şi mai grele iar oamenii stăpânirii şi-au pus în gând să schimbe credinţa oamenilor. Egumenul Christofor de la mănăstirea Geoagiului, după o călătorie ce o făcu prin părţile Haţegului, făcu şi o vizită domniţei Zamfira la castelul Stremţ pentru a-i spune că află acolo de la nişte nemeşi că Schitul de Lemn ridicat de Sfântul Nicodim, în trecerea lui prin Ardeal în zilele lui Vladislav al II-lea e o paragină şi că ungurii din Silvaşu, care stăpânesc pământul până acolo, vor să-l dărâme de tot şi să-l facă un teren de cultură. Se află aşezat la vreo trei kilometri de sat pe locul numit Cumpăna Apelor, între Valea Cernei şi Valea Haţegului. Îi mai zice şi Prislop. Adică trecere. Puţine mănăstiri şi schituri româneşti se pot mândri cu frumuseţea peisajului de aici. Mă gândeam, spune egumenul Christofor, că ce nimerit loc ar fi pentru o mănăstire ortodoxă acest colţ de ţară iar egumen, numai bun să fie, ar fi părintele Eftimie, cel care a scris cronica în timpul lui Lăpuşneanu, şi este pribeag în Ardeal. Am cercetat şi mi s-a răspuns că satul cere bani mulţi pentru schit; mai curând l-ar dărâma să nu mai fie cuib de adunare pentru românii ortodocşi. 
 
Zamfira se va fi gândit la refacerea mănăstirii Prislop 
Plină de însufleţire, domniţa Zamfira - fiica lui Moise Basarab Voievod - doreşte să meargă numaidecât într-acolo şi să-l cumpere, fie şi pe preţ mare.
Având o stare materială excepţională, şi urmând pilda înaintaşilor săi din Ţara Românească, ctitori de lăcaşuri sfinte, Zamfira se va fi gândit la refacerea mănăstirii Prislop, mai ales că Transilvania nu avea atâtea mănăstiri mari, centre de cultură, cum erau în ţara ei de origine. 
- Tot voiam să ridic o mănăstire de zid, ca moşii şi strămoşii mei. Să ridic o mănăstire de zid, cu biserică închinată  Sfântului Ion Bogoslav. 
De acum înainte viaţa Zamfirei nu se va scurge fără niciun folos pentru românii din Ardeal. Gândea să zidească din temelie o biserică în plan triconic, specific bisericilor din Ţara Românescă, şi să cheme pentru aceste lucrări meşteri de seamă din Ardeal sau de peste hotare, iar pentru acest lucru numai bun era călugărul Eftimie care se pricepea şi cunoştea cum se fac mănăstirile.
Cronica rimată „Plângerea sfintei mănăstiri a Silvaşului” relatează acest fapt prin următoarele versuri: “Atunci Dumnezeu bine au voit/ Şi eu a doao oară n-am înoit,/ De o doamnă mare şi vestită/ Zamfira, cea pururi pomenită,/ Fata lui Moisi Voievod la Bucureşti/ Din neamul marilor Basarabeşti,/ La anul cinci sute doao zăci preste o mie,/ Mi-au pus a doa oară temelie,/Noao, frumoasă, de piatră,/ Prea foarte înfrumsăţată/ Şi prea bine întemeiată/ Şi cu zid încunjurată;/ M-au înzăstrat cu moşii, Cu sate şi cu vii/Şi cu odoară m-au înpodobit,/ Întru tot desăvârşit”.
Părintele Eftimie, după a lui socotinţă, spune că lucru tocmai uşor nu e să zideşti o mănăstire iar în Ardeal sunt mulţi schimnatici care vor sări pe capul celui ce se vâră în astfel de treburi. Cunosc meşteri buni în ţara mea, atât sârbi cât şi moravi, mai dihai decât cei veneţieni, dar vorba este, ai destui guldeni ca s-o desăvârşeşti, ca să nu-mi bag capul în cine ştie ce treburi încurcate? – spune el uitându-se pieziş la domniţa Zamfira căreia îi plăcuse vorba fără ocoluri a fostului cronicar al Lăpuşneanului-voievod.
Destinsă, Zamfira îl linişti pe părintele Eftimie în privinţa guldenilor, avându-l ca aliat pe părintele Christofor, desfăşurând înaintea lui un sul de hârtie cu învoirea regelui Ion Sigismund şi ştampila regatului.
- Dacă-i aşa, apoi să începem cât mai în grabă lucrul, se însufleţi călugărul pribeag.
Zamfira se lumină de spusele sfinţiei sale şi târziu ieşiră călugării noştri din castelul Stremţ, rămânând ca peste două zile Zamfira să plece cu părintele Eftimie la Prislop ca să-l aşeze acolo în rosturile lui.
 
Biserica se înălţa văzând cu ochii
Biserica se înălţa văzând cu ochii. Creştea în fiecare zi sub mâna meşterilor veniţi din ţara părintelui Eftimie şi-a Sfântului Nicodim, cât şi din ţara părinţilor domniţei Zamfira. Se arăta ochilor mândră ca şi cele din Moravia sârbească sau de la mănăstirile Vodita şi Tismana, prezentând înrudiri cu biserica schitului Ostrov din Călimăneşti, cu cea din Stăneşti şi cu bolniţa Coziei – adică în plan triconc, cu turlă pe naos.
Se ridicase deja nava în dreptunghi, prestând la est şi vest câte o boltă sprijinită de patru pilaştrii legaţi prin arcuri. Se aşezară apoi cupela emisferică şi friza cu ocniţe în semicerc, împodobite cu frunza trifoiului de jur-împrejurul bisericii, deasupra cornişei, ca o ghirlandă de piatră albă. Două ferestre la fiecare absidă laterală luminau o frescă murală în culori care începuse să reprezinte viaţa Sfântului Ioan Bogoslov căruia i se închinase biserica.
Călugărul Eftimie se întrecerea în faptă bună şi folositoare: urmărea cu mare grijă şi pricepere tot lucrul ce se făcea, umbla neastâmpărat, cerceta locurile şi oamenii din împrejurimi, predica uneori cu râvnă pe unde ajungea. Mulţi români primiseră curaj să se ducă la biserică, sub ochiul duşmănos al celor care nu erau de acord cu existenţa cultului ortodox.
Odată cu ridicarea mănăstirii Prislop de la Silvaşu se simţea o adiere de pace şi de îngăduinţă nemaisimţită de multă vreme prin acele locuri. Li se părea oamenilor că nu vor mai avea de atunci înainte silnicie din partea celor puternici, dacă o domniţă valahă venea să-i ocrotească şi să le ridice o mănăstire mai mândră decât toate de până atunci. Se hotărâse târnosirea bisericii mănăstirii Prislop de la Silvaş după mijlocul lunii octombrie în duminica premergătoare a Sfântului Dimitrie, „când vinul începe să se aşeze” şi când  aveau să sosească şi oaspeţii străini de la Ipec, Bălgrad, Constantinopolul – chemaţi de domniţa Zamfira. Din nicio ţară românească nu putu însă să vină cineva, de frica doamnei Chiajna şi a Lăpuşneanului-voievod, supăraţi încă pe craiul Ardealului. După terminarea bisericii, popa Eftimie puse să se sape cu litere slavone pisania: „Această sfântă mănăstire cu hramul Sfântul Ioan Bogoslav s-au zidit din temelie de blagocestiva doamnă Zamfira, fata blagovestivului domn Io Moisi Basarab din Bucureşti, la anul 7072 (1564)”. Biserica a fost împodobită atunci cu fresce, aspect care se observă până azi deasupra uşii de intrare în biserică, lângă icoana hramului unde se menţine clar o porţiune dintr-un prim strat de zugrăveală. Chiar şi în “Plângerea mănăstirii Silvaşului” se relata că noua biserică era „prea foarte înfrumuseţată”.
Zamfira rămâne o figură de seamă în istoria mănăstirii Prislop prin lucrările de rezidire, împodobire şi înzestrare pe care le-a subvenţionat - fiind considerată ca a doua ctitoră.
Cu refaceri ulterioare, biserica zidită de ea dăinuieşte până azi. Cele mai semnificative şi mai ample reparaţii făcute de părintele Arsenie Boca, stareţul mănăstirii, au respectat strict planul şi înfăţişarea vechiului monument. Continuând opera de înfrumuseţare şi îmbunătăţire materială, părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al mănăstirii Prislop. Astăzi, maica stareţă Elena Pavelida Munteanu, licenţiată în teologie – după absolvirea liceului teoretic şi seminarului monahal complet stăruie în faptă bună şi folositoare adăugând şi înfrumuseţând noi clădiri, sporind zestrea mănăstirii Prislop – osteneala sa încurajând reluarea şi sporirea vechilor activităţi culturale specifice mănăstirilor româneşti.
 
Prof. Gheorghe I. Drăghici-Slăvuţescu


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 5 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter