13.11.2009,  14:22:10 | 0 comentarii | 387 vizualizari
Umor în poveşti şi proverbe
de Mircea ANDRAȘ
 
Culori de uzură
În ţara poveştilor, acolo departe, peste nouă mări (şi un număr echivalent de ţări), unde viaţa e cu totul altfel (cam cum o să fie la noi după alegeri) are loc o întâlnire tripartită (ce frumos sună!), privind circulaţia cailor (cu şi fără potcoave de argint), sub auspiciile deţinătorilor de atelaje teleghidate prin infraroşii şi raze gama (toată gama, mai ales cea de do-major sau minor), că din cauza aglomeraţiei nu se mai ştie precis. Şi veniră măre, veniră, unul după altul, că împreună nu aveau spaţiu necesar (şi nici aferent) trei VIP-uri de excepţie (aşa se zice): Împăratul Roşu, Împăratul Galben şi Împăratul Verde, nu neapărat în ordinea asta, putea fi şi verde, galben, roşu... Important  este că aşa s-a format semaforul.
 
Recuperare recuperatorie
Se zice că a fost odată (nu dăm date certe că se interpretează) ca niciodată (trebuie întotdeauna să existe un termen de comparaţie), o luptă dreaptă (sau nedreaptă chestie de interpretare). După consumarea acesteia, expirând timpul regulamentar de joc (citat dintr-un manual de fotbal), Balaurul (deşi pe teren propriu) se afla în aer (la figurat) sau la pământ (la propriu), pe când Făt-Frumos, care era de fapt urât (de toată lumea), era undeva la mijloc (în pom), de unde nu culegea, nici pe departe, roadele izbânzii sale. În acest cadru s-ar fi cuvenit, ca decor muzical, nişte melodii (cât se poate de indiene) şi nişte lacrimi (cât se poate de sărate). Mă rog, lacrimile pot să lipsească. Se pot interfera, în schimb, nişte oftaturi (cât se poate de sugestive). „Fie-ţi milă! - zise într-un târziu Balaurul, nu mă omorî. Am atâtea capete de hrănit... şi sunt atât de obosit. Doar ai luat notă că ne-am luptat trei zile (şi un număr echivalent de nopţi)”. Se făcu o linişte adâncă (nu putem preciza adâncimea deoarece nu a luat nimeni măsuri). „Corect! – hotărî
Făt-Frumos, atunci hai să cerem recuperare şi spor de noapte!”.
 
Cine se scoală de dimineaţa, departe ajunge!
Chestia asta mi se pare cam trasă de păr. Da’ trasă bine. Pe bune! Prima dată când m-am sculat (trezit) foarte de dimineaţă am rămas blocat în lift. Bineînţeles şi ăsta e un aspect relativ. Prietenul meu, care locuieşte chiar lângă locul de muncă, sculându-se (conform principiului enunţat) dis-de-dimineaţă, a ajuns într-adevăr departe. Cam la cinci kilometri, adică la... spital. Fiindcă alunecase pe scări (sau pe trepte) sau pe ce s-o fi găsit prin preajmă de acolo. Alt prieten a constatat, dimpotrivă, că proverbul era bun. Şi cât se poate de aplicabil. Conform celor spuse, el s-a trezit (na, că am spus corect!) de dimineaţă (sau de noapte, că tot aia e) şi a ajuns, într-adevăr, departe, adică la amanta lui, care stătea peste nouă mări şi un număr echivalent de ţări (asta am mai spus-o), adică peste câteva cartiere (mai mult sau mai puţin populate) dar care nu erau reprezentate pe stradă (la ora aia) de nimeni care să le reprezinte. Partea proastă e că a ajuns prea devreme. Şi soţul amantei (care nu cunoştea proverbul) nu apucase să plece la muncă. Dar asta n-avea nicio legătură cu proverbul.
 
„Prost ca noaptea” şi „noaptea e un sfetnic bun”
Un prieten, care se consideră genial (deci mai mult decât deştept), mi s-a plâns (deşi, de regulă, nu obişnuieşte acest lucru) că eterna lui „jumătate” i-a spus într-un moment de furie (sau, din contră, într-un moment de luciditate) că e prost (nu asta l-a deranjat prea tare) ca noaptea. Adăugirea asta i-a pus capăt. De ce ca noaptea? Pentru că el se născuse noaptea şi pentru că un alt proverb (la fel de vehiculat) specifica, negru pe alb (sau roşu pe albastru), că „noaptea e un sfetnic bun”, deci în niciun caz cum sunt consilierii prezidenţiali sau „premier”-iali, ca să fim în deplin de acord cu realitatea. „Care realitate?” - vă veţi întreba. „Cea din teren” – vă vom răspunde. L-am liniştit pe prietenul meu că atât „noaptea” cât şi el sunt „aşa cum sunt” şi că nu încap semne de întrebare (cel mult semnul mirării, că a te mira încă nu e interzis). Prietenul în cauză a replicat că, dimpotrivă, „noaptea” e importantă prin visele pe care le expune pe piaţă (minus coşmarurile), prin scenele erotice, specifice acestei stări ale celor 24 de ore, sau prin insomnia care poate provoca adevărate oaze de gândire constructivă şi plină de meditaţii liber-cugetătoare, potrivit conceptelor existenţiale (observaţi ce bine stăpânesc limba de lemn? Aplaudaţi!). Dar s-o lăsăm baltă (o baltă fără de peşte, că peşte de unde, pe timpurile astea?) şi să ne întoarcem la oile noastre (care pasc în livada dumneavoastră). În acest sens, viitorul guvern (care nu va fi ca cel de acum, de conjunctură) va da o ordonanţă de urgenţă (fără să treacă prin parlament, că ăştia e totdeauna contra) în care se va stipula importanţa „nopţii” în cadrul fiecărei platforme electorale, precum şi importanţa viselor elaborate de această „noapte” incriminată (uneori) în proverbe. Deci, cu noaptea înainte!
 
Albă ca Zăpada
şi cei foarte mulţi pitici
A fost odată (iar?) o fată, mai mult blondă decât frumoasă, mai mult înaltă decât deşteaptă, mai mult dată naibii decât dată nouă. Şi ea, trecând prin pădurea spânzuraţilor (scuze, asta e din altă carte! Corect: pădurea adormită), a făcut corp comun cu ea, în sensul că a adormit conform principiului pădurii. Şi a adormit ea mai mult de opt ore, la rând, la fel ca funcţionarii noştri (bugetari sau nu). Lucru care i-a pus în încurcătură pe cei câţiva pitici, unii zic că şapte (dar la noi niciodată nu poţi fi sigur de nimic), care se aflau acolo, în pauza de prânz, şi care şi-au însuşit-o cu tot cu ambalaj, monitorizând-o (precum FMI-ul pe ţara noastră sau a voastră, că totdeauna se interpretează fals de către afonii politici). Veţi spune că în poveste figura şi mama fetei, cu merele din dotare, dar specificăm că am scos acest personaj care nu putea fi acoperit financiar în vremurile de criză. Am păstrat însă Craiul (care a fost de fapt şi sponsorul acestei poveşti pe seama fetei care s-a făcut de poveste). Şi Craiul a trezit-o pe Albă ca Zăpada şi i-a cerut votul ei (scuzaţi! I-a cerut mâna, indiferent care). Fata, care era destul de pragmatică, a fost de acord să intre în Europa. Scuzaţi, a fost de acord să intre în viaţa lui. Deci, pentru asta, în urma unui referendum în care a demonstrat că de ce-i frică nu scapă, a spus DA (nu e vorba de alianţa cu acelaşi nume) şi au trăit împreună mulţi ani fericiţi (precizăm că acţiunea nu se petrece în România!).


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter