17.11.2009,  11:50:04 | 0 comentarii | 348 vizualizari
Poetul Traianus şi contrastele originare
de Ziarul Vaii Jiului
Un poet de dincolo de Prut, Traian Vasilcău, dar care semnează Traianus, îmi trimite cartea Atentat la veşnicie. Maxime, reflecţii, recviemuri (Ed. a 2-a, adăugită, Editura “Grafema Libris”, Chişinău, 2007). Semnificativ, ea cuprinde două părţi: Rostirea preafiinţei. Prelegeri de-o secundă şi Recviemuri antume. Poeme-n două versuri şi-ntr-un vers; în prima sunt maxime şi reflecţii date într-un limbaj descriptiv, reflexiv şi moral cu irizări lirice, în cea de-a doua, o jerbă de distihuri, pe alocuri având şi câte un titlu sub care se strâng perechi de versuri, toate formând, în pofida desfăşurării fragmentare, un poem continuu, scrise în limbajul propriu poeziei, uneori cu vizibile horsturi reflexiv-morale. Sub acest aspect, cele două părţi îşi împrumută fiecare din preamultul ce le prisoseşte, împletindu-se astfel, după o exigenţă estetică, cu pagubă şi câştig, iar după o exigenţă artis­tică, cu câştig. Această împletire, la suprafaţă, ţine de o decizie subiectivă a autorului, în adânc, de o determinare a trăirii crizei identităţii naţionale, presimţită acut de cei din partea stângă a Prutului. Indiferent unde îşi proiectează şi îşi constituie patria, un creator şi-o are din naştere sub tălpile şi-n sângele său. Este punctul de reazem şi de referinţă. Traianus umblă cu o parte de ţară sfâşiată pe umăr şi scrie din sângele ce-i şiroieşte pe piept. “Trecând prin infernul zilei şi nopţii basarabene, / sunt ultimul voievod al Lipsei acute de ţară” (p. 66). Dar se învăluie în speranţa zbaterii în flăcări a păsării Phoenix (a făcut şi o societate culturală cu acest nume) şi fără tăgadă crede în procesul liturgic al României şi al lumii. “Facem parte din marea liturghie a lumii” (p. 49), zice în maximele sale, sau “Se vor uni mormintele-ntr-o ţară / Şi ne vor da din viaţa lor afară” (p. 132) se aude ca un triumf un distih din recviemuri. 
Nu numai omul, dar şi popoarele, lumea – repetă, pentru a învia din moarte şi a fi, pentru a avea acces la veşnicie, povestea sacră a lui Iisus! Pentru poetul Traianus, patria îşi are proiecţia şi fiinţa în cer (“În graiul tors din ceaţă şi stingher / Vă spun: Patria noastră e în cer”, p. 126), strângând la un loc, sub privirea lui Dumnezeu, sufletul mamei şi alt tuturor creatorilor şi jertfiţilor săi (“Pe străzile din cer nu-s felinare. / Ard sufletele morţilor şi-i soare”, p. 123), iar jos, pe pământ, se întinde ca un cimitir. Mai mult, “Lumea toată e un infinit ţintirim” (p. 113), iar poetul este locul acestui cimitir. “Legai mormântul verbelor cu sfoară / Din cimitirul ce-s să nu dispară”; “Morminte mi-s ochii. Cu flori plâng – să mire / Pe Maica Precistă şi umbra-ţi, Iubire” (p. 111); “Mormânt săpat de vânt mai sunt / Şi-atins de gura ploii cânt” (p. 113); “Azi viaţa vieţii sub pământ e moartea. / Dânsa-mi citeşte cu săruturi cartea” (p. 119). Altfel spus, în cuvinte înlăcrimate ca ale unei maici în biserică, Atentatul la veşnicie al lui Traianus este o luminiţă a lumânării ce pâlpie sub cruce, sperând în sfârşitul nopţii de vinerea mare. “Iisusul meu Iisus din templul bolţii / E viaţa vieţii, i-s murirea morţii” (p. 133); “Maică a mea – trecutu-mi viitor, / Sunt crucea ta ce-a înflorit de dor.” (p. 107); “Totul trece, chiar şi moartea lumii! / Pe aripi o duc în cer lăstunii” (p. 124). “Chiar moartea e o părere”, spusese mai demult şi pentru toţi, cu simplitate divină, Eminescu. 
Nu are importanţă dacă pe braţele crucii din ţintirimul Traianus (alţii şi-au gândit imperii) o literă e strâmbă – ea este săpată cu o mână tremurândă, precum a crucerului prea orbit de lacrimi şi plin de credinţă; sau dacă ne întâmpină, din loc în loc, crucile mormitelor mai vechi şi mai bătrâne, povârnite într-o rână şi cu semne din celălalt veac, tot mai şterse de vânturi şi ploi, abia desluşite – ele sunt pline de grele şi părinteşti înţelesuri, ele ne vorbesc despre cazna de suflet a celui ce le-a săpat în lemnul pus să însemne numele celor trecuţi şi petrecuţi în lumea cea vie. În acest spaţiu şi timp se răstoarnă contrariul viaţă-moarte în moarte-viaţă, cu moartea pre moarte călcând, printr-o mişcare de substanţă liturgică. Ea subîntinde zbaterea şi cuvântul poetului. “Din viaţă înspre moarte ne grăbim / Viaţă muririi veşnice să fim” (p. 114). Cu această zbatere liturgică se luminează creaţia lui Traianus, chiar dacă uneori determinante ale ei iau chip de paradox cu puţine diferenţieri de orizont al lumii, dar şi cu uşoare scăpări în răsturnări paradoxale: “Muream fiind, / Voi fi murind!” (p. 115), “Iubesc urând, urâsc iubind” (p. 17); “Cât trăim atât murim, / Cât murim atât trăim” (p. 140). Oricum, peste ele se înalţă, fără să le pese, adevăraţii lujeri de crini ai poeziei (“Lumina are gust de beznă veche”), legănaţi eminescian (“Un mort în viaţă, lumii ca adaos, / Un munte înecat în mări de haos”, p. 112), cu unduiri de doină şi hrăniţi de muzicismul ei ce umple bolţile, heratic (“Zi de zi îşi face cruce / Şi, plângând, în cer se duce”, Sufletul, p. 147; “Mâinile mi-s doruri grele / Pe mormântul vieţii mele”, p. 114), de acest humus ce nu poate fi furat de nimeni (“Unicul tezaur pe care nu ni-l poate fura nimeni e folclorul românesc”, p. 18), obţinând chiar concentrate ca din ziua dintâi, bătrâne dodii: “Azi nu ne rămâne / Ca să fim şi mâine” (p. 136).
Sub substanţa liturgică a operei lui Traianus nu este greu să se vadă şi recuperarea în temeiuri, din afara creştinismului, a strigătului intuitiv de încredere în devenire al obscurului Heraclit din Efes: “Nemuritori-muritori, muritori-nemuritori. Viaţa unora este moartea celorlalţi, iar viaţa acestora – moartea celor dintâi.” (Frag. 62, în Filosofia greacă până la Platon, vol. I, partea a 2-a, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Buc., 1979, p. 358). 
În transparenţa acestei celule genetice se întrevede simetria originară: viaţă-moarte, moarte-viaţă, deschisă procesului liturgic, prin care creaţia lui Traianus se instituie. Are loc o reducţie (formal: poemul se strânge în distih; maxima, în definiţie), cuvântul adună şi leagă într-o formă pentru numire (chiar numele poetului Traian Vasilcău devine Traianus), se luminează întoarcerea spre temeiuri (partea I se numeşte Rostirea preafiinţei) şi se deschide calea vederii sfâşierii de sine (a omului şi poetului, a patriei şi a lumii), a contradicţiilor, a contrastelor originare. (“Doar când uit de mine / Totu-mi aparţine”, Viaţa în totalitate; “Trăiesc într-o eroare ca o floare. / Pe cât se moare doar pe-atât se are”, p. 107).
În aceste contraste originare, chiar din plasma metaforei, consistă mişcarea interioară a micilor poeme în distih, chiar a definirilor din maxime. Reducţia le rotunjeşte spre exploziv şi catenare, ce este fragment, aşchie cristalină, se revarsă peste margini încercând să umple spaţiul şi timpul, să formeze întregul şi totalitatea. Fragmentarea pare rezultatul unei detonări de dinamită a lumii şi, în acelaşi timp, fragmentele se cheamă şi îşi răspund, într-o muzică ce ne este cunoscută, într-un muzicism ce vine de dinapoia noastră, dintr-o eternă tăcere şi se lasă vădit ca floarea de colţ pe neclintita stâncă. Repetiţile se înscriu ritmului său. Temele, motivele lirice se leagă şi adun la un loc, graţie structurărilor corelative, reductibile la viaţă-moarte, moarte-viaţă, murire-nemurire, prezenţă-absenţă; uneori manifestate doar printr-un termen, celălalt, negaţia, fiind ascuns sau doar presupus: patria, mama, poezia, credinţa, Dumnezeu, cerul, cimitirul – fiecare, deşi manifestat în fragment, în parte, este întregul, adevărul, totalitatea. Distihul, structurat corelativ, apare în unitate, ca întreg, într-o poetică şi miraculoasă clipă, este cel mai riscant dar şi fermecător pentru poet, cuvintele trebuind să ia chipul unei numiri de lume, chiar dacă aparent printr-o definiţie. De pildă: poezia – “arta Muririi dansând pe tăişul Mirării” (p. 19); “este ninsoarea prin care trec cârduri de inimi hirotonisite de serafimi” (p. 99); “cunună de răni pe fruntea realităţii” (p. 62); “trandafirul ales şi însângerat al tăcerii” (p. 65); “Un lucru măreţ, trebuincios tuturor şi nimănui” (p. 69); “Zbor infinit prin rănile universului” (p. 84); Basarabia – “Boltă, de câini sfâşiată / Şi-n viscol întemniţată” (p. 110), “Lacrimă furată cu vedere cu tot” (p. 18); Limba Română – “Sunetul abundent al Cornului de Aur al Limbii Române răsună cutremurător până în Dumnezeu” (p. 14); “e invincibila noastră armată” (p. 45), iar celor care îi zic Limbii Române din partea stângă a Prutului “moldovenească” le răspunde: “Luaţi de mă bateţi. Faceţi ce vreţi cu mine. Limba moldovenească, vă jur că există. Au limba română vorbită urât oriunde pe glob nu moldovenească îşi zice?” (p. 79); Folclorul – “Biblia populară a românilor” (p. 31); sau cea cu răsunet de poruncă sacră: “Patria nu poate fi trasă la indigo” (p. 101) 
Este o binecuvântare că există un şir de coloane pe care se sprijină cerul ţării şi lor le aduce o sfioasă plecăciune poetul cu nume greu de stâlcit: să cităm din maximele sale de pe cruci sau inimi: “Eminescu e aidoma unui copac mereu înflorit de metafore, prin care heruvimii umblă ca nişte albine să ia câte un snop de lirice” (p. 13); “Licu Goncear, prin cântecele sale, realizează o radiografie sentimentală a tristeţii” (p.10); “Ghenadie Ciobanu. Muzica religioasă impulsionează vrerea de absolut a compozitorului, în care, ca-ntr-un cer nesfârşit, inima e o pasăre planând mereu  între vis şi uitare” (p. 12); “Pe Frunzele de dor ale lui Ion Druţă, Dumnezeu filosofia cerului a picurat” (p. 17); “Ana Barbu. Cântecele sale pot fi asemuite cu nişte rugi de dragoste adresate cerului, în care-şi are casă de veci Dumnezeu” (p. 17); “Grigore Vieru a impus Abecedarul ca prim univers în educaţia copiilor” (p. 22); “În grădina neasemuită a Poeziei, Blaga e un trandafir logodit cu vecia” (p. 30); “Pentru Ion Aldea-Teodorovici chitara a fost chiar inima lui” (p. 34); “Bacovia ne încântă cu o mare tristeţe” (p. 43); “Ana Blandiana e o poetă a cerului înrudit cu pământul” (p. 45); sau “Tăcerea lui Mihai Cimpoi, în unele cazuri, poate fi mai aplaudată decât pupăturile unor mangafale literare care mă complimentează” (p. 36) (s.n.).
Muzicismul ţâşnit din miezul tăcerii şi din piatră, din străfundurile nemişcate ale patriei şi din vântul stârnit de oriunde şi din nimic, din gurile morţii şi din ochii cât lumea ai vieţii, face din Traianus un poet mai mult al auditivului decât al vizualului; totuşi, muzicismul, ce trece şi leagă din două în două versurile, ne lasă în faţa ochilor şi câte o zarişte din grădina miraculoasă unde pe malurile râului sunt pomi ce unii înverzesc, alţii înfloresc şi alţii rodesc…
De aceea, zicem împreună cu Traianus: “Trist e cel ce n-are pe nimeni în cer” (p. 86).
 
Dumitru VELEA


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 7 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter