În ultima perioadă, tot mai multe comentarii ale minerilor postate pe site-ul cotidianului nostru arată că aceştia plâng după vremurile în care Miron Cozma tăia şi spânzura la nivel sindical. Astfel, sub fusta pseudonimelor, ortacii îi blamează pe sindicaliştii de azi, acuzându-i că au făcut averi mari pe spinările lor, dar interesele nu le sunt apărate şi asta se vede acum, în pragul disponibilizărilor. 

 

„Aşa vă trebuie! Vă meritaţi soarta. Voi l-aţi trădat pe Cozma. V-a dat bani, materiale, de toate. Nu de la el, ci de la curajul lui... Voi încă mai aveţi în contractul colectiv de muncă drepturi câştigate de el. Când a avut nevoie de voi, i-aţi întors spatele. Nu am nimic, lucrez la mina Lupeni, dar 99 la sută sunt pupincuriştii lui Bebe Nica şi a altora care au dus totul de râpă. Câte măriri de salariu aţi avut de pe vremea lui Cozma? Câte concedii gratuite aţi avut, câte prime? Ce aveţi acum??? Ar fi corect să munciţi până la 45 de ani şi să nu ieşiţi la pensie cu ordonanţa, ci să ieşiţi cu pensia. După ce că nu aveţi nimic şi aveţi doar maşinile băncilor... vă bate Dumnezeu. Vă trebuie ordonanţă? Cât mai aveţi până la pensie? Mi-ar fi ruşine!”, a scris „Adevăratul”.

Un alt cititor, Tibi, îşi aminteşte şi el de drepturile pentru care a luptat Miron Cozma. „Iar negocieri peste negocieri... Aceleaşi minciuni ca şi alegerile şi un final „fericit” cu un dat din umeri din partea sindicatelor... şi un răspuns pe măsură... atât am putut să facem. De parcă a fost cineva acolo să vadă cât de tare s-au strofocat aleşii noştri pentru binele minerului. Mai ales că se fac diferenţieri la k-ul pe lună dintre partea minieră şi auxiliari. Trăiască Alias Cozma, că el a făcut primele negocieri şi măriri de salariu cu indice diferit... şi de atunci potopul. Nu-i aşa gravă problema, dar când vezi ce diferen­ţe sunt la câţiva km distanţă în Oltenia, parcă au alt lider şi s-a văzut de ani de zile diferenţa la bani, pentru că de bani are nevoie toată lumea. Dar unii au nevoie de mai mult şi ştiu de unde să ia... că vaca mai are lapte. Suntem o vale destul de izolată de toate pornirile naturii: inundaţii, cutremure, călduri mari, dar nu putem scăpa de mincinoşi şi de cei cu mai multe feţe, care vin cu lecţia învăţată şi cu hârtiile gata făcute. Ar fi cazul să ne trezim, că altfel o să fie şi mai rău, mă gândesc că întunericul din subteran şi grijile nu ne-au afectat şi gândirea, sau sper...”, este de părere cititorul nostru.