18.02.2010,  15:39:50 | 0 comentarii | 855 vizualizari
„Ochiul” în lumina căruia se văd faptele celorlalţi cu Tiberiu Vinţan – directorul Grupului de Presă Exclusiv.
de Ziarul Vaii Jiului
1. Evenimentul de miercuri, 10 februarie 2010, din Petroşani – Gala Premiilor Exclusiv- menit să desemneze personalităţile anului 2009 din Valea Jiului, a ajuns la cea de a X-a ediţie. Spuneţi-mi, vă rog, cum aţi reuşit să ajungeţi până aici?
Îmbinând consecvenţa cu seriozitatea, ambiţia cu respectul şi obiectivitatea cu responsabilitatea. „Premiile Exclusiv” şi-au câştigat greu locul pe care-l merită în viaţa publică a Văii Jiului, dar după „lupte seculare” am reuşit să demonstrăm că proiectul nostru nu vizează niciun alt interes decât acela de a-i remarca pe oamenii care, prin activitatea lor, demonstrează că-şi merită titlul de personalităţi ale Văii Jiului. Mulţumirea mea este că acest proiect a devenit un punct de reper în viaţa comunităţii noastre, un etalon respectat şi apreciat, un eveniment de ţinută.
2. Este un proiect ambiţios, cuprinzând activităţi diverse, personalităţi deosebite. Cum îi selectaţi?
Dacă la prima ediţie, în anul 2000, acordam pe lângă titlul de „Omul anului” doar 10 alte premii, în 2010 numărul total al premiilor a depăşit cifra de 50 şi şi-a extins aria de acoperire spre aproape toate sferele vieţii publice. Încă de la prima ediţie, regulamentul acestei inedite competiţii are drept principal criteriu de selecţie, cum spuneţi dumneavoastră, modul în care oamenii de valoare ai Văii Jiului ştiu să-şi facă publice acţiunile în folosul comunităţii. Atunci când am iniţiat acest proiect, am pornit de la ideea că nu este suficient să faci ceva pentru comunitatea căreia îi aparţi, dacă nimeni nu ştie ceea ce ai făcut. Iar a face acest lucru, nu ţine de lipsă de modestie, ci ţine de un mod corect de comunicare. Sigur că, dincolo de acest criteriu subiectiv, evaluarea noastră pleacă de la opiniile pe care le culegem, timp de un an de zile, de la cititori şi de la colegii din presă despre personalităţile Văii Jiului. 
3. Anul acesta aţi nominalizat şi acordat mai multe premii ziariştilor decât în anii precedenţi. Activitatea din presă merita o atenţie mai deosebită? 
Unii spun că Valea Jiului are prea multă presă. Eu rămân la convingerea că Valea Jiului are foarte mulţi jurnalişti de valoare. De vreo zece ani încoace, tot aştept ca dinspre societatea civilă, dinspre mediul de afaceri şi dinspre clasa politică să vină iniţiativa ca, măcar o dată în an, jurnaliştii Văii Jiului să fie aplaudaţi la scenă deschisă. Pentru că merită acest lucru cu prisosinţă. Pentru că nu s-a întâmplat încă acest lucru, ne-am asumat noi, cei de la „Exclusiv”, şi această misiune, cu riscul de a rămâne pe din afara cercului „celor mai buni”. Sunt însă de acord să plătim acest preţ, pentru ca jurnaliştii din Valea Jiului să fie, măcar o dată pe an, în centrul atenţiei opiniei publice din Valea Jiului, aşa cum merită pe deplin. 
4. Rămânem tot în domeniul jurnalismului. Colegul dvs., Ionuţ Drăgotesc, remarca la decernarea premiului pentru cel mai bun jurnalist de radio şi televiziune că “ziariştii nu ştiu să-şi ceară iertare când greşesc şi să mulţumească”,
se pare că Tibi Vinţan face acest gest de politeţe ghidat după proverbul “vorba dulce mult aduce“ şi are cei şapte ani de acasă. Este un gest firesc să ceri iertare?
Aşa cum se spune că a fi om e lucru mare, tot aşa se spune că a greşi e omeneşte. Important este ca, indiferent dacă eşti persoană publică, om de presă sau, pur şi simplu, om de omenie, să ai puterea să primeşti aplauzele, atunci când ţi se cuvin şi să-ţi ceri iertare atunci când greşeşti. Este, într-adevăr, un lucru firesc, omenesc şi acesta nu ţine nici de „vorba dulce” şi poate că nici de „cei şapte ani de-acasă”. Ţine de respectul de sine şi de respectul pe care trebuie să-l ai faţă de ceilalţi.
5. Privind pe ansamblu evenimentele decernării Premiilor Exclusiv, prin ce diferă cel din acest an?
În mod categoric, prin amploare. Am fost copleşit de interesul pe care distinsele personalităţi publice nominalizate l-au manifestat pentru ediţia din acest an a „Premiilor Exclusiv”, aşa cum am fost plăcut surprins de modul în care presa scrisă şi, mai ales colegii de la televiziune, au pus în valoare acest eveniment. Tuturor le adresez mulţumirile mele. 
6. Privind fotografia de grup de la sfârşitul întâlnirii, partea centrală este a „bărbaţilor grei”, pe laterală timid şi răzleţ câte o femeie. Credeţi că noi, femeile, avem mai puţine de spus şi de făcut în Valea Jiului?
Nicidecum. Valea Jiului are foarte multe femei puternice care ştiu să-şi pună sub lumina reflectoare­lor activitatea. Să nu uităm că, în ultimii 4 ani, „omul anului” a fost Monica Iacob-Ridzi, să nu uităm că, de 6 ani la rând, Angela Stoica este „cel mai bun viceprimar”, că doamna dr. Mariana Mateescu sau doamna dr. Petronela Şodolescu sunt nume grele din managementul celor mai importante instituţii medicale ale Văii Jiului prezente constant în top. Apoi, în domeniul culturii, al artei, al învăţământului şi, nu în ultimul rând, al jurnalismului, femeile din Valea Jiului au un important cuvânt de spus. Acum, în ceea ce priveşte poziţionarea în fotografia tradiţională de grup a evenimentului nostru, aceasta este una la voia întâmplării. Nimeni nu are un loc aparte în fotografie, fiecare însă – bărbat sau femeie – dintre cei premiaţi de noi, are însă un rol esenţial în viaţa comunităţii. 
7. Există domenii unde nominalizaţii şi câştigătorii au fost numai cei de gen masculin. Chiar nu există şi femei pricepute în acele domenii pentru a fi nominalizate?
Nu ştiu. Există, într-adevăr, şi astfel de domenii unde nominalizările au vizat cu preponderenţă bărbaţii. Nu sunt un misogin, ci din contră, apreciez foarte mult femeile care ştiu să se facă remarcate nu doar prin feminitate, ci şi prin performanţă în activitate. 
8.  Sergiu, fiul dvs. va prelua ”ştafeta” activităţilor Exclusiv Media. Ca generaţie viitoare, nu ar trebui pregătiţi, în toate branşele, tineri din Valea Jiului pentru viitor?
Copiii noştri sunt o generaţie precoce. Eu, la vârsta de 8 ani, abia dacă buchiseam bine primele litere ale alfabetului. Sergiu, la 8 ani, mânuieşte nu doar stiloul, ci şi computerul, aparatul foto sau camera video cu o abilitate aparte. Sigur că fiecare părinte vrea ca fiul său să preia din mers ştafeta activităţilor sale profesionale. Important este însă să înţelegi că fiecare copil are propria lui personalitate şi trebuie să-şi construiască propriul lui viitor. Dacă Sergiu va păşi pe urmele mele voi fi mândru. Dar la fel de mândru voi fi de orice drum pe care şi-l va croi în viaţă fiul meu. 
9. Familia vă este sprijin. Cum reuşiţi să găsiţi numitorul comun pentru buna desfăşurare a vieţii profesionale şi cel de familie? Putem afla secretul, dacă el există?
Meseria de jurnalist nu este un serviciu de 8 ore, aşa cum nici atributul de manager al unei firme nu este o joacă. Fără suportul celor de lângă tine, şansele de reuşită sunt mult mai mici. Important este ca, puse într-o balanţă, pasiunea pentru meserie să se echilibreze cu viaţa de familie. Atunci când îţi faci timp pentru toate şi atunci când găseşti echilibru în tot ceea ce faci, lucrurile trebuie să meargă bine. Nu e un secret, nu e o reţetă, e pur şi simplu un mod de viaţă. 
10. „Până anul viitor, pixul e la noi, faptele la dvs.” a fost formula dvs. de încheiere la Gala Premiilor Exclusiv – ediţia a X-a. Există un mod diferit de percepere a informaţiei, a faptelor, de la cetăţean la ziarist? Dacă da, ce anume?
Trăim într-o lume a comunicării în care diferenţele dintre scriitorul de ziare şi cititorul de ziare nu mai sunt atât de mari. „Pixul” este astăzi la îndemâna oricui. Important este însă „ochiul” în lumina căruia se văd faptele celorlalţi. Aici este, într-adevăr, diferenţa între simplul cetăţean şi ziarist: felul în care „vede” cursul evenimentelor publice şi, mai apoi, modul în care transpune, cu decenţă şi responsabilitate, faptele de viaţă în articole de ziar. 
11. Înainte de a vă mulţumi pentru acest interviu, vă rog, daţi-mi voie să fac o remarcă pertinentă care nu-mi aparţine în totalitate: ”Cum poate un om pe care îl iei sub braţ să ducă la bun sfârşit proiecte aşa de ambiţioase?”. Mulţumesc! 
Orice proiect, oricând de ambiţios ar părea el, poate fi dus la bun sfârşit, atunci când crezi din tot sufletul în reuşita acestuia. Tot aşa cum multe ambiţii mari s-au format în „creuzete” mici. 
 
Interviu realizat
de Elisabeta KOCSIK

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter