Trecut - drumuri proaste

Pe data de 22 martie, însoţiţi de viceprimarul Ramaşcanu şi de un reprezentant al constructorului, Masa Adrigela, poposeam pentru câteva ore exact în Colonia Cimpa. Culmea, când am ajuns în zonă, se lucra de mama focului, se arunca piatră de râu pe unul dintre drumuri, alte două fiind acoperite deja cu piatră, iar un buldozer circula în sus şi în jos, tasând şi nivelând drumurile pietruite. Totuşi, cetăţenii erau nemulţumiţi: „Mai bine ne lăsau noroaiele, cum au fost, măcar circulam bine. Aşa, acum intră roţile la maşină în pietre, cu toată nivelarea lor şi nu mai putem circula”, spuneau unii oameni. O bătrână era evident nemulţumită, asta pentru că încă pe strada ei muncitorii nu apucaseră să facă mare lucru. 

Constantin Ramaşcanu a vorbit aproape cu fiecare cetăţean în parte, explicându-le să aibă răbdare, că şi drumurile lor vor arăta exact ca pe Valea Cimpii. Acolo unde, spunea viceprimarul Petrilei, această opera­ţiune s-a făcut cu brio, peste piatra de râu, tasată bine, primăria turnând piatră roşie, mult mai fină decât primul strat, tasată apoi îndelung cu un utilaj circular. Pe drumul respectiv se circulă fără niciun fel de pro­-blemă chiar şi după ploi sau ninsori, de aceea cei din colonie acuzau primăria că la ei nu face ce trebuie.

 

Prezent - drumuri bune

Sâmbătă, pe lângă vizitarea altor obiective de lucrări de pe raza Petrilei, ne-am întors şi la locul respectiv. Faţă de ceea ce lăsasem în 22 martie era o diferenţă mare, în sensul că drumurile arătau cu totul schimbate, după cum vedeţi şi dumnea­-voas­tră în imagini. Piatra albă, fundamentul drumurilor din colonia respectivă, fusese între timp tasată bine, iar peste ea, undeva în vară, se aruncase piatră roşie, exact ca pe Valea Cimpii. Astfel că acum se poate circula cu căruţa şi maşina mult mai bine ca în primăvară, am putea spune aproape perfect. „Operaţiunea nu-i gata, lăsăm ca şi această piatră roşie să se aşeze bine, după care vom intra cu utilajul circular, care va tasa drumul de va arăta aproape ca unul asfaltat. Am învăţat şi noi aceste mici tehnici de lucru de la alţii, care ne-au spus să nu ne grăbim cu tasarea. Şi au dreptate. Eu vă garantez că data viitoare când mai veniţi aici drumurile din Colonia Cimpa vor fi perfecte”, ne-a spus viceprimarul Ramaşcanu.

Am stat de vorbă şi cu oamenii de-acolo. Fiind sâmbătă, străzile erau destul de popu­late. Câteva femei ne-au spus că sunt mulţumite de drum, doi bărbaţi la fel, menţionând că faţă de ce era e diferenţă mare. „Nu putem spune că n-au lucrat la drumuri, e mult mai bine acum”. Când au auzit că va mai urma o operaţiune de tasare, iar drumurile vor fi mult mai netede şi mai compacte, oamenii chiar s-au bucurat.

Singura necăjită era o bătrânică, care ne-a spus că pe strada dumneaei lucrările la drum nu sunt gata, din primăvară şi până acum, că e noroi mare şi e greu de circulat. „Doamna are dreptate, mai avem o stradă, exact strada de care spune, unde am început şi unde se lucrează. 

Îi promit că şi strada dumneaei va arăta ca aceste trei străzi, doar puţină răbdare să mai aibă”.

 

Apa potabilă - o problemă

Aceeaşi bătrână ca şi alte două femei îi cereau viceprimarului să aducă conducta de apă potabilă şi în Colonia Cimpa, „că ne-am săturat să tot cărăm apă, iar apa de la Voievodu nu e bună de băut”. În legătură cu acest aspect viceprimarul n-a prea putut să dea soluţii, mai ales că marele program al Apa Serv-ului, care vizează extinderea de apă şi canalizare, nu vizează şi zonele rurale, doar pe cele urbane, acestea fiind condiţiile Uniunii Europene faţă de proiect, nu din vina cuiva neapărat. „Vom vedea ce putem face, trebuie să prindem un program, ceva, deoarece nu cred că lumea vrea să dea bani, dacă ar fi să coste. Ştiu asta… Ştiu ce scandal a mai fost şi în alte cazuri asemănătoare”. Întrerupt de una dintre femei, care susţinea că plăteşte numai să aibă apă în casă, viceprimarul i-a răspuns imediat: „Poate unii, ca dumneavoastră, că aveţi casa lângă stradă, ar avea puţin de plată, câteva milioane, dar dacă ar fi ca dumneavoastră să locuiţi mai departe, aţi da 10-15-20 de milioane? Aţi plăti banii aceştia?”. Cum femeia i-a spus că nu, orice discuţie nu şi-a mai avut rostul.

Totuşi, i-am explicat mai apoi viceprimarului, la întoarcerea spre Petrila, că primăria trebuie să găsească urgent o soluţie şi pentru cele 20-30 de case, care nu au în momentul de faţă apă potabilă, căratul apei cu bidoanele sau cu găleţile, zilnic, fiind o muncă extenuantă, mai ales pentru bătrâni şi mai ales în anotimpul friguros. Chiar şi Apa Serv Valea Jiului ar trebui să facă ceva în acest sens, că nu e de ici de colo să câştigi 20-30 de noi abonaţi. 

Dumnealui a fost de acord cu asta, susţinând însă că e greu de găsit o soluţie rapidă: „Nu ştiu o soluţie rapidă, care să-i scutească pe oameni să plătească bani. Că aşa ar fi, dar dumnealor nu vor plăti niciodată bani mulţi, pentru că oamenii sunt săraci, au pensii mici, ştim cât le este de greu unora. De aceea ne gândim să prindem un program, un proiect, ceva, care să le aducă oamenilor în case apa, cât mai ieftin pentru ei. Dacă se poate să nu plătească chiar nimic, sau foarte puţin. E nevoie de timp pentru aceasta, tocmai de aceea le-am cerut femeilor respective încă puţină răbdare”.