08.10.2014,  20:17:43 | 1 comentariu | 967 vizualizari
„Păstoritul din Valea Jiului - ieri şi azi”, / O carte de excepţie despre jieni a scriitorului Dumitru Gălăţan-Jieţ
de Ziarul Vaii Jiului
Petru Blaj Dinvale a publicat în revista de cultură „Tecuciul literar-artistic” nr. 41 (iulie-august 2014) o amplă cronică referitoare la cea mai recentă carte a colaboratorului nostru Dumitru Gălăţan-Jieţ, pe care o vom reda în continuare.
Poetul şi scriitorul Petru Blaj Dinvale (pseudonimul literar) este originar de pe meleaguri petroşenene, fiind născut la 23 martie 1951 în cătunul Boţoni.
După absolvirea Facultăţii de Medicină Generală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova în anul 1978 s-a stabilit în oraşul Tecuci, judeţul Galaţi, unde lucrează ca medic primar de familie.
Este redactor şi director executiv la „Tecuciul literar-artistic” de la înfiinţare în anul 2007 şi până în prezent.
 
Jienii, un popor din munţii Daciei, îşi adăpostesc trecutul cu acelaşi port alb-negru străbun, descoperind prezentului tainele supravieţuirii sale. Poporul jian a crescut sub imperiul zilelor, mângâiat de cojoace, de brazde, de poieni, de păduri. Şi-a rostit doinele în sunetul aburind al clopotelor şi tremuratul foşnetelor din văi. A adormit în fân. A cosit în mirişti otavă şi grosamă pe dealuri. A umblat ca nimeni altul cu clopul în mână printre fulgere, împotriva vântului ce încovoaie brazii ca trestia. A băut apă din stâncă şi fără a-şi pierde curajul, a ridicat negura, odată cu el, înspre ceruri.
Şi-au luat numele de jieni, de la Jiu, apoi l-a dat jocurilor sale la nedei. Jienele şi învârtitele jieneşti sunt copiii de suflet, ce vor purta pe vecie numele părinţilor lor, sub binecuvântarea înălţimilor preoţeşti ale munţilor. Italienii şi austriecii i-au asemănat pe jieni cu marmolanii Alpilor Dolomiţi de la ei, de unde până astăzi, după ignoranţa vecinilor, jienii din Valea Jiului au primit exonimul de momârlani.
Am primit cu mare bucurie, de la un astfel de jian, dr. Dumitru Gălăţan-Jieţ, la început un anunţ telefonic de Sfântul Petru, apoi printr-un curierat, o carte sub semnătura Domniei Sale, a XVIII-a, din tezaurul tradiţional, atât de preţios pentru noi românii, intitulată: „Păstoritul din Valea Jiului, ieri şi azi”.
Citind-o, am retrăit frumuseţea şi bogăţia de idei a strămoşilor noştri, precum şi vorba lor ancestrală, atât de curată, atât de cu bun-simţ creştinesc şi sfielnic ca în faţa unui altar. Bătrânii noştri jieni au împrumutat altora şi de la alţii cuvinte folositoare, pentru că nu au avut nici grofi, nici boieri, nici ciocoi, nici ură veninoasă şi nici vrăjmăşie de maţe împestriţate.                
Scriitorul Dumitru Gălăţan-Jieţ, născut la 4 aprilie 1940, este cetăţean de onoare al oraşului Petrila în care locuieşte şi a absolvit Facultatea de Stomatologie a Institutului Medico - Farmaceutic din Cluj, în anul 1963. Este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, inclus în Dicţionarul etnologilor români din 2006, membru în Colegiul de redacţie al revistei „Răstimp” şi colaborator al cotidianului „Ziarul Văii Jiului” etc. etc. Are în palmares nu mai puţin de 18 lucrări, cărţi de prestigiu, unele fiind premiate în anul apariţiei lor şi nenumărate articole în domeniul jurnalistic.
Nu de puţine ori, ca şi „Formula AS”, „Ziarul Văii Jiului”, prin dl. doctor Dumitru Gălăţan-Jieţ (Jieţ ca pseudonim literar, de la numele frumosului sat în care s-a născut), a citat fragmente din revista gălăţeană „Tecuciul literar-artistic”. De câte ori îmi amintesc de strigăturile jieneşti din copilăria mea din Petroşani, providen­ţială mi se pare cea care aminteşte de legăturile de suflet dintre cele două zone geografice ale României:
 
           „Azi îi luni şi mâine-i marţi
            S-a dus baciul la Galaţi
            Să ia sare la mioare
            Şi nojiţă la băciţă”
 
Sigur, baciul jian venea peste munţi, în marea transhumanţă, cu oile la Galaţi, de unde nu se întorcea cu mâna goală.
Tot providenţial, în ceea ce ne priveşte, e şi numele de familie al domnului doctor, Gălăţan. 
Legăturile oierilor jieni cu cei din Dobrogea, Moldova, Banat, Maramureş, ca şi cu cei din jurul lor, novăceni şi sibieni, sunt pe larg descrise în capitolele cărţii. În carte aminteşte de Badea Cârţan, chiar de Vitoria Lipan şi de ciobanii de pe Tarcău, făcând legătura prin comparaţie cu jienii, capitolul XI intitulându-se: „Mari ciobani în rândul femeilor jiene”. Capitolul al III-lea aminteşte de „Mărginenii sibieni şi novăcenii, vecini de munte ai jienilor”. Nu mai puţin interesant e şi subcapitolul „Oaia în colindele jiene”.
Octavian Buhociu, Gheorghe Iordache, Valer Butură, Atanasie Bran, Romulus Vuia, George Muntean, care au scris pertinent şi chiar în numele Academiei Române despre jienii din Valea Jiului, rămân absolut vrednici de toată stima şi mulţumirile noastre. Cărţile scriitorului Dumitru Gălăţan-Jieţ, însă, vor rămâne mereu referinţă pentru orice lucrare academică în domeniul respectiv, pentru că ele nu reflectă doar acribia documentară a unui etnolog, ci şi bogăţia de suflet a unui jian autentic devenit un intelectual şcolit la universităţile de prestigiu din România.
Apărută la Editura Măiastra, Târgu Jiu, în 2014, cartea „Păstoritul din Valea Jiului – ieri şi azi” cuprinde în 12 capitole 275 de pagini cu „lucruri ştiute, unele mai puţin ştiute şi unele chiar uitate”, cum mi-a precizat autorul însuşi în dedicaţia de prietenie de pe prima pagină a cărţii oferite.
Sub titlul „Păstoritul din Valea Jiului - ieri şi azi, o carte care defineşte cea mai frumoasă activitate din zona Văii Jiului”, Tiberiu Vinţan scrie: „Lucrarea lui Dumitru Gălăţan-Jieţ… ne poartă nu doar prin istoria acestei frumoase îndeletniciri, ci ne prezintă locuri, oameni şi fapte de un pitoresc aparte, de o frumuseţe rar întâlnite, prilejuindu-ne şansa de a-i cunoaşte şi de a-i aprecia pe acei oameni care, cu modestie dar cu infinită pasiune, duc mai departe tradiţia păstoritului în Valea Jiului”.
Jienii-momârlani constituie un popor cu nume şi prenume, cu endonim şi exonim, mulţumit nu doar de izvoarele lui ci şi de asemănările lui şi chiar de înrudirile lui. Un popor tăcut şi smerit. Puţini au auzit de el. Chiar foarte puţini. Un popor care şi-a făurit de milenii cărări ascunse printre brazi şi pe plaiuri, însemnate de vreme. S-a trezit uneori, ca şi azi, rostogolindu-se peste lume cu drag, aşa, ca apele răcoroase coborâte din munţi. Coborâte din munţi, dar nu degeaba, ci pentru a ajunge în fluvii, în mare şi apoi a o lua iar şi iar, ca întotdeauna, în transhumanţă, de la capăt.
Deşi marea civilizaţie a Egiptului antic dispreţuia păstoritul şi pe păstori, în multe alte culturi, mai vechi sau mai noi, păstorul întruchipează cel mai adesea chipul conducătorului şi toto­dată şi simbolul smereniei, poate chiar prin faptul că păstorul merge înaintea oilor şi nu, cu biciul, în urma lor.
Regalitatea, nu de puţine ori, a folosit această experienţă de viaţă, pentru a-şi exprima propria identitate. Hammurabi, regele Babilonului, în codul său de legi, se numeşte pe sine „Păstor chemat de Enlil”. Omul-rege a putut să se substituie conducătorului turmei, iar aceasta l-a urmat docil, în siguranţă. Chiar Biblia aminteşte: „Domnul este păstorul meu”… „Noi rătăceam ca nişte oi”… „Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi”…
Iată un fragment reprezentativ, în care autorul cărţii „Păstoritul din Valea Jiului – ieri şi azi” ne informează, nu fără o umbră de nostalgie dulce – amară: „Psalmii nu le-au fost străini oierilor. Ei au sădit în sufletele acestora dorinţa de a aduce slavă lui Dumnezeu. Psaltirea le mângâia sufletul şi de aceea erau nedespărţiţi de ea. Mulţi oieri au învăţat literele chiar la vârstă înaintată tocmai ca să poată citi psalmii. Oierii nu prea mergeau la şcoală să înveţe carte, dar învăţau să-L cunoască pe Dumnezeu şi ştiau să citească Psaltirea pentru a nu fi singuri în singurătatea lor din munţi. Toate acestea au făcut ca Psaltirea să constituie un obiect de inventar al lucrurilor care se aflau în desagii transportaţi pe asini. Azi, lucrurile poate s-au schimbat puţin, toţi oierii au învăţat şi carte, dar oare câţi mai citesc Psaltirea?”.
La noi, românii, oieritul nu este doar o ocupaţie tradiţională, ci şi un mod de viaţă, de o aşa profundă implicare culturală, încât nu se întrevede niciun hiat între balada Mioriţa şi cugetările marelui filozof român Lucian Blaga. Ciobanii vlahi, păstori din Carpaţi, au lăsat urmaşi, cu peste un mileniu în urmă, până în munţii Tatra, până în Alpii Dolomiţi şi până în regiunile muntoase ale Pindului.  
„Concluzionând – scrie Dumitru Gălăţan-Jieţ – despre aceşti neînfrânţi vlahi din Slovacia, Cehia şi Polonia, Matei Florian, sugestiv şi la obiect ne spune că: au plecat fără să se mai întoarcă, dar au luat cu ei totul, o limbă, o credinţă, un fel de a înţelege lumea văzută şi nevăzută, puterea de a îmblânzi pământul, de a–l face să te asculte, chiar şi pe cel aspru, sălbatic, nesupus, pământul prezis al duhurilor şi al singurătăţii: muntele”.
Citind, cu mare drag, această minunată carte, mi-am amintit că nimic nu m-a emoţionat mai special, în legătură cu istoria neamului nostru valah, ca afirmaţia lui Petre Ţuţea: „O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii”. Şi am simţit astfel, pentru că această căruţă de ţărani ne-a ţinut până astăzi şi pe noi şi încă ne mai ţine. Nu ştiu dacă, în aceste vremuri, înţelegem să o preţuim cum se cuvine. Cartea dăruită nouă, cititorilor, de scriitorul, etnologul, medicul şi povestitorul Dumitru Gălăţan-Jieţ, pentru care şi noi, cei din Galaţi, îi mulţumim, ne invită la o preţuire aleasă, pe care străbunii noştri o merită pe deplin.
Petru BLAJ DINVALE


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (1 )

#1 Dj22.10.2014,  08:47:35
Imi pare rau pentru cel dinvale. Daca un >avizat> ar face critica textului ne,am da seama la ce nivel suntem. Jienii nu sunt un popor si nici nu si,au ascuns portul, traditiile si ocupatiile. Ca au fost perioade si astazi cu atat mai mult cand au avut de suferit este altceva. Asa patesti cand pleci dinvale din populatie faci popor!


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 7 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
Sâmbătă, în centrul Devei, va fi onorat de societatea civilă Dumitru Gălăţan-Jieţ, un personaj special, despre [..]
17.03.2015, 19:35   |    0 comentarii

* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter