19.03.2010,  12:46:05 | 0 comentarii | 695 vizualizari
Consilierii directorului general CNH. Ing. Gabriel Jurcan: „Se vor tăia de peste tot locuri de muncă şi vor fi redistribuite în procesul de producţie activă. Toată lumea trebuie să contribuie la relansarea mineritului. Trebuie să se înţeleagă că nu se mai poate altcumva!”
Articole de acelasi autor
de Corneliu BRAN
Petroşeneanul Gabriel Jurcan este căsătorit şi are un copil. După absolvirea Liceului Chimic de la Lupeni în anul 1982 şi efectuarea stagiului militar obligatoriu, la Lipova, a urmat cursurile la zi ale Facultăţii de Mine din cadrul Institutului de Mine din Petroşani, în anul 1988 fiind absolvent al acestei facultăţi, ca  inginer minier. Între timp, s-a perfecţionat continuu prin absolvirea a mai multor stadii de perfecţionare şi pregătire, printre care putem aminti: „Comunicare în limba engleză situaţională” (2008), „Legislaţie internă şi comunitară a dreptului muncii (2006), „Metode şi proceduri specifice de prevenire şi combatere a actelor de corupţie în instituţiile publice şi la agenţii economici” (2006), „Ms-40 – Perfecţionarea managerială a şefilor de compartiment şi subunităţi (2004), „Managementul minier în condiţiile implementării performante a dinamicii schimbărilor majore” (2002), „Managementul în domeniul minier” (1993), „Perfecţionarea conducerii producţiei şi a muncii” (1991).
În ceea ce priveşte experienţa profesională, în momentul de faţă, Gabriel Jurcan este unul dintre inginerii minieri cei mai experimentaţi din cadrul unităţilor miniere. Nici nu s-ar putea a fi altfel, din moment ce inginerul a urcat, treaptă cu treaptă, cam prin toate funcţiile existente: inginer minier stagiar la mina Petrila Sud (între 1988 şi 1989), inginer minier normator sector producţie la aceeaşi mină (între1989 şi 1990), şef sector de producţie tot la Petrila Sud (1990-1991), inspector şef aeraj, protecţia muncii şi a mediului tot la Petrila Sud (1991-1993), inspector şef aeraj, protecţia muncii şi a mediului la mina Aninoasa (1993-1996), inginer şef producţie-dezvoltare la mina Aninoasa (1996-2000), şef exploatare tot la Aninoasa (2000), şef birou geo-topo tehnic la E.M. Petrila (2000 şi 2001), consilier strategii, programe, prognoze în C.N.H. (2001-2002), din nou director la Aninoasa (între 2002 şi 2005), inginer şef producţie la mina Livezeni (2005-2006), director al E.M. Paroşeni (între 2006 şi 2009), iar din iunie 2009 şi până în prezent este consilier al directorului general Constantin Jujan, din cadrul Companiei Naţionale a Huilei Petroşani.
Destul de reţinut în prima fază, spunându-ne cu modestie „de ce tocmai cu mine?”, Gabriel Jurcan a acceptat să poarte un dialog cu noi, în exclusivitate pentru Ziarul Văii Jiului. Ce a ieşit o să vedeţi în cele ce urmează.
 
- Domnule Jurcan, dacă bine ne aducem aminte, ultima oară ne-am întâlnit la mina Paroşeni, unde eraţi director. Acum vă vedem într-o altă ipostază, de anul trecut din iunie sunteţi consilierul directorului general. Ce este mai greu, să fii director sau să fii consilierul „generalului”?
- Ambele funcţii sunt dificile, dar nu pot spune grele. Când faci ceva ce îţi place şi pentru care te-ai pregătit, nu poate fi greu, chiar dacă apar situaţii neprevăzute, care se pot rezolva cu dificultate, tot nu poţi spune că e greu. Doar pentru asta ai fost pregătit profesional, iar mineritul este cu atât mai recunoscut ca fiind un sector de activitate unde pot apărea mereu cazuri şi situaţii dificile. Am acum destulă experienţă încât să nu mai mă sperii de lucrurile grele. Poate, pe la începutul activităţii, când aveam experienţă mai puţină, mă mai speriam, dar acum ştiu exact ce am de făcut. De aceea mă consider, împreună cu ceilalţi colegi, un om cu picioarele pe pământ, în orice situaţie care ar apărea. Ca să vă răspund la întrebare până la capăt,  munca de consilier al directorului general este mai complexă, mai plină de situaţii interesante, decât munca de director la o mină. Şi acolo sunt probleme, dar pe o sferă limitată. Dacă ajungi să cunoşti repede mina, oamenii, brigăzile şi dotarea tehnică, ieşi rapid din orice situaţie. Însă în calitate de consilier al directorului general al companiei, sfera este mai largă, în cadru intră toate minele, tot ce ţine de C.N.H., problematica este mai complexă, mai plină de chestiuni tehnice şi nu numai. Este o mare diferenţă între cele două funcţii, chiar dacă mineritul este cel care le leagă.
- Fiindcă aţi fost în diferite funcţii, pe la trei-patru mine, inclusiv în postul de director, vreau să ne spuneţi, cu sinceritatea care vă caracterizează, cum vedeţi mineritul actual faţă de mineritul de acum 10-15 ani?
- Faţă de acum zece ani, să zicem, dacă tot aţi spus o cifră de ani, Compania Huilei trece printr-o serie de probleme legate de situaţiile care au apărut la fiecare subunitate în parte. Probleme care acum zece ani nu existau şi care au apărut şi în contextul situaţiei actuale a economiei naţionale, deci şi a industriei extractive, datorate foarte mult şi intrării ţării noastre în Uniunea Europeană. Există în momentul de faţă unele probleme tehnice, probleme de zăcământ, care pentru unele subunităţi a permis dezvoltarea, iar pentru altele a necesitat restrângere de activitate sau reorganizare a muncii. Intrând în U.E., începând cu 1 ianuarie 2007, a apărut, în primul rând, problema subvenţiei acordate de către stat mineritului. De la această dată ajutorul financiar acordat de stat pentru exploatările miniere a avut o altă direcţionare faţă de cum se proceda înainte, deci şi faţă de acum zece ani. Scăderea subvenţiei, an de an, a făcut ca situaţia în acest sector să se schimbe, de la an la an, subunităţile miniere din Valea Jiului, precum şi C.N.H.- ul trebuind să găsească mereu soluţii şi rezolvări rapide, pentru ca activitatea să meargă înainte. Punctul 1 ianuarie 2011 ar reprezenta, practic, funcţionarea pe picioarele proprii a mineritului din Valea Jiului, fără alte subvenţii acordate. Or, acest lucru presupune ca până atunci mai multe probleme vitale să fie rezolvate, iar pentru aceasta, de foarte multă vreme, conducerea Companiei Huilei caută cele mai bune soluţii. Să vedem dacă se va şi reuşi, timpul ne va spune.
- Se va reuşi sau nu domnule consilier? Vă rugăm, dacă se poate, să vorbiţi cât mai deschis şi să aprofundaţi puţin acest răspuns.
- Da, sunt sincer şi vă spun direct: Compania Huilei nu va putea funcţiona pe picioarele ei fără subvenţie. În acest sens, încă din anii trecuţi au fost demarate o serie de acţiuni privind intrarea companiei noastre într-un complex energetic, de care azi se tot vorbeşte. Eu zic că se va reuşi, dar într-o formă nouă de organizare, prin alipirea producătorilor de energie electrică, realizându-se astfel două societăţi. După cum ştiţi, ele au şi apărut, urmând ca în următoarea perioadă să se realizeze şi integrarea noastră în complex. Încă mai sunt mari probleme, în primul rând datoriile din urmă ale Companiei Huilei, care vor trebui a fi „stinse” cu sprijinul Guvernului României. Încă nu se ştie cu exactitate ce formă sau formulă se va găsi în acest sens. Faptul că vom intra într-o nouă companie, mai mare şi mai complexă, reprezintă pentru mineritul din Valea Jiului o continuare a activităţii. Probabil că vor exista şi o serie de programe de retehnologizare, care au fost discutate deja şi cu directorul Hidroelectrica, domnul David, care vor duce şi ele la soluţionarea multor probleme existente la minele noastre. Aceste programe au fost gândite pentru fiecare subunitate în parte, de la caz la caz, şi la ele s-a lucrat de foarte multă vreme, de la sfârşitul anului 2008, de către foarte mulţi specialişti din minerit şi nu numai. Fiecare unitate are condiţii de zăcământ specifice, o structură a minei diferită, inclusiv adâncimea de exploatare şi înclinarea straturilor care se exploatează, deci, fiecare mină necesită un alt tip de gândire. Desigur, chiar dacă aceste programe de retehnologizare au căpătat contur şi consistenţă, va mai rămâne totuşi o problemă: banii. Este vorba de fondurile care vor trebui să finanţeze aceste programe, o problemă la care în momentul de faţă e greu de răspuns. Ca să faci o retehnologizare, îţi trebuie bani. Asta a fost problema Companiei Huilei din 1990 încoace, dar acum este mai greu ca niciodată.
- Şi totuşi, credeţi că se vor identifica aceste fonduri pentru programele de retehnologizare a unităţilor miniere din Valea Jiului? Sau se va merge iar cu sferturi de măsură, care ne caracterizează din ce în ce mai mult ca ţară?
- Cu o nouă formă de organizare probabil că se va putea realiza acest lucru atât de necesar, dacă se va dori ca scopul principal al intrării noastre în complexul energetic să fie obţinerea tonei de cărbune la preţuri ieftine, cu costuri de producţie cât mai mici. Se vor putea, probabil, accesa şi anumite proiecte externe, cu fonduri structurale. Dar e greu de spus la acest moment. Să lăsăm timpul să curgă.
- Vorbim azi de o productivitate scăzută, ca principal element al nerentabilităţii mineritului. Cum va trebui ea să arate odată cu intrarea în viitorul complex energetic?
- Productivitatea încă este mică, cu toate eforturile pe care le-a făcut conducerea C.N.H., dar pentru ca productivitatea să fie mare, avem nevoie de retehnologizare în primul rând şi de restructurare, de reorganizare a minelor şi sectoarelor, după criterii bine stabilite. Prin retehnologizare şi restructurare asta se va încerca să se facă la fiecare subunitate: creşterea productivităţii muncii. De aici vor rezulta şi celelalte efecte prielnice desfăşurării activităţii miniere. După plecarea celor 1.600 de angajaţi, fiecare mină va trebui să-şi revizuiască structura angajaţilor, a sectoarelor, să-şi pună la punct partea de producţie şi cea auxiliară.
- Mai sunt oameni în producţie dacă ei tot pleacă? Pentru că unii se pensionează, alţii iau ordonanţe, alţii sunt bolnavi… iar de angajat, la producţie, nu se mai angajează nimeni, graţie politicii de cadre din ultimii ani… Pe cine să mai pregătească minerul cu experienţă, dacă nimeni nu vine din spate? Când se ştie foarte clar că un miner bun se pregăteşte la locul de muncă, nu la şcoală, circa cinci ani de zile, poate şi mai bine…
- Mai sunt oameni, chiar dacă mai puţini, iar
de-acum înainte fiecare mină va trebui să-şi regândească structura organizatorică. Iar dacă nu se vor mai face angajări, peste o perioadă, atunci,
într-adevăr va exista o problemă, iar această activitate se va diminua mult. Am încredere că peste ceva timp se vor da drumul şi la angajări, pe partea de producţie, pentru că aveţi dreptate, un miner bun şi un inginer minier se pregătesc mai mult în practică decât în teorie. Un brigadier sau un maistru la fel. Va trebui să se ţină cont, pe viitor, şi de acest aspect.
- Adică, să înţelegem prin asta ceva de genul: personalul pe care îl avem îl recalificăm şi îl redistribuim în producţie? Sau, mai pe româneşte, mai mulţi oameni în producţie şi mai puţini prin birouri, sau pe zone auxiliare, inclusiv la partea de suprafaţă?
- Da, o redistribuire pe zonele active pe care le avem. Da, se vor tăia de peste tot locuri de muncă şi vor fi redistribuite în procesul de producţie activă. Toată lumea trebuie să contribuie la relansarea mineritului. Trebuie să se înţeleagă că nu se mai poate altcumva!
- Credeţi cu adevărat că mineritul Văii Jiului mai are într-adevăr viitor? Sau o spuneţi doar din privinţa omului care mai are puţin, pleacă din sistem în pensie, şi decât să-şi facă greutăţi, mai bine tace şi nu spune realitatea. Cam aşa procedează mulţi, inclusiv de prin sindicate.
- Eu zic că da, mineritul Văii Jiului mai are un viitor. Sunt chiar convins de asta şi nu o spun de complezenţă. Nu sunt un laş şi nu mă ascund după vorbe, chiar dacă, într-adevăr, mă apropii şi eu de pensionare. De ce să-mi fie frică? Eu vă spun, la modul cel mai sincer, că dacă se fac lucrurile bine şi vom fi sprijiniţi şi de guvern, lucrurile se vor aşeza, iar viitorul complex va face faţă economiei de piaţă actuale. Bineînţeles, nu cu uşurinţă ci cu multe sacrificii. Dar complexul energetic va face faţă, cu o parte din minele noastre cu tot. Sper ca peste zece ani să ne întâlnim sănătoşi şi să-mi spuneţi că am avut dreptate şi nu am vorbit doar de complezenţă în acest interviu.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 3 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter