Porţiunea de parapet care lipseşte din podul de lângă mina Paroşeni a fost “decupată“ sâmbătă, 27 martie, la orele amiezii. Operaţiunea nu a fost executată manual, cum aţi crede, ci auto. Cu un autoturism. 

 

Nu ştiu dacă oricine ar fi reuşit scamatoria asta. Cu un râci de maşină e cam greu, dacă nu chiar imposibil, să spulberi barele acelea de beton armat care alcătuiesc parapetul. A fost nevoie, iar realitatea a demonstrat-o, de un autoturism adevărat, în cazul nostru unul nemţesc, un BMW, care să fie în stare să realizeze lucrarea asta.

Autoturism la ale cărui performanţe de putere a motorului şi de rezistenţă a tablei s-a adăugat un amănunt esenţial. Neglijat,

pare-se, de bărbatul care-l pilota: tracţiunea pe spate. Care - dacă pişti un pic mai tare pedala de acceleraţie pe un carosabil alunecos sau presărat din belşug cu nisip şi praf - îl transformă pe cel de la volan din conducător auto în condus în ce direcţie doreşte bolidul. În cazul de faţă locul ales de BMW fiind, după ce a depăşit obstacolul reprezentat de parapetul podului, malul Jiului.

Evenimentul rutier, soldat din fericire fără victime omeneşti, ci doar cu un autoturism de marcă făcut praf, a avut loc, aşa cum a reţinut agentul şef Emil Haiduc, de la Formaţiunea de Poliţie Rutieră Vulcan, la ora 12:55. Conducere imprudentă este constatarea pe care şi-a notat-o în agendă şi pentru care l-a sancţionat pe şofer. Care nu era deloc băut. Ieşit din schimbul I, acesta a urcat în maşină, împreună cu un ortac, şi, dornic să ajungă repejor acasă, s-o fi lăsat mai tare pe acceleraţie. Ce distanţă e de pe platoul din faţa intrării la mina Paroşeni şi până la pod? Nicio sută de metri. Şi, normal, nu e prima oară când omul şi-a condus BMW-ul prin acel loc. Numai că asta i-a fost scris lui în acea zi: să derapeze pe nisipul amestecat cu pulbere din acel capăt de pod şi să se întâmple ce s-a întâmplat. 

Când m-am întors de la meciul de fotbal de la Uricani, jos, pe malul Jiului, mai erau doar câteva bucăţi din spoiler şi nişte table. BMW-ul fusese luat de o Wolla şi dus în curtea unei gospodării de deasupra minei. I-am văzut, în schimb, pe cei doi eroi ai unei întâmplări unice din acest loc. Erau întregi şi pe picioarele lor. Ceea ce e lucrul cel mai important. Unul se îndrepta spre mină, ca să găsească altceva cu ce să meargă acasă. Şoferul, un tip mic la statură, a venit, abătut, să mai arunce o privire lângă pod. Locul pe care a aterizat cu BMW-ul său e la doi paşi de cel prospectat geologic de căutătorii de fier vechi. Din fericire, niciunul nu se prezentase la muncă în acea zi...