04.11.2014,  20:44:33 | 0 comentarii | 529 vizualizari
Pentru Ion D. Sîrbu / Teatrul înseamnă „Cuvântul viu rostit de oameni vii, către un public viu”… (II)
de Dumitru VELEA
Textul şi regia sunt două ipostaze de creaţie ale spectacolului; au egală valoare, egală contribuţie şi au dreptul la toată libertatea de inspiraţie şi actualitate. Precizez totuşi că textul e premiza majoră în concluzia care e spectacolul. Textul e veşnicia piesei, spectacolul e actualitatea sa, în timp şi în spaţiu însă, o piesă de teatru circulă ca valută spirituală prin valoarea ei literară: prin această valoare poate să treacă graniţa şi graniţele, prin această valoare poate fi reluată peste zece, o sută sau o mie de ani, şi tot valoarea e aceea care, ca potenţialitate, ca entelechie, poate furniza regizorilor baza ideatică pe care îşi pot construi viziunea”, (Ion D. Sîrbu, Obligaţia morală, Ed. Fundaţiei Culturale „Ion D. Sîrbu” Petroşani, 1995, p. 8). La 7 mai 1983, înainte de a pleca la Piatra Neamţ, la premiera piesei Pragul albastru, îi scrie lui Virgil Nemoianu: „Mi-e frică mai rău de regizori decât de anchetatori. Şi unii şi alţii îţi falsifică intenţiile, şi unul şi altul te condamnă nevinovat. Am răutăţile mele: a fost o vreme, prin anii şaizeci, când autorii se plângeau de abuzurile procustiene ale regizorilor lor. De vreo trei ani, regizorii se plâng de abuzurile împotriva lor a scenografilor. Mai nou, am auzit un mare scenograf înjurând cumplit pe maestrul de sunet şi lumini, care îi compromite creaţia spectacolului. Actorul, cu darul şi verbul său, autorul cu harul şi Cuvântul său sunt aproape uitaţi… Dar eu cred în faptul că până la urmă Cuvântul se răzbună… El a fost la început, el va decide şi sfârşitul erei noastre (pline de un număr egal de retori şi bâlbâiţi, de logorei şi de surdomuţi, de logomachi şi logovictime…)”, (Ion D. Sîrbu, Traversarea cortinei. Corespondenţă cu Ion Negoiţescu, Virgil Nemoianu, Mariana Şora, Editura de Vest, Timişoara, 1994, pp. 190-191). Obsesia pentru Cuvântul viu, trăită la nivel existenţial, contra pervertirilor social-politice, pledoaria pentru Cuvânt capătă nebănuita splendoare în acest proiect de roman: „Dacă voi scrie vreodată un roman S.F. acesta va avea tema: într-o ultimă şi ultracivilizaţie, Natura-Cuvânt, deci Cuvântul ca Natură, supărându-se pe prostia oamenilor, se hotărăşte să-şi retragă investiţia făcută în acest experiment care se cheamă Omenire. Apar tot mai mulţi bâlbâiţi (şefi de state, generali), pier cuvinte, se şterg manuscrise, în biblioteci cărţile devin pură celuloză, copiii cântă, aplaudă, dar nu mai pot învăţa limba etc… Totul va începe într-un Teatru, în care un regizor nebun va descoperi că niciun actor nu mai ştie vorbi…”, (op. cit. p.191).
Cu o claritate şi o luciditate maximă, aşezat pe stânca părinţilor săi şi cu cerul moral al marilor dascăli deasupra, Ion D. Sîrbu, ferindu-se prin intermediul limbii engleze, îi scrie, la 7 mai 1983, lui Negoiţescu cu îndesat năduf, caracterizându-şi teatrul cu o rigoare testamentară: „Pentru mine, piesele mele reprezintă faza dramatică a ridiculei mele existenţe: unul din mijloacele prin care am luptat pentru viaţă şi libertate, dar aici, în condiţiile speciale ale teatrului din ţara noastră, într-o epocă anume, a foarte specialei noastre istorii. Ambiţia mea a fost să opun pieselor de propagandă şi agitaţie, în forma clasic-realistă, câteva texte scrise cu suferinţa lucidă a adevărului; vroiam să fiu în fiecare clipă periculos, şi am acceptat să fiu nonconformist, dar nu în forma scriiturii, ci în mijloacele şi scopurile morale şi politice”, (op. cit. p.187).
Cele mai multe texte însoţesc spectacolele ample, adevărate cupole morale ale spiritualităţii noastre: Arca Bunei Speranţe şi Pragul albastru. Remarcabile sunt cele două scrisori către regizorul Călin Florian, care i-a pus în scenă Arca Bunei Speranţe, deschizând calea acestui preaîncercat dramaturg al nostru. O comuniune pare a se fi petrecut între ideile celor doi. Mecanismul regizoral, realizarea şi funcţionarea acestuia sunt descrise minuţios în cazul lui Valeriu Moisescu, cel care i-a pus în scenă A doua faţă a medaliei, la Teatrul Naţional Craiova. Piesele de problematică istorică sunt însoţite, în caietele-program, prin interviurile din presă, de texte ce pun în lumină sporită evenimentele la care se face referinţă, pentru ca nimic să nu poată fi răstălmăcit, atât pe scenă, cât şi în sală, de conştiinţa pervertită a epocii. Cu trecerea timpului se surprinde sensul acestei lumini, unghiul căderii ei. Umbrele din acest plan erau simţite de autor ca atac asupra fiinţei naţionale. 
În 1985, când era trecut cu arme şi bagaje în teritoriul prozei, îi mai răspunde Ancăi Gregorian: „Teatrul este prima şi ultima tranşee a unui popor ameninţat de duşmani: armata poate să sufere momentane înfrângeri, o parte din ţara ta poate să treacă sub ocupaţie străină sau înstrăinată cultural, dar Limba, ca spirit şi esenţă, trebuie să rămână vie, neatinsă. Poporul simte acest «câmp» de radiaţie şi căldură, cât timp se joacă Teatru, în condiţii de pace, libertate şi bunăstare (ca în timp de pace) înseamnă că Logosul funciar al naţiunii există: Cuvântul viu rostit de oameni vii, către un public viu – iată ce înseamnă teatrul în momentele de restrişte”, (Ion D. Sîrbu, Obligaţia morală, Ed. Fundaţiei Culturale „Ion D. Sîrbu” Petroşani, 1995, p. 125). 
Revenind, stânca dramatică a lui Ion D. Sîrbu ne-a rămas nouă în seamă şi ca zestre să ne aşezăm pe ea pentru purificare, să o punem în unghiul edificiului. Ultimul deceniu al creaţiei sale stă sub semnul prozei: a marei mărturisiri despre conştiinţa pervertită a Estului, şi nu numai a acestuia. Adio, Europa! – uluitor roman testamentar – este ţipătul lui Ion D. Sîrbu, de salvare a lumii acesteia, din perspectiva libertăţii spiritului şi a conştiinţei pentru sine a noastră.


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
O stâncă dramatică în apele învolburate şi înroşite ale istoriei este creaţia lui Ion D. Sîrbu.[..]
03.11.2014, 20:06   |    0 comentarii
După valul de găleţi cu apă turnate-n cap doar pentru un circ ieftin (fără a mai conta scopul real!), pe reţelele de social[..]
01.10.2014, 19:52   |    0 comentarii
Pe site-ul Teatrului dramatic „Ion D. Sîrbu” a apărut o scurtă biografie a scriitorului care dă numele instit[..]
15.09.2014, 21:14   |    0 comentarii
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter