15.04.2010,  10:46:21 | 0 comentarii | 502 vizualizari
Iubirea ta ca un cuţit în spate
de Mircea ANDRAȘ
Cuvânt înainte
Încredinţez, în pagina de faţă, atenţiei dumneavoastră un mănunchi de proză scurtă, proză care va apărea în volumul, în curs de apariţie, „Iubirea ta ca un cuţit în spate”, spre o scurtă lecturare întru binedispunerea sufletului şi minţii dumneavoastră.
Mircea Andraş
Astenie de primăvară
Fane iubea toate anotimpurile la fel (mai puţin primăvara) anotimpul care pe alţii îi învia, pe el îl băga în mormânt (deocamdată numai la figurat) • De aceea nu aştepta niciodată să treacă iama (deşi n-o îndrăgea prea mult nici pe asta) pentru că ştia sigur, la primul colţ îi ţinea calea primăvara să-i dea în cap cu astenia • (Ultimul cuvânt i l-a vândut medicul pe bani grei) • Dar el nu credea în astenii (cum nu credea în farmece) se pare că nici doctorul nu credea în ele (pentru că nu-i dăduse foaie de boală) • Îi dăduse doar o reţetă cu “energizante” (astea nu intră oare la droguri?, se gândi Fane care, ca suflet, era de mult în America) • Nu intrau hotărî el (pentru că erau destul de ieftine). Îi produceau totuşi o stare ciudată (ceva între beţie şi început de gripă) • Fane nu le dădu o atenţie prea mare (că trebuia să plătească rată la CAR, şi n-avea lichidităţi în buzunar) • Toată ziua umblă după banii aferenţi scadenţei lui, astfel că seara, când vru să ajungă acasă, nu-şi mai găsi uşa apartamentului • Urcă mai sus, coborî mai jos, uşa nu-i şi nu-i • Şi nici măcar nu băuse (că nu găsise niciun cunoscut să-l omenească) • Până la urmă un vecin rezolvă situaţia (stătea pe scara cealaltă, asta nu era a lui, ca şi cum ar fi avut vreodată o scară în dotare) • încercă să deschidă uşa (cu cheia de la serviciu) • Nu reuşi din prima (nici din a două) • în clipa următoare cineva o deschise (dinăuntru) • O feminină blondă (pe care, îşi amintea bine, n-o avea în custodie)
• “Scuzaţi” spuse Fane • Şi vru să se retragă (înapoi) dar ea îi zâmbi şi îi murmură: “Intraţi, vă rog, aici locuiţi” • Odată intrat, Fane se prăbuşi într-un fotoliu (cu care ocazie îi strivi pălăriuţa femininei) (pentru că el nu purta aşa ceva) • “Ştiţi, eu am stat aici, înaintea dumneavoastră“ îl lămuri ea (era vorba de apartament, nu de fotoliu) “Şi acum m-am certat cu soţul, continuă ea, şi cum dumneavoastră n-aţi schimbat yala... m-am gândit să mă refugiez la origini” • Era drăguţă • Şi avea un tic nervos, îşi aranja discret un breton invizibil • “Pot să fac o cafea? întrebă ea timidă, am adus eu, e în poşetă dacă vreţi să vă ridicaţi picioarele de pe ea...” • Fane se conformă • Astenia îi juca farse în continuare • Ea zburda prin bucătărie şi lui i se părea că a fost distribuit într-o piesă de care habar n-avea • Deodată se auziră bubuituri în uşă • Sări ca ars • “Cred că e soţul” decretă feminina, în timp ce Fane deschise uşa • Cincizeci de puncte • El era
• îşi strânseră mâinile (deşi nu se cunoşteau) nu se îmbrăţişară totuşi • “Am venit să-mi iau soţia” spus el solemn (la care Fane ar fi putut răspunde: “Să v-o împachetez sau o luaţi aşa?”) • “Poftiţi la cafea!” strigă ea, din sufragerie (şi ei poftiră) • Făcuse o cafea de cinci stele • “Nu mă mai întorc acasă“, anunţă ea între două înghiţituri, “Rămân aici” • Fane se uita ca la tenis, când la unul când la altul) • “Foarte bine, conchise ei, condiţiile sunt bune, dânsu` pare un băiat serios, mâine îţi trimit hârtiile pentru divorţ, să le semnezi” • Apoi ridicându-se i se adresă şi lui: “Să ai grijă de ea, e puţin cam superficială, dar cu o palmă, două îşi revine, totuşi încearcă şi alte metode” • “Îţi ţin pumnii” • Şi ieşi • În urma lui astenia îşi făcea de cap.
Călătorie spre
centrul pământului
Manole era cel mai harnic (şi cel mai inventiv) bărbat din sat • Totul, la el în gospodărie, erau sub semnul marilor (sau micilor) invenţii • Soneria de la poartă se declanşa în momentul când atingeai clanţa
• Ea nu se auzea în casă ci în coteţul câinelui, Când acesta din urmă se agita în lanţ acţiona un sistem care declanşa în holul de la intrare un difuzor, din care se auzea. la intervale de două secunde: “Atenţie la poartă“ • în acelaşi timp Ia poartă intra în funcţiune un alt difuzor, camuflat în tufă de agreşe. care îI atenţionă pe vizitator “Stand-by. Gazda iese în trei minute” • Desigur existau şi anomalii (spre exemplu când gazda nu era acasă)
• Mai avea o încărcătoare automată de fân (a cărei siguranţă se ardea din cinci în cinci minute) şi un aparat de hrănit găinile (care încurcă porumbul cu ovăzul), precum şi un mecanism de adormit vitele în grajd (bazat pe muzică simfonică, romanţe şi doine) • Dar ultima descoperire pe care o făcuse Manole era că, cu puţin efort` desigur, se poate ajunge la partea cealaltă a globului, folosindu-se de un tunel vertical, care să străbată în mod perpendicular, pământul
• Bineînţeles că s-a orientat şi unde va ajunge (după calculele lui precise - în Arizona) • Nu localizase încă localitatea (dar toate la timpul lor) • Zis şi făcut • Şi-a făcut o echipă din “disponibilizaţi”, cărora le-a promis salariu mediu pe economie (că ăsta creşte cel mai greu dintre toate), şi-a luat unelte şi utilaje specifice foraje (pentru care a folosit nişte fonduri “PHARE”) (care trebuiau spălate) şi a purces la drum (de sus în jos) • Săpăturile mergeau anevoios (dar Manole, înainte de a fi inventiv era optimist) • La sfârşitul fiecărei săptămâni dădea câte un chef (dedicat prieteniei româno-americane), fiecare agapă finalizându-se cu sloganul: “Pregăteşte-te Americă, sosesc!” Pentru că, după cum calculase el, în cinci ani era acolo
• După optzeci de metri au dat de apă • B însă nu a disperat, a vândut grajdul şi şură
şi-a cumpărat trei motopompe • Dar nici apă ca apă (nu vroia să cedeze) • Între timp nevastă-sa şi-a luat copiii şi l-a părăsit (ce ştia ea despre valoarea unei descoperiri?)
• Manole l-a luat pe “părinte” deoparte (ăsta venise să-i facă “de deochi, nebunie şi toate celelalte”) • “Am greşit părinte” a recunoscut Manole (şi părintele a fost de acord) • Dar Manole a continuat: “Am greşit pentru că am început singur • Normal ar trebui să înceapă şi americanii, din partea cealaltă (şi să ne întâlnim la mijloc • Dar poate că ăia dădeau de petrol • Eu am dat numai de apă“) “Ei vezi fiule, îi zise preotul, asta este diferenţa între noi şi America” Manole a mai vândut jumătate din casă şi şi-a cumpărat costum de scafandru • Şi şi-a continuat săpăturile (noi, românii, de altfel, suntem specialişti în săpături)
• Dar într-o zi n-a mai ieşit la suprafaţă
• L-au pescuit cu greu şi l-au îngropat cu tot cu costumul de scafandru (că nu ştiau cum se deschide) • Puţul a dăinuit • Au făcut din el o fântână adâncă cu apă limpede şi rece (fiecare, după ce bea, exclamă: “Ce bună e apa din Arizona”).
„Teleeurobingo show”
Ion băgă vacă în grajd (bineînţeles, fără acordul acesteia din urmă), potrivi semnalul de alarmă (pentru lupi, urşi şi alte animale certate cu legea) şi intră în casă pe uşa din spate (uşa din faţă era pentru oaspeţi). Înăuntru, lelea Mărie cernea mălaiul (cumpărat de la boutique) cu ochii la televizor (stângul, că acela era mai bun). Tocmai se “dădea” teleeurobingo (parţial color, că era curentul slab). Deodată se auzi sunând celularul (în acordurile melodiei “Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea”). Era chiar televiziunea (în persoană, pardon, în voce). Cineva le spunea să întoarcă un număr (nu se specifică pe care parte. „Am cinzeci de ani. zise Ion. da nu mi-o cerut nimeni aşa ceva’”. „Cinzeci, zise vocea. Întoarcem cinzeci”. Bine ar fi să-i întoarceţi, să mai fiu o dată tânăr”, zise Ion mestecând mămăligă. „Cinci şute de milioane”, strigară mai multe voci. băgând în sperieţi pisica. „No Mărie, ăştia-s ai noştri”, zise Ion răsturnând mămăliga pe lângă sobă (dar ce mai conta?). Fine del primo tempo. Secondo tempo. Ion o caută cu celularul pe Mărie (aflată întruna din cele 30 de camere ale vilei). Nu-i răspunde decât majordomul (care nu ştia unde să ducă micul dejun). „Lasă-l în salon”, îi porunceşte Ion căruia „fata în casă“ nu reuşeşte să-i potrivească cravata. Din curte şoferul întreabă ce maşină să pregătească. Cad de acord cu „Mercedesul” („Fordul” nu e practicabil, că în el cloceşte moţată). De la primărie, vicele vine la telefonul roşu, pentru o sponsorizare urgentă. Ion n-are bani lichizi în casă. dar îi trimite „cârdul”. Până la urmă o găseşte pe Mărie (tocmai îi poza unui artist plastic de la Paris). Goală. „Vezi să nu răceşti, îi strigă Ion. că iese tabloul tremurat”. Pictorul e nervos (că trebuie să pună prea mult din imaginaţie). Ion lasă cu un bilet (pe cuptorul cu microunde) că dă o fugă până la Senat. Bucătăreasa citeşte ultimul cuvânt şi se miră ce nume tâmpit are blonda cu care umblă Ion. Majordomul a deschis sticla de wiskey şi îi înjură pe americani. “Fata în casă” s-a ascuns în „living-room” şi supervizează revista „Playboy” (în original). Administratorul încearcă să-i explice vacii de ce grajdul trebuie să aibă, musai, două camere şi două dependinţe. Câinele mestecă „Kitiket” şi visează la un os ascuns sub baia cu bule. La televizor se dă teleeurobingo. Cele cinci celulare sună, cântând. „Vă rugăm să întoarceţi un număr”. „Treizeci şi trei”, zice bucătăreasa (că aşa a pus-o să zică doctorul când a consultat-o). „Aţi câştigat cinci sute de milioane”, zic ăia. „De ce?”, întreabă bucătăreasa, total aiurită. „De dolari”, zice televizorul (în timp ce pisica fuge cu telecomanda în curte). Fine del Secondo tempo. Tertzo tempo. Ion, îmbrăcat în ..smochingul” adus special din „Filadelfia”, tocmai îşi îndreaptă papionul. Tocmai a terminat de semnat tratatul de prietenie (şi înfrăţire) între comuna lui (ajunsă între timp capitală) şi „Waşington”. Sunt de faţă reprezentantul ONU. NATO (şi al sindicalului de ramură). În jur pocnesc şampaniile şi roiesc diplomaţii. Mărie se întreţine cordial cu preşedintele comitetului olimpic (puţin cam prea cordial). Muzică, focuri de artificii, salve de tun. „Mai încet, zice Ion, că îmi speriaţi vaca”. Deodată la televizorul uriaş de pe peretele de vest se anunţă „Teleeurobingo”. Toate celularele încep să cânte. „Închide naibii televizorul ăla zice Ion, că m-am săturat!”.


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter