16.04.2010,  14:38:20 | 0 comentarii | 583 vizualizari
Proza scurtă umoristică
de Mircea ANDRAȘ
Cuvânt înainte
Încă trei proze scurte din volumul, în curs de apariţie, „Iubirea ta ca un cuţit în spate”. Prima proză, care poartă titlul unui film cunoscut, „Singur acasă”, ne prezintă pe domnul Ionescu în calitate de tată şi înlocuitor al soţiei. „E grele”, ar spune cetitorul. „Iarna pe uliţă” ne aduce din nou iarna aproape, deşi abia am scăpat de ea. În fine, „Un naiv la seral” ne reîntoarce într-un cadru istoric şi politic de care tocmai vrem să scăpăm. Am ilustrat pagina cu două poze înfăptuite de Iuliu Ulrich. Vă doresc lectură plăcută!
 
Singur acasă
La marginea visului, domnul Ionescu auzi o trosnitură zdravănă (şi îşi dădu seama că se crăpase de ziuă) • În clipa următoare se întinse (numai cât îl ţinea plapuma) şi începu să-şi ordoneze în cap ideile pentru ziua care tocmai se născuse (totul în ordine alfabetică şi cu număr de ordine) • Era prima zi când rămânea singur, nevastă-sa fiind plecată aiurea (dar cu treburi importante) • La baie, apa rece îl învioră subit şi îl deconcentră (atât de mult încât uită să închidă robinetul) • Noroc că apa s-a “sistat” câteva minute mai târziu (nu apucase să se scurgă decât până în camera copilului) care se dăduse jos din pătuţ şi se bucura de apă, cum se bucură florile • Pe domnul Ionescu apa la lăsat rece (drept pentru care s-a gândit să încălzească puţin atmosfera) şi şi-a pus de-o cafea • Cel mic vroia şi el cota-parte din acest produs (dar în urma negocierilor s-a mulţumit cu o cană cu lapte) • Bineînţeles că “străinii” ar fi pus în ea cereale (da` la noi astea au rămas pe câmp) • Şi apropo de străini, Ionescu îşi aminti că în filmele acestora li se arunca ziarul la poartă (aici însă trebui să se arunce el până la colţ) • Nu era departe, dar în drum cineva postase o cârciumă (care îşi cerea şi ea vama) • Pe Ionescu îl vămui bine (că era pe stomacul gol) • Acasă totul era în ordine (mai puţin ală micu, care reuşise să spargă o vază de cristal, şi nemulţumindu-se cu atâta, călcase şi în cioburi) şi după cum bine ştiţi nu întotdeauna cioburile aduc noroc
• Domnul Ionescu fugi cu el la „circă” asistând la discuţia neprincipială şi bazată pe ţipete dintre acela micu şi doctoriţă nemaiştiind de cine să se ocupe • La întoarcere găsiră din nou o crâşmă în drum (deşi veneau pe altă parte), şi la îndemnul unui prieten îi trecură pragul • Atmosfera era pe placul copilului, care urmărea cu multă atenţie două tanti dezbrăcate, care se făceau că dansează pe o melodie îndoielnică • Tot îndoielnică era şi Cola din faţa lui (deşi un nenea îi pusese în pahar şi niţel rom) • Ajuns din nou acasă, domnul Ionescu îşi propuse două obiective: prepararea unor gustări (ce frumos sună!) şi aspiratul covoarelor (ultima făcea parte din “planul Marşal” lăsat de nevastă-sa) • Drept pentru care se gândi să-l amâne pentru a doua zi (că atunci nu mai răspundea el)
• Aşa că se închise în bucătărie pentru realizarea primului obiectiv • În dormitor, ăla micu găsise bricheta (şi o folosea cu succes)
• Un metru pătrat de covor ardea mocnit (dar norocul e unde nu te aştepţi) • Ăia dăduseră drumul la apă şi cum robinetele rămăseseră deschise, aceasta stinse tot (doar friptura arsă de Ionescu, în bucătărie, nu)
• Apa se pregătea să iasă afară când sosi nevastă-sa • Odată cu apa şi el trecu pe lângă ea, luând-o pe trepte la vale.
 
Iarna pe uliţă
A început încet să ningă (hai că nu a început) • Nu mai e zăpadă (am sfârşit-o şi pe asta) • Şi alta nu s-a mai alocat (ce vrei dragă, e de import!) • Aşa că strada e pustie (fără zăpadă n-are niciun haz) • Doar cei mici se dau pe gheaţă (gheaţă mai este)
• Asta dispare doar la vară (de prin baruri)
• Manole traversează (perpendicular pe diagonală) strada • E destul de vesel (înseamnă că vine şi nu pleacă la serviciu)
• Are o sticlă de şampanie (în buzunar) (n-a vrut să ia plasă) • E ziuă (scuzaţi, e zii a prietenei sale) • Cum care? (una din ele)
• Aia cu păr lung (deşi se zice că astea au mintea în contradicţie) • Ei, se zice (bârfe dom’le) • Manole alunecă (toţi oamenii normali alunecă iarna) şi cade (de căzut cade cine trebuie) • Pământul îi primeşte în braţele lui (are braţele cam tari) că Manole rămâne oarecum perplex, gândindu-se că toate astea n-ar fi scăpat şampania (că era străină) • O străină vine să-l ajute “hai maică, că poate trece o maşină” (cacofonia îi aparţine) • Balansându-se, Manole se mută pe bordură (e tot ce poate face pentru circulaţie) • “Te-ai lovit rău?” întreabă străina îngrijorată (şi nu prea) • “Nu, m-am lovit bine”, răspunde Manole încercând să se ridice (dar nu poate) • Ei, nu poate, a rămas cu chestia asta de când juca fotbal: “Nu te ridici până nu fluieră!” • Dar aici nu fluiera nimeni • (Ba da, străina • Şi încă fals)
• “Fluieri a pagubă” o apostrofă Manole
• “Fluier a tot ce vrei tu” conchise străina
• Şi mai fluiera cineva (a, un poliţist) probabil rătăcit (că aşa are privirea) • “I-aţi picioarele dupe carosabil” îl atenţiona ăsta, uitându-se chiorâş (sau poate nu vedea bine) • “E cu mine”, zise străina (şi îi mută picioarele pe trotuar) • “Domnul se simte rău” se interesă poliţistul (ce vrei, deformaţie profesională) • “Nu, mă simt prost” îi răspunse Manole • “Tot aia” conchise poliţistul • “Nu, îl contrazise străina, răii sunt în puşcării pe când proştii sunt pe toate drumurile” • “Faci aluzie la mine?” se ofensă omul legii • “Nu, că mata eşti pe trotuar” corectă femeia (umor englezesc, netradus) • “Fata ta a plecat cu unu” îi şopti străina • “Blond?” şopti Manole şi străina făcu “îhî”, din cap
• Trebuie chemată o salvare” hotărî poliţistul, ca un om care ştie ce are de făcut • “Pentru cine?” întrebă străina, privind la Manole (care încerca să deschidă şampania) • Din fund era mai greu (pardon din şezut era mai greu) • Reuşi (dopul dărâmă chipiul poliţistului şi o făcu pe străină să se dea doi paşi înapoi • (Atât cât să cadă într-un canal)
• “Hei, nu bea nimeni?” strigă Manole (şi un maidanez se apropie încântat) “Ţie nu-ţi dau că n-ai încă paişpe ani” îi zise Manole în timp ce poliţistul o aducea pe străină la suprafaţă • “Poliţia e cu noi” declamă Manole, bând “nectarul” de import • Apoi veni salvarea şi îi luă pe toţi (ca la arestări)
• În urma lor maidanezul răsturnă şampania şi o dilua cu zăpadă (ei, aşa mai mergea).
 
Un naiv la seral
Într-un sat, dintr-o comună, dintr-un judeţ, vieţuia, în deplină armonie cu orătăniile ogrăzii, un tânăr plin de “ambâţ” pe numele mic Ion (pe numele mare nu îl spui) • Şi vine odată la el secretarul de partid, cică la un pahar de ţuică (pe care Ion n-o avea) şi din vorbă în vorbă (că ăsta le avea cu vorbele) îl lămureşte trasându-i (ca sarcină de partid) terminarea liceului la “Seral”
• E drept că el îl mai terminase o dată (atunci când îi ridicase pentru că era şi zidar) • Zis şi făcut • Îşi luă omul ghiozdan (adică mapă) (nu “diplomat” - că aia era pentru capitalişti) şi purcese la definitivarea studiilor (în dulcele ceas al asfinţitului) 
• Şi făcea omul o naveta de vreo optăşpe kilometri (dus-întors) că numai bicicleta lui putea să povestească despre asta • Dar seara venea mândru de el, privindu-i de sus (că era pe şea), zburând pe uliţa satului, într-un multicolor nor de praf, spre soţioara lui, să-i povestească ultimele isprăvi comise în faţa amărâţilor de profesori • Dar până atunci întâlnea un vecin anume (care tot îi ţinea calea) şi îl lua de sus: “Bă tu ştii cine e ăsta cu plete şi barbă?” şi îi arăta poza spre exemplificare • “E Marx mă, da` tu n-ai de unde să ştii, că nu umbli la „Seral”. Altădată îi punea în faţă poza unuia aproape chel cu mustaţă şi la negaţia acestuia repeta: “Păi nu ştii, de unde să ştii, că tu nu umbli la Seral!” • Vecinul râdea mânzeşte, şi nu zicea nimic, dar într-o bună zi n-a mai răbdat şi i-a arătat şi el o poză: “Da tu ştii cine e ăsta?” • Ion a privit chipul cunoscut dar nu-şi amintea de unde • “Ei vezi, continuă vecinul, ăsta îţi tăvăleşte nevasta când eşti tu plecat • Da tu n-ai de unde să ştii, că tu eşti la “Seral”
• Ion a angajat atunci un detectiv particular (pe baba Safta din capul satului - care ştia tot ce mişcă, frunza, iarba) şi-a aflat că originalul pozei era chiar secretarul de partid (cu care de altfel şi semăna) • Cu gânduri sumbre Ion se duse la B.O.B. (cine a trăit pe atunci ştie ce înseamnă) şi l-a scos pe secretar din şedinţă (cu plen restrâns)
• “O, ce bine că te văd tovarăşe Ion, zi repede tovule, că n-am decât un minut la dispoziţie” • Pe Ion l-au lăsat puterile • “Ce ziceţi despre mine tov. secretar?” “Ce să zic Ioane? • Zic ce-a spus Lenin: învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”
• “Şi despre nevastă-mea?” • “Despre nevastă-ta, Lenin n-a spus nimic!”.


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter