19.04.2010,  15:55:25 | 0 comentarii | 598 vizualizari
Proză scurtă umoristică
de Mircea ANDRAȘ
Te-am iubit Şeherezado şi te voi iubi mereu
Da • Şi nu glumesc deloc • Poveştile tale mi-au încălzit copilăria • Şi tremuram de teamă că ţi se vor termina poveştile şi atunci (vorba sultanului) “unde îţi va sta capul acolo îţi vor sta şi picioarele” (citat din memorie) • Da’ tu nu, că o depăşiseşi şi pe Sandra Brown (deşi pe asta nu o ameninţa nimeni) • Dar cel mai mult mi-a plăcut povestea aia pe care i-ai debitat-o sultanului, în noaptea când ăsta a venit criţă, pentru că pierduse haremul la şah (sau la table, că nu mă pricep la sport) • Tu
l-ai mângâiat uşor pe tâmple (asta se numeşte masaj afrodisiatic), te-ai dezbrăcat (că era o noapte toridă) şi, cu glasul tău catifelat (că tocmai băuseşi o bere rece), ai început să-i răcneşti (că sultanul era tare de urechi) povestea, din fir a păr (adică “da capo” şi până la “coda”) Cică într-o ţară căreia i se spunea “Amarnicstan”, unde casele erau din chirpici şi hotelurile din peşteri, care cultivau numai mac (deşi nu făceau atât de mulţi cozonaci), se ascundea un beduin (cu barbă mare, ras în cap şi bani în bănci elveţiene) care se numea Sama Brun La Ten • Pe ăsta îl căutau doi vânători de recompense: Gheorghe Buş din vest şi Valeriu Putină din est (fiecare având altă motivaţie politică) (nu e vorba de trandafiri, garoafe sau săgeţi)
• Cei doi veniră pe cai (nu cai-putere) iuţi ca elicopterele “Apaş“ şi ageri ca “S.R.I.”-ul
• Cel din vest avea un cal alb iar cel din est roşu (deşi această culoare nu mai era la modă) aduceau cu ei şi câteva căruţe cu ajutor umanitar (mai o “cola”, mai un “jeli-bon”, mai un “max” toate prin second-hand) • Aici îl întâmpină cu pâine şi sare (adică, în traducere liberă, “mai o măslină, mai o scobitoare”) nişte tipi care îşi spuneau tarinbani (deşi pe acolo banii n-aveau nicio valoare) (până nu îi spălau) • Ajuns în capitală (îi spusese unul că e acolo, altfel trecea de ea) Gheorghe Buş vru să facă un duş (terminaţi mă cu poeziile!) dar apa aici era mai scumpă ca berea (că ospătarii îndoiau apa cu bere să mai facă şi ei o para în plus) • Celălalt însă, Valeriu Putină, nimeri chiar în zi de salariu (când, în lipsă de lichidităţi, li se plătea în votcă poloneză fabricată la Huedin cu apă de la combinatul chimic) • Bând licoarea favorită, acesta din urmă renunţă la recompensă, că luase bani de la femei (scuzaţi, de la F.M.I.) • Dar Gheorghe Buş nu şi nu (adică de două ori nu) • Tarinbanii da şi da (adică dădea unul, mai dădea şi celălalt)
• Mai dădea şi NATO (câte-o bombă, două)
• Mai dădea şi ONU (asigurări că totul va fi bine) • Dar sfârşitul nu mi-l mai reamintesc, Şeherezado • Ce faci, dormi? Of, iartă-mă, am uitat că ai fost în schimbul de noapte!
 
Western cu cai albi
Pedro (un fel de Petre) opri la benzinărie
să-şi adape calul • O, nu vă temeţi (nu cu benzină) ci cu coca-cola (de bere făcea tensiune) • Aici însă trei bandiţi (la noi se numesc întreprinzători) tocmai devalorizau casa de bani. De ce? (de dolari, că ăştia e vechi de când lumea şi pământul - pământul mai puţin) • “Ei voi, ăştia, îi interpelă Pedro, pot să ştiu şi eu ce faceţi?” • Nu putea să ştie (astfel că o ploaie de gloanţe începu să-i biciuiască nervii) • Pedro scuipă câteva care se încurcase în dantura lui (proaspăt pusă de un frizer renumit) şi scoţând la iveală două pistoale începu să tragă cu ele (de fapt, de ele, că se înţepeniseră - marfă românească)
• Atunci bandiţii îl înconjurară (de mai multe ori, că văzuseră multe filme cu “comando”)
• Pedro trimise calul după ajutoare (prin Crucea Roşie) şi se camuflă într-o Dacie (că era cea mai rezistentă maşină de acolo)
• Bandiţii trăgeau şi înjurau (apoi înjurau şi trăgeau) • Gloanţele dansau prin aer, dimpreună cu frunzele • În acest timp, ceva mai la vale, pe malul unei ape, o tânără indiancă prinsese o bizoancă (femininul la bizon) şi o mulgea (în apă se vedea invers) • Pe lângă ea tocmai trecea “organizaţia de tineret a tribului” (evident, în şir indian) • “Mergem să-ţi aducem viitorul soţ” strigă căpetenia, care se afla în coada şirului • Surprinşi, bandiţii strigară: “Vin indienii” (deşi băiatul nu auzea muzica specifică filmelor indiene)
• Aceştia, care între timp îşi perfecţionaseră artileria cu nişte praştii nou-nouţe (calibru 22 - dimensiunea pietrei din dotare), îi anihilară pe bandiţi (un fel de luptă împotriva corupţiei “pe bune” nu prin legi) şi îi deposedară de scalpuri, giuvaeruri, arme şi tot ce aveau în dotare, amintindu-şi apoi de băiat, Pedro fu luat pe sus (că pe jos nu-l mai ţineau picioarele) şi aruncat în faţa Ribanei, care îl privi galeş (printre culorile de import, pictate pe faţă şi pe dos) • “Bună bucăţică” remarcă Pedro, văzând că e şi bine îmbrăcată (în afară de slip mai avea şi un colier de fildeşi, autentici) • “O vrei sau nu o vrei?” întrebă corul şi băiatul se dumiri că nu se referea la colier (că ăsta era de genul masculin) • “Uite, mai zise corul, vezi cei trei cai albi din depărtare? Cel mare aleargă ca vântul şi ca gândul, cel mijlociu intuieşte orice dorinţă
• Naşul mare îţi oferă unul din ei. Pe care-l vrei?”. • “E, l-aş vrea pe cel mic • Ăsta ce ştie să facă?” • “Ăsta nu ştie să facă nimic, dar e şeful celorlalţi” i se răspunse • Între timp venea măre venea calul lui cel bun, care, nemaigăsind cola, se mulţumise cu nişte bere decofeinizată • Acesta săltându-şi stăpânul în şa plecă “p-aci ţii drumul” cu ochii însă la Ribana (deh, era un cal crescut la “Holiud”.
 
Harap Alb 13
Undeva departe, peste nouă mări (şi un număr echivalent de ţări) trăia (sau cel puţin avea impresia că trăieşte) Harap-Alb • El mai avea doi fraţi mai mari, unul plecat în Germania şi celălalt în Austria (aşa că doar el mai rămăsese fără niciun căpătâi)
• Dar venind vremea să se însoare, găsi la rubrica “Matrimoniale” “o partidă de partidă” în persoana fetei împăratului Gri (metalizat) • Şi a şi purces să-i ceară mâna (una din ele, n-avea importanţă care)
• Pe drum şi-a făcut trei prieteni (o fată mai găseşti dar un prieten ba) • Pe unul îi chema Setilă, fiindcă bea într-una şi numai bere “Ciuc” (încă una şi mă duc) şi din când în când “Haţegana” (în amintirea zimbrilor pierduţi) • Pe al doilea îl chema Flămânzilă, că nu mai luase leafa de vreo trei luni bune şi făcea o foame de speriat • Iar al treilea se numea Gerilă şi tremura gros (pentru că, din lipsă de fonduri, purta haine subţiri) • Şi s-au oprit ăştia la un han numit “Leul de aur” (deşi plata se făcea în dolari) şi aici l-au întâlnit pe Spânu care, travestit în ziarist, le-a aflat scopul şi durata vizitei (plecând apoi înaintea lor, dimpreună cu scrisorile de acreditare ale flăcăului) • Calul a prins chestia, dar n-a suflat o vorbă stăpânului său în semn de protest că i se mărise “K”-ul la porţia de jăratec • Şi au ajuns până la urmă şi ei (deşi trenul a avut o întârziere de zeci de minute) • Şi împăratul văzându-i dubioşi (şi cu părul mare) i-a supus la câteva testări de rigoare • Prima era aducerea din grădina ursului a câtorva tone de flori de mac (că cele ale afganilor căzuseră sub bombardamente) şi piaţa drogurilor suferea profund • Aici însă păzea un balaur fioros • Scoateţi ceva “mărunţiş” să-l adormim pe ăsta” spuse
Făt-Frumos • “Ei, aici trebuie parai mulţi că ăsta are patru capete, zise Setilă, mai bine lasă că-l îmbăt” • Şi se ţinu de făgăduinţă
• Când văzu împăratul reuşita băieţilor le propuse un rabat de 2 la sută (fără TVA) şi renunţă la celelalte teste (de bucurie Setilă bău două butoaie de bere - Ursus, sponsor unic, şi Flămânzilă mâncă două coşuri de pâine cu unsoare) • Gerilă n-a mâncat, n-a băut, dar s-a îmbrăcat din cap până în picioare (la cel mai elegant second hand)
• Mai rămânea problema fetei (care băgase actele la primărie, cu Spânu) • Aici a intervenit Destinu’ (aşa, îl chema pe bătăuşul plătit, care şi-a făcut datoria) • Cei patru l-au vizitat la spital pe Spân, spunându-i, la plecare “Dacă n-ai bani pentru foaia de boală, anunţă-ne!” • Împăratul, în cele din urmă, l-a convocat pe Harap-Alb la palat şi
i-a spus: “Pentru câte ai făcut şi mai ales pentru câte n-ai făcut, îţi voi da fata de soţie şi jumătate de împărăţie” • “Oh! a zis
Harap-Alb modest, puteţi păstra fata, nu vreau să vă iau chiar totul”.
 
“Matrimoniale”
Fane nu citise niciodată “mica publicitate” (nu-l interesase) • Acum însă era forţat de împrejurări (ai lui îi ceruseră să se căpătuiască). Şi cum era într-o penurie de partide amiabile, se hotărî să recurgă la “matrimoniale” (ce e drept suna frumos) • Primul anunţ pe care îi căzură ochii (şi scrumul de la ţigară) stipula: ‘Tânără, inteligentă, cu bani la banca, doresc un soţ aşişderea” • Fane nu beneficia decât de prima calitate, aşa că trecu la următorul; “Reuşită în toate, vreau să reuşesc şi cu tine” • (Nu-şi dădea prea bine seama ce vroia să reuşească şi cu el, dar cel puţin asta nu pretindea nimic) Se concentra asupra următorului: “Modestă dar plină de ambiţii, doresc un bărbat aşa cum mi-l închipui eu” (Fane se îndoia că îşi închipuie unul ca el • Asta în caz că era inteligentă • Că nu se specifica) • “Dintotdeauna te-am căutat pe tine • Dacă eşti frumos, bogat şi inteligent, vino!” (Fane nu se duse • Chemarea nu era pentru el) • În cele din urmă găsi unul acceptabil “Fată de familie bună, fără prea mari pretenţii • Caut domn cu maşină • Îmi plac excursiile” • Fane avea o Dacie “la mâna a doua” (deci corespundea) • Şi îi scrise • Ea (originală) îi răspunse tot la ziar: “Trimite-mi o poză (nu cu Elvis) • De preferinţă în maşină” • Fane avea o poză de la mare într-un “Rolss Royce” • I-o expedie • A doua zi citi două anunţuri: “Primit poza • Maşina îmi convine • Cum facem lipeala?” şi, ceva mai jos, un al doilea: “Bine bărbat, frumoasă maşină • Şi eu sunt frumoasă • Las-o pe prietena mea, că nu corespunde” • Fane le scrise la amândouă • Şi aşteptă • Ziua următoare apărură trei anunţuri • Primul de la titulară “Tu ai fixat data întâlnirii • Eu fixez locul • La cimitirul orăşenesc (că e mai linişte) “ • Mesajul prietenei: “Aia te duce în cimitir • Eu te duc în Paradis” • Şi un al treilea de la o anonimă: “Pentru domnul cu maşina • Eu sunt sexy • Ştiu totul despre dragoste şi în plus am şi bani de benzină” • Fane era bulversat, când descoperi în josul paginii un alt anunţ tot pentru el: “Nu mă interesează maşina ta, nici frumuseţea sau inteligenţa • Te prefer aşa cum eşti • Sună la telefonul...” • Şi Fane sună imediat• Îi răspunse o voce tânără ceea ce îl bucură nespus: “A, domnul cu anunţul • Imediat vă rog • Mamaie, vino dragă odată că aşteaptă omul ăla • Cum care? Viitorul tău soţ • Şi puneţi naibii proteza aia că nu te înţelege omul când vorbeşti!”. 
 
 
Mărie contraatacă
 
Mărie ţinea una şi bună că bărbatu-său se “ţinea” cu vecina “de la deal” (cu aia de la vale nu se putea “ţine” că murise) • Astfel, casa acesteia era tot timpul sub o observaţie riguroasă • Dacă vedeai un bărbat că îşi repară bicicleta în faţa porţii acesteia, puteai fi sigur că el fotografiază printre uluci • Sau de vreun copil sărea gardul în ogradă, ăsta musai punea microfoane • Totul era organizat ca la carte (sau ca la FBI - varianta neaoşă) • Mărie a încercat până şi interceptarea convorbirilor telefonice (dar vecina n-avea aşa ceva) • A intenţionat să-i introducă viruşi în televizor (dar n-a reuşit decât să-i rupă antena) • O vreme, survolând-o de pe acoperişul şoprului, a bombardat-o cu bombe agricole (experimentând în acest sens sfecla furajeră şi o specie de dovlecei cu explozie întârziată) • Dar vecina n-a capitulat (nici în faţa ameninţării cu arme biologice) • În această privinţă a convocat-o pe baba Safta, vrăjitoarea satului (care însă, după o lungă stăruinţă, n-a reuşit decât să-i umple găinile de purici) • Bărbatu-său, văzând că acţiunile ei teroriste nu încetează, a supus-o la sancţiuni economice (nu i-a mai încredinţat nici un ban) • Apoi la sancţiuni militare (de pe urma căreia ieşea cam vânătă şi doldora de cucuie) • Mărie însă avea o alianţă • Pe Londra (aşa o chema pe vecina de vizavi) • Asta ţinea cu Mărie pentru că şi ei îi plăcea de bărbatu-său (care îşi luase ochii de la ea) • Şi amândouă au trecut la ofensiva terestră • Au luat şi un consilier militar (în persoana lui moş Pandele care prinsese două războaie şi le avea pe astea) • Operaţiunea a purtat numele de cod “Mărie contraatacă” şi a fost îndelung mediatizată de babele satului (deşi presa n-a avut acces lângă gard) • Era o noapte cu lună plină (că lanterne n-aveau) • (De fapt n-aveau baterii) • Moş Pandele a deschis drumul aruncând în aer două uluci din gard (una dintre uluci a căzut peste Mărie) • Cealaltă nu ne interesează • Apoi a intrat în acţiune vecina (care trebuia să adoarmă câinele, de fapt numai vigilenţa lui) • Dar câinele nu şi nu (până la urmă l-au cumpărat) • Cu un copan de pasăre-pane (a nu se confunda cu pasărea-liră) • Mărie a mărşăluit apoi, în siguranţă, până în tindă unde a uitat de trepte şi a vrut să le sară (n-a reuşit) • Bufnitura care a urmat a sculat tot satul (inclusiv pe moş Pandele, care adormise între răsaduri) şi atunci din casă a apărut un bărbat în ţinută regulamentară (era şeful de post) care a strigat “Stai că trag” (chestia cu trasul era o noţiune relativă, că pistolul era la secţie) • Acolo unde s-au întâlnit după aia să semneze tratatul de pace • Neamurile au trebuit să-i scoată pe cauţiune (mai o varză, mai un porumb).
 
 
Din balcon in balcon
 
Este sâmbătă seara. Pendula bătu de zece ori • În uşa de la intrare cineva bătu tot cam de atâtea ori • Manole se ridică în capul oaselor (aşa se spune) • Patul scârţâi uşor (trebuia uns).  Femeia din cealaltă parte a patului nu scârţâi de loc • Ridică doar privirea spre tavan şi şopti: “E barbatu-meu...” • Manole nu se întrebă de unde ştia acest lucru (avea încredere în intuiţia feminină) • În ea însă nu • “Mi-ai spus că e plecat în delegaţie” • “Era...” îi spuse ea un fapt deja constatat • “Dar, în definitiv, e prietenul meu”, se autolinişti Manole • “Da, da’ eşti în patul lui”, ţinu să precizeze femeia • “Ei, atunci adio Mărie” mai zise Manole şi se îndreptă spre uşa balconului • Semăna cu “Adonis” (varianta sculptată) • Ea strigă după el să-şi ia şi hainele dar el mormăi “Nu mai e timp, cucoană”, şi trecu repede şi foarte uşor (că făcuse armata la vânători de munte) în balconul vecin • Aici uşa era deschisă şi Manole vru să se strecoare tiptil când se ciocni cu un bărbat la fel de dezbrăcat ca şi el • “E soţul la uşă, fugi!” mai apucă să-i spună celălalt şi îşi dădu drumul pe burlan • Manole, fire calculată, urcă (cu dexteritate) un balcon mai sus • Aici totul părea cufundat în linişte încât el îşi auzi inima bătând ca un clopot (de ce bat clopotele oare?) • Apoi se dezlănţui furtuna • Din bucătărie năvăli o namilă de femeie, cu un cuţit în mână, strigând “Stai că trag” • “Se spune “Stai că te tai” o corectă Manole, bătând în retragere spre uşa de la intrare • Namila cu o mână îl ameninţa cu cuţitul iar cu cealaltă vorbea la telefon: “Alo, Poliţia, am prins un violator • Cum de unde ştiu ce e? Păi e îmbrăcat în costumaţia specifică” • De abia acum sesiză Manole că e gol, dar n-avu timp să se ruşineze că nimeri uşa de la intrare deschisă • Şi ieşi pe hol (unde o trecătoare, mai slabă de înger leşină) • “Ce naiba nu arăt atât de rău”, îşi spuse el, privind spre o uşă, din cadrul căreia o femeie îi făcea semn să intre • Se conformă • O tipă care bătea suta de kilograme îl îmbrăţişa afectuos “Sărăcuţul de tine, întinde-te puţin, că mă duc să-ţi aduc ceva de băut apoi ne vom distra în neştire” • Cum rămăsese singur, Manole coborî un balcon mai jos (şi nimeri de unde plecase) • “Ce faci, Manole dragă? îi zise soţul Măriei, pe cine ai mai înşelat în căsnicie de bântui aşa speriat?” şi-l îmbrăţişă cu afecţiune •  “Mărie, adă ceva de băut, de mâncat şi de îmbrăcat pentru omul ăsta” şi întorcându-se spre Manole, clipi şiret “Măcar merită femeia?”. “Aş”, zise Manole (după ce Mărie plecase din cameră).
 
 
Întoarcerea din delegaţie
 
Într-una din revistele vremii (nu-mi mai amintesc care) era publicată o păţanie nostimă, pe care mă grăbesc să v-o relatez (evident cu înfloriturile de rigoare) pentru a o putea citi la gura sobei, sau, mă rog, a caloriferului (dacă nu v-aţi debranşat încă) • Acţiunea se petrece pe verticală (adică într-un bloc cu zece etaje) • La ultimul (prima uşă lângă lift) stătea Ionescu (un fel de şef, care făcea multe deplasări), împreună cu consoarta sa (care, fiind casnică, nu făcea nicio deplasare) • Toate bune şi frumoase (până când Ionescu a constatat că undeva, la etajul doi, stătea o fiinţă mai aproape de pământ şi de sufletul lui) • Şi aşa s-a născut ceea ce unii numesc “marea dragoste” (mă întreb cum o fi arătând “mica dragoste”?) • Şi s-au întâlnit ei pe furiş, prin te miri ce locuri, până când le-a venit ideea cea mare (nu v-o spun încă) • Astfel a venit Ionescu într-o seara, devreme (cum nu prea obişnuia) şi a rostit textul învăţat pe de rost: “Nevastă, lipsesc o săptămână • Iar m-a trimis direcţiunea de sus într-o delegaţie tocmai la mama naibii, deşi, să-ţi spun drept, m-am săturat • Plec în seara asta” • Nevastă-sa, obişnuită cu astfel de ieşiri a pus de-o prăjitură, de-o hrană rece la pachet, a răscolit dulapul după cămăşi curate (şi cravate asortate) şi deoarece “mai e o oră, mamă, şi drumul e greu” s-a grăbit cu toate alea conducându-l chiar până la lift (adică la zece centimetri de uşă) • Şi dându-i pupătura de rigoare s-a refugiat înapoi în apartament că era un frig pe hol, ceva de speriat (parcă numai pe hol) • Ionescu a închis uşa liftului, a răsuflat uşurat, şi a apăsat pe butonul etajului al doilea • (De ce pe ăsta?) Pentru că la acel orizont îl aştepta iubirea lui, toată numai lapte şi miere (scuzaţi, toată numai miere) • Izolându-se de restul locatarilor (prin cele două yale) au purces la săvârşirea “săptămânii de miere” (o lună bătea la ochi şi apoi de unde atâta concediu medical la serviciu?) şi-afară ningea liniştit şi-n casă ardea focul (adică un calorifer pe ulei) şi cei doi depănau poveşti (când mai aveau timp) • Într-o zi iubita (respectiv vecina) îl chemă la vizor să-şi vadă consoarta ducând gunoiul (“lasă să-l mai ducă şi ea, că eu l-am dus destul”) • În altă zi cele două s-au întâlnit la piaţă unde nevastă-sa cumpărase peşte (“dar ei nu-i place peştele” mormăi Ionescu • “Poate că a avut musafiri la masă” îl tachina vecina) • Odată erau chiar să facă un şoc (când consoarta le-a sunat la uşă să întrebe de nişte zahăr, că n-avea la cafea) • Şi-a venit şi ziua de pe urmă (şi ultimele ceasuri dimpreună) • Vecina răcise puţin (că dormise mai mult goală) şi gunoiul din bucătărie mirosea îngrozitor • “Îl duc eu, zise Ionescu, într-un acces de mărinimie, sunt obişnuit, şi acasă tot aşa fac” • Şi luând găleata în mână, pălăria în cap, şi numai în pijama (că făcuse sport la viaţa lui) coborî la tomberoane • Era o seară romantică, lui Ionescu îi venea să zburde • Urcă în lift, apăsă al zecelea buton (cum mai făcuse de atâtea ori) şi scuturându-şi papucii de casă sună la uşă îi deschise consoarta care-l privea uimită (domnul Ionescu se întorsese din delegaţie).


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter