Deşi este profesor la Universitatea Petroşani, ramura minieră, am preferat să nu vorbim de minerit sau învăţământ, ci de reforme, politică şi politicieni sau economie, prof. univ. Ilie Onica fiind şi membru activ al Partidului România Mare, o bună bucată activând şi pe funcţia de consilier judeţean. Ce a ieşit, vă lăsăm pe dumneavoastră să constataţi. 

 

- Am trecut prin 20 de ani de „capitalism”, a apărut o nouă generaţie… Ne doream după `89 o viaţă mai bună şi constatăm azi că de fapt o ducem din ce în ce mai rău. Care consideraţi că ar fi principala cauză a situaţiei în care ne aflăm?

- Motorul unei economii capitaliste este COMPETIȚIA. În România avem o economie de piaţă declarată de Uniunea Europeană ca fiind funcţională, dar care funcţionează sub influenţa forţelor gravitaţionale - adică, în cădere liberă. Practic, fără competiţie şi, în consecinţă, fără motor. Aici mă refer, în mod egal, la concurenţa între organizaţiile economice şi la competiţia între indivizi. Aşadar, cauza fundamentală a stării actuale a României este lipsa de competiţie care, în fapt, înseamnă: licitaţii aranjate, susţinerea preferenţială a unor companii, concursuri de ocupare a posturilor trucate, numiri pe posturi în companiile de stat şi în administraţie pe criterii politice, clientelare (şi nu pe criterii de valoare), proliferarea nepotismului etc. Dacă vom continua în acest fel, în cel mult zece ani vom declara falimentul capitalismului în România. Parcă, nu demult, am falimentat şi sistemul centralizat socialisto-comunist… Ca o concluzie amară, suntem campioni mondiali la falimentări de sisteme politice şi economice. 

-  Cum credeţi că putem depăşi această situaţie? Suntem totuşi membri ai Uniunii Europene, membri NATO, avem o istorie multimilenară, suntem un popor de peste 30 de milioane de cetăţeni români, cu diaspora cu tot, avem o poziţie geografică importantă pentru Europa şi avem o ţară cu resurse minerale importante.

- Da, dar suntem, totuşi, şi într-o concurenţă dură, pe aceeaşi piaţă, cu aceleaşi ţări din Uniunea Europeană. Și nu cred că statele puternice din U.E. doresc, cu multă dragoste, să ne ajute, pentru că mai avem încă multe lucruri (vreau să spun resurse) de vândut din casă… Iar până ce ne vom vinde, pe nimic, chiar şi forţa de muncă, nu vom putea urca mai sus, vom fi tot la fundul sacului. Mai mult, suntem şi o serioasă piaţă de desfacere pentru ţările puternice din vest. De aceea, cred că trebuie să ne ajutăm singuri, după cum spune un dicton roman celebru. Toate legile, normele, regulamentele trebuie amendate în spiritul principiului competiţiei şi, implicit, al egalităţii de şanse. De asemenea, trebuie prevăzute sancţiuni ferme în cazul nerespectării acestor principii. Însă, pentru aceasta este nevoie de voinţă politică… Și iar ajungem la partidele politice şi la clasa politică din România, care şi-au format, din păcate, un mod de existenţă din nerespectarea acestor principii, iar mulţi din clasa politică şi clienţii lor s-au îmbogăţit „nesimţit de mult” (ca să folosesc o sintagmă  mult agreată de unele partide) tocmai pe lipsa acestor principii.

- Avem un partid principal la guvernare şi un preşedinte care par, cel puţin la modul declarativ, motivaţi să reformeze statul, să schimbe ceva… Credeţi în aşa ceva, sau vi se par, ca multor români, doar nişte simple vorbe aruncate pentru obţinerea de voturi, după care se stinge iar lumina patru ani?

- Din nefericire, am trecut prin 20 de ani de aşa-zisă reformă, am putea zice, fără să greşim, o reformă continuă, dar care se simte foarte slab în calitatea vieţii românului obişnuit. Toate partidele ajunse la putere au avut ceva de reformat – în educaţie, în sănătate, în justiţie sau administraţie etc., inclusiv pe ele însele. Numai că a face reformă nu înseamnă a demola un sistem şi a lua totul de la zero. A face reformă înseamnă a conserva tot ce este bun, valoros într-un sistem şi a perfecţiona ceea ce nu merge. Am avut elemente bune, moştenite chiar din epoca comunistă, pe care le-am distrus într-o secundă, fără milă şi regrete, asta pentru că partidele au înţeles reforma în sensul adaptării sistemelor la nevoile partidelor şi politrucilor, ori la nevoile unor interese externe României şi nu la cerinţele interesului naţional şi la nevoile omului de rând. De exemplu, s-a mers cu aşa zisele „reforme cu repetiţie” până la a distruge educaţia, care este spiritul şi esenţa poporului român. La fel s-a întâmplat şi în celelalte ramuri de activitate. Gândiţi-vă, ca să vă mai dau câteva exemple, la ce s-a întâmplat cu agricultura românească, sau chiar cu industria extractivă.

- Să nu plecăm din zona politică şi să vedem împreună ce înţelege actuala putere prin reforma statului: „Parlament unicameral, cu reducerea a vreo 140 de parlamentari”; „descentralizarea administraţiei locale”; „alegeri uninominale”, iar exemplele pot continua. Cum comentaţi din punctul de vedere al unui om politic, nu neapărat din punctul de vedere al unui profesor?

- Bine ar fi să putem să calificăm aceste măsuri ca pe nişte intenţii bune – deşi, ca o glumă amară, după cum ştim, şi drumul spre iad este pavat cu bune intenţii! Cred că multe dintre aceste reforme au fost luate în momente nepotrivite şi pot provoca efecte perverse, contrarii. O să încerc să mă explic mai clar. Parlamentul redus la o cameră (şi numărul de parlamentari la 300) nu rezolvă problema valorii aleşilor şi nici reforma clasei politice. Prin această măsură, partidele se vor oligarhiza şi mai mult, în sensul că vor fi trecute în totalitate în mâinile celor cu bani mulţi, dar nu neapărat şi oameni de valoare. Tare îmi e că vor fi eliminaţi din Parlament exact cei 140 de parlamentari mai valoroşi, oameni cu adevărat dedicaţi muncii de parlamentar. Mai pe româneşte, vor fi eliminaţi exact cei care lucrează în favoarea celor mulţi, care i-au votat tocmai ca să-i reprezinte. Iar reprezentarea românilor - ca să folosesc termenul repetat cu obstinaţie de PD-L - va fi şi mai slabă. În consecinţă, în câţiva ani va rezulta un stat şi mai slab, cu legi şi mai slute şi mai discriminatorii, făcute numai în favoarea celor bogaţi (că doar ei vor domina un astfel de Parlament!). Și, în final, în mod cinic, se va aplica „voinţa românilor”, dar nu a celor mulţi, ci, probabil, a celor din top 300, decisă printr-un referendum la care mulţi concetăţeni nu au ştiut în ce se bagă. În ceea ce priveşte descentralizarea administraţiei locale, dacă aceasta nu va fi dublată de mecanisme de control serioase, de la centru, va conduce la dezvoltarea şi mai mare a clanurilor locale, la întărirea definitivă a puterii baronilor locali, la creşterea nivelului de corupţie, la parametri neimaginabili azi (fenomene negative cunoscute şi la nivelul altor state mai dezvoltate care au aplicat un anumit grad de descentralizare - cel puţin la început). Baronii şi clanurile locale care vor scăpa astfel şi de sub controlul partidelor, vor deveni şi mai puternici economic şi îşi vor impune tot mai mult punctul de vedere. Această măsură, combinată cu efectul pervers al alegerilor uninominale, va accentua şi mai mult aceste fenomene nedorite şi îngrijorătoare. Deja aceste efecte s-au văzut (cei drept mai timid) după ultimele alegeri generale realizate după un sistem electoral mixt (şi nu pur uninominal): primarul Mazăre şi-a tras în Parlament fratele, primarul Resmeriţă - fiul, Prigoană îşi dorea fiul parlamentar etc. Toţi având ca model clanul Kennedy. Îmbărbătaţi din plin chiar de preşedintele ţării, care declara: „Și au tot dreptul…”, chiar domnia sa fiind unul dintre cei cu musca pe căciulă, după intrarea fiicei sale în Parlamentul European. 

- Ne-aţi spus ce se reformează şi nu se face aşa cum trebuie. Dumneavoastră cum aţi vedea  această reformă?

- Procedându-se cum am vorbit mai sus, eu zic că se pune căruţa înaintea cailor. Reforma trebuie să înceapă NU cu statul, ci cu partidele, care sunt de fapt cărămizile din construcţia statului. Statul, instituţiile statului, nu sunt noţiuni abstracte. Ele sunt formate din oameni, înregimentaţi politic sau nu, puşi pe funcţii de către partide. Iar reforma partidelor nu înseamnă schimbarea liderilor, a celor mai bătrâni cu alţii mai tineri, rotirea găştilor, schimbarea statutelor, a declarării culorii partidului, a schimbării denumirii sau siglei partidului. Pentru a reforma partidele, în esenţa lor, este nevoie de o politică coerentă de atragere în partide a oamenilor de valoare (indiferent de vârstă, sex, etnie, statut material), de creare a unor mecanisme de selecţie a cadrelor după criterii de valoare: în primul rând morală, în al doilea rând intelectuală şi în al treilea rând profesională. Și mai trebuie să fie şi un pic patrioţi (dacă se mai cunoaşte sensul acestui termen!). Și nicidecum evaluaţi după conturile şi valorile materiale pe care le deţin. Pentru că valoarea nu se transmite nici ereditar, nici pe cale sexuală şi nici nu se măsoară în bani. Din păcate, în politica din România s-au instituţionalizat, în mod aberant, mecanisme de selecţie a nonvalorilor. Ba chiar de „canibalizare” a oamenilor de valoare, deja existenţi în partide. În concluzie, fără un management eficient al resurselor umane din partide, şi nu numai, nu se poate face nici reforma partidelor şi nici reforma statului. Doar ştim, din totdeauna, că „omul sfinţeşte locul!”, iar mergând pe sfera politicii, se poate extrapola în sintagma: „politicianul scoate ţara din sărăcie”. Dacă clasa politică continuă greşelile şi este lăsată de popor să o facă în continuare, vom fi condamnaţi la sărăcie veşnică (mă refer aici la românii cei mulţi, care votează cu încredere un partid sau altul, reformat sau nu, şi nu la topul 300, 500, sau 10.000, care o vor duce în continuare foarte bine).

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.