04.12.2014,  21:44:25 | 1 comentariu | 3689 vizualizari
Şi în Vale prostituate au fost şi mai sunt încă. Şi-or fi cât Jiul Unguresc şi Românesc…
de Marian BOBOC
Cum articolul publicat în ediţia de ieri a ZVJ referitor la anihilarea unei reţele de prostituate în Valea Jiului a suscitat un interes enorm printre cititorii noştri (16445 de vizualizari ieri la ora 19:00 şi 123 comentarii), cred că este oportun un remember, câteva file din istoria prostituţiei din Valea Jiului. Căci şi în Vale prostituate au fost şi mai sunt încă. Şi-or fi cât Jiul Unguresc şi Românesc… 
 
La ziar, prostituatele apar mai rar şi mai cu perdea
După studierea presei interbelice din Valea Jiului, se poate desprinde concluzia că prostituţia nu reprezenta un subiect de interes major pentru jurnaliştii timpului. O posibilă explicaţie a lipsei de apetenţă, ca să nu-i spunem non-combat jurnalistic, faţă de acest subiect, de altfel prezentat pe larg de presa centrală a vremii, ar putea fi şi apartenenţa socială a jurnaliştilor locali: preoţi, învăţători, oameni de afaceri ori conducători de sindicate. Oameni serioşi, nu-i vorbă, şi pudibonzi cât încape…
Totuşi - câteva articole apărute prin anul 1922 în Curierul Văii Jiului/ Zsilvolgy Futar -  subintitulat şi foaie săptămânală socială, critică şi de riport, săptămânal bilingv, care apărea la Petroşani - ne dau de ştire de existenţa femeilor de moravuri uşoare în Petroşani. Ce-i drept, prostituatele nici nu aveau cum să lipsească tocmai într-o zonă muncitorească, în plină expansiune industrială, cum era atunci Valea Jiului. Astfel, primul articol - publicat în ediţia din 6 august 1922 a Curierului Văii Jiului/ Zsilvolgy Futar - care ne atrage atenţia este semnat Kovary. Chiar dacă nu aflăm mai nimic concret (nume, stradă etc.), ziaristul ne dă de ştire că în Petroşani poliţia a descoperit un local clandestin de rendez-vous, că matroana a fost internată în spital, infectată de oareşce boli ruşinoase şi că practicantele amorului au fost surprinse de vigilenţii agenţi ai poliţiei chiar în timpul exercitării… meseriei. Dar să reproducem articolul în întregul său:
 
Descoperiri de localuri clandestine în Petroşani
„Eminenta conducere a poliţiei din Petroşeni prin activitatea multilaterală a ştiut să stârpească şi să elimineze întotdeauna pornirile rele şi imorale din sânul societăţii.
În felul oraşelor mari unde localurile de întâlnire şi desfrâu se înmulţesc ca ciupercile. Şi cine ar fi cutezat a presupune măcar că în acest oraş liniştit la aparenţă, şi care reaminteşte tradiţia moravurilor bune, zic că în acest oraş poliţia să descopere localuri de întâlnire.
Cucoana X care arendă pe câteva oare odăile ei, nu tocmai curate şi prietenoase, ba din când în când mai gusta şi dânsa de plăcerile amorului, acum zace în spital infectată de boli.
De asemenea, şi mai multe fetiţe tinere, care, cu ocaziunea urmăririi poliţiei, au fost surprinse asupra faptului, au fost transportate la spital.
În interesul mai departe al urmăririi nu scriem acum mai mult, în numărul viitor vom desface vălul de pe această istorioară picantă”.
 
Redacţia se ţine de cuvânt şi în următorul număr din Curierul Văii Jiului/ Zsilvolgy Futar, din 13 august 1922, este anunţată chiar pe prima pagină continuarea subiectului din numărul precedent. Din acesta aflăm amănunte interesante - sordide chiar - despre cum arăta, în 1922, la Petroşani interiorul unui case de rendez-vous:
 
Localul de întâlnire
„În strada Dohan, se vede o casă gălbuie care se deosebeşte puţin de celelalte fiindcă e mai puţin îngrijită. Dacă înaintăm pe neşte trepte de lemn ajungem în odaie. Ţi se strânge inima. Prin geanuviile murdare ale ferestrelor se răsfrâng razele soarelui, ca printr-o pânză de paiangen. Ne aducem aminte descrierea lui Maxim Gorky din Refugiul. Ce îndeamnă aici la nebunii amoroase? Dintr-un pat vechi se vede salteaua murdară. O masă, două scaune, pe unul un lighean, şi o maşină de cusut completează aranjamentul.
Ceasul care atârna deasupra patului semnalează ultima oară de întâlnire.
Într-adevăr, este interesant că există astfel de oameni, şi în special femei, care îşi petrec şi fac aventuri amoroase în astfel de ascunzişuri.
Şi cucoana aceasta era în stare să încaseze pentru câte o oră arendă de 100 lei. Sperăm că, dacă se va reîntoarce, doamna nu va mai putea să-şi continue aceste afaceri, fiindcă o va avea în vedere.
În numărul trecut s-a comunicat greşit că mai multe fete au fost transportate în spital. În spital a fost trimisă numai proprietăreasa localului şi o fată”.
După ce face corecţia de mai sus, redactorul foii nu ne spune din ce cauză renunţă la acest subiect picant, încheind brusc articolul, „cu această chestiune însă nu ne vom ocupa mai mult”.
Tot în ediţia din 13 august e publicat un articol, care îl care ca subiect pe un onorabil doctor lupenean. Chiar dacă acţiunea nu se petrece în Valea Jiului, ci în Timişoara, reproducem articolul ca având, totuşi, o legătură tangentă cu subiectul nostru, dar şi pentru parfumul său de epocă:
 
Aventurile unui domn de la Lupeni
„Nevasta d-lui s-ar spovedi bine d-le doctor dac-ar şti că d-voastră când călătoriţi la T…, îl învăţaţi să-şi calce fidelitatea de soţ. Noi nu pentru aceea o scriem aceasta, fiindcă D-voastră însuşi ne-aţi povestit-o, ci o scriem, mai ales, pentru aceia, care atunci când călătoresc în oareşcare afacere poartă inelul de logodnă în buzunar.
Aşadar, domnul doctor în cafeneaua unui oraş, răsturnat pe un divan, îşi sorbea cafeaua şi slobozea valuri de fum din ţigaretă când intră o damă extrem de frumoasă şi se aşeză la masa din faţă. Ochii văpsiţi cu negru şi-i roti prin cafenea ca, apoi, să-i fixeze asupra doctorului.
Peste câteva minute, domnul doctor era prins în mreje, printr-un chelner ceru voie doamnei să stea la masă cu dânsa.
Fără să fie timbrată, rugarea doctorului fu repede primită şi peste câtva timp se şi depărtau amândoi de la cafenea cu o trăsură.
După o noapte splendidă, doamna se dete drept soţia unui comerciant din Arad, şi-l însoţi pe doctor la hotel.
X
Doctorul se trezi dimineaţa cu durere de cap. Şampania de seară îi stricase stomacul. Observă cu surprindere că dama dispăruse împreună cu portmoneul dânsului în care era 6 bucăţi de o mie de lei.
Dama a fost, totuşi, nobilă, a mai lăsat o mie pe dulăpiorul de noapte.
Doctorul, de asemenea, cavaler, nu voia să se ştie şi în Lupeni, n-a mai anunţat poliţia”.
În încheiere şi autorul articolului se minunează de imprudenţa „doctorului” lupenean: „Nu ştiu cum a fost atât de negândit, mi-a povestit întâmplarea chiar mie în trenul Simeria-Petroşani. E lucru interesant în afacere, dama era de fapt soţia unui comerciant, dar doctorul numai când călătoreşte se intitulează de d-nul doctor”.
 
Peste o săptămână, în Curierul Văii Jiului/ Zsilvolgy Futar din 20 august 1922, citim o relatare cutremurătoare, o veritabilă dramoletă, despre calvarul domnişoarei Ghizela din Valea Jiului, victimă credulă a unor…
 
…Negustori de fete
„O poveste tristă şi scurtă, monotonă, asemănătoare cu tonurile unei harmonici, care suspină pe lângă urechea omului.
Povestea se ocupă cu o domnişoară din Valea Jiului cu numele Ghiza K., care a ieşit foarte naivă în viaţă şi a terminat aşa de trist ca o floare, care a ieşit foarte naivă în viaţă şi a terminat aşa de trist ca o floare, care începe a se ofili, bolnavă şi amărâtă,.
Încă din luna iulie călători la rudeniile sale în Oradea Marea. Venea singură acasă, în tren era cald, plictisită răsfoia un ziar uitat pe banca vagonului. Un ziar mare străin, Hamburger Fremdemblatt.
Era în el o mulţime de mici publicaţii. Una mai deosebită, cu litere mari, zicea: Ungarisch-Deutsch sprechende junge Dame wird gesucht nach New-York als Erzieherin zu kleinen Kindern, bei ganzer Verpflegung und 200 Dollar monatlich. Briefe bitte an Postamt 383 Hamburg.
New-York-ul bogat de departe atrăgea fetiţa. Se uită pe hainele ei învechite şi roase, îşi aduse aminte de sărăcia ei. Tatăl ei fusese funcţionar şi nu depusese jurământul (după unirea din 1 Decembrie 1918, funcţionarii de alte etnii, în principal, maghiară, trebuia să depună jurământ faţă de statul român; dacă refuzau, erau îndepărtaţi din funcţia pe care o ocupau - n.a.).
În ziua următoare scrise şi se recomandă. Răspunsul: să vie imediat şi o mie de mărci. 
La gară, în Hamburg, o aştepta un domn elegant mai în etate. O conduse în casa lui. Se prezentă ei ca rudenie a familiei de la New-York, unde mergea dânsa. Dânsul vorbea perfect ungureşte şi în fetiţă se născu încrederea, mai ales la vederea soţiei sale frumoase, cu păr cărunt.
Îi comunicară că vasul pleacă numai peste şapte zile, şi în acest răstimp va rămânea la dânşii. Zilele treceau plăcut în regiunile străine. Teatru, trăsură, hrană bine pregătită, şi fetiţa era fericită, se dezbărase de sărăcie, avea de toate, ceea ce nici nu visase acasă. În seara a patra avură oaspeţi la cină trei domni mai bătrâni. Petreceau vesel. Beau şampanie, se cam turtiră. A doua zi dimineaţa fetiţa se trezi într-o odaie roşie foarte decorată.
Simţea o durere lentă la cap şi o mână caldă o mângâia. Cuvinte drăgălaşe o dezmierdau şi atunci înţelese totul. Omul care o înşelase era un acaparator ordinar. 
Biata fetiţă înşelată se ruga tânărului: Te implor, ajută-mi! M-au înşelat şi m-au închis aici şi acum zac în faţa dumitale! Întrepune-te, scapă-mă!
Înţelese că vorbeşte unui om frumos, un neamţ blond. Acum vorbea mai curajos: Nicicând n-o să te uit! Fii bun - gândeşte-te la sora matale - că desigur aveţi soră nevinovată, ajută-mi, nu mă lăsa aici decăzută.
Tânărul, cu ajutorul poliţiei, scăpă fata. Primi ceva bani de la tânăr. Veni acasă bolnavă, în etate de 18 ani, cu corpul bolnăvicios şi cu fericirea pierdută.
Ca mâine, un altul o împresoară de cuvinte dulci, promisiuni, castele şi pompă. Din nou, ca de un altul, care o duce la fărădelegi, la amor, cu bucurie diavolească o fac; aceasta nu-i doare pe dânşii, nici de cinstea, durerea şi tragedia altora?
Iubire? Nu!
Eu!!!”
„Curierul Văii Jiului/ Zsilvolgy Futar” revine asupra subiectului. Dacă titlul articolului, „Codoşlâcul din Petroşani”, pare incitant şi sugestiv pentru tema tratată, prostituţia, subtitlul este înfiorător: „Satyrul lacom”.
Chiar dacă articolul este scris mai mult într-o cheie esopică, aluzivă, fără nume reale (doar cele ale matroanei Kiss şi al lui Deatcu, şeful poliţiei Petroşani, vajnic luptător în contra prostituţiei, sunt devoalate) şi locuri concrete, aflăm preţioase amănunte despre organizarea şi funcţionarea unui bordel clandestin în anii 1922 în Petroşani, dar şi despre cum intervenţia poliţiei locale „a decapitat” casa cu felinar roşu.
 
Codoşlâcul din Petroşani. Satyrul lacom
„Odată am amintit de cazul acela, că oraşul nostru în privinţa moralităţii, numai aşa poate ţinea piept cu celelalte oraşe, dacă poliţia va lupta cu mână de fier contra acelora cari periclitează aceasta.
Mulţumită muncii neobosite depuse de poliţia noastră a reuşit a se sparge acel gunoi şi iată: efectul e înfiorător!
Fete, femei, pe care le salutai cu respect pe stradă, îşi trudeau corpul în aceste localuri păcătoase, se aruncau pe sine pentru o mică sumă de bani.
În urma cercetării severe făcute de poliţie, se deschide o nouă perspectivă.
M-mei Kiss, o corhoană bătrână, îi apasă sufletul multe păcate, în special multele lacrămi vărsate la poliţie într-o după-amiază.
Femeia care căuta fetele e un tip categoric. Trăsăturile feţei îi sunt ordinare, mă priveşte de parcă m-ar întreba: Doar şi aceasta e ceva?
Avea o cancelarie bine condusă şi magazin bogat. Era de ajuns să plăteşti taxa de la 50 la 100 lei, să spui pe când îţi trebuie o fată sau o damă, şi apoi îţi alegeai dintr-un tablou material corespunzător. Omul, după gustul lui propriu, era servit prompt şi bine.
Şi alerga această femeie cu un cuvânt unde se afla marfa atunci momentan.
Şi la timpul fixat totul era aranjat la perfecţie. Dacă cuiva, eventual, nu-i plăcea marfa, dânsa câştiga alta. Cu dulci cuvinte înşelătoare, sau dacă nu succeda cu onorar mai mare, îşi târa victimele.
Clientul cel mai bun în această întreprindere era un domn cunoscut în localitate. Acesta e D-nul Satyr. E cunoscut numai de poliţie fiindcă îşi comandase 18 femei, între care şi o fetiţă de 12 ani. Nu gândeşti, oare, D-le Satyr că pentru aceasta intri la apă?
Femei care ar merita o soartă mai bună, dar care purtarea lor uşuratică le-a degradat la păcat, stau şi aşteaptă raportul. Prefectul poliţiei, d-l Iulian Deatcu, conduce această ascultare, dânsul care cunoaşte sufletele, a cărei inimă caldă dă totdeauna sfaturi, dânsul ascultă fetele care suspină acum şi nu judecătorul care împarte pedepse. Şi pune întrebarea foarte nimerită.
Numai acum îţi dai seama de ceea ce ai făcut? Până acum nu ai plâns? Şi tabloul se încarcă mereu cu noi şi noi date senzaţionale. Pe o hârtie albă, în lungime, sunt scrie 22 de nume. Pare a fi un preţ curent:
………………..100 lei
………………..100 lei
…un p. ciorapi  40 lei
…………….. ..   60 lei
ş.a.m.d.
Într-o odaie vecină, o fată cu glas cinic dictează procesul verbal. Şi în celelalte odăi continuă ascultarea. Cu inimă tremurândă aşteaptă după-amiaza.
Va fi vizită medicală, cele bolnave merg să văreze în Deva”.
 
Prostituţia. Vedere din alt săptămânal…
Chiar dacă redactorul îngrijitor al săptămânalului „Gazeta Jiului” era preotul ortodox Ioan Duma, iar între membrii comitetului de redacţie se aflau şi alte feţe bisericeşti, nu doar ortodoxe, ci şi greco-catolice, descinderea poliţiei Petroşani în localurile clandestine unde se practica prostituţia este nu doar salutată, ci şi comentată, în ediţia din 3 septembrie 1922, în articolul „Comerţ zădărnicit”: „Nu putem tăcea despre cea mai nouă descoperire a Poliţiei noastre harnice, din Petroşeni. O nouă dovadă că ordinea publică are destoinici paznici, care ştiu apăra, dar şi lovi unde trebuie. Cine ştie de când uşuratice fete şi femei căzute în mocirla unei păcătoase şatrape îşi vând trupul, unele poate chiar nevinovăţia, în schimbul câtorva poli, sau seduse de dragul unor obiecte fără preţ. E un fenomen trist al moravurilor de după război. Trist din punctul de vedere al opiniei publice generale. La oraşe mari, şi în timpuri normale bântuia desfătarea păcătoasă, depravată. Însă provincia cu localităţile ei părea un model al vieţii mai curate, al severităţii în cele morale. Dacă s-a atentat la această bună reputaţie, trebuie să ne bucure dezvăluirea voalului de porniri imorale, clandestine. Nu suntem sceptici, nici asceţi, cunoaştem legile naturii, care îşi are pretenţiile ce trebuie satisfăcute. Dar civilizaţia, ordinea socială, îşi are normele, îşi are şi ea legile, sfinte şi prin încălcarea lor se atacă sănătatea publică. Statul dă posibilitatea de existenţă fiecărui cetăţean. Însă spre a putea exercita o meserie, trebuie să fii înregistrat la autorităţile competente. Ori ce e mai uşor decât să te prezinţi pe cale dreaptă, declarând că doreşti a exercita cutare, sau cutare ocupaţie. Şi primind licienţa, brevetul sau patenta, nu vei fi conturbat de nimeni, urmându-ţi drumul paşnic. Ori comerţul de carne vie ce se făcea în mod clandestin, era o simplă contrabandă de amor de stradă. Acest comerţ este şi ele reglementat, graţie înaltelor prevederi ale legiuitorului. Căci dacă a fost necesar să impui prin lege vizita către veterinar a animalelor duse la abator, dacă se prescrie comerciantului de zarzavaturi şi fructe, că anume ce poame se pot vinde, toate acestea din consideraţiuni igienice spre a împiedica boalele contagioase. Drept că victimele descoperirii clei mai recente se plâng că faţă de comercianţii de alimente nu se aplică strict legile. Asta însă priveşte publicul consumator, atace el Comisia de alimentaţie şi maximări. Cu atât mai mult se impune însă supravegherea cochetelor şi damelor de moravuri uşoare, căci policlinicile, sau un Dr. Moldovan, ori un Dr. Stanca zadarnic se vor strădui, să stârpească morburile venerice, dacă Administraţia şi secţiile moralei publice ar permite fără control sever astfel de relaţiuni amoroase. Duduilor şi damelor, care şi-au ales această meserie imorală, să li se libereze brevete în toată ordinea, fiind însă obligate a se supune şi vizitelor medicale prescrise de lege. Astfel, chestiunea ar fi aplanată din punctul de vedere al ordinei şi salubrităţii publice. Dar mai este o latură. Să ne fie permis a glumi puţin! Decăderea celor descoperite poate servi de bun învăţământ. E ruşinos lucru ca astăzi să fii onorată gentil prin salutul: Săru mâinile, iar mâine arătată cu degetul”. Chiar dacă „Gazeta Jiului” s-a aflat într-o relaţie adversativă cu „Curierul Văii Jiului/ Zsilvolgy Futar”, culminând cu cererea „gazetarilor” de a fi interzisă apariţia „Curierului…”, redacţia „Gauetei Jiului” ia apărarea confraţilor… concurenţi: „Curierul Jiului nu trebuie hulit pentru că ilustrează şi pun la punct deschis aceste dame depravate. Credem că prin arătarea faptelor, adevărului, încă nu s-a jignit bunul simţ, sau propriul amor al nimănuia. Exagerările însă adesea acţionează în efect contrar, nu educativ. E amuzantă foaie, dar se învârte prea-prea în jurul unui şi aceluiaşi obiect. Tendinţele de purificare le acceptăm şi noi şi chiar rugăm pe cei în drept, ca încălcătorii legilor să fie aspru şi fără cruţare pedepsiţi. Însă un lucru nu trebuie uitat, că modul descrierii întâmplărilor picante pot înrâuri spre rău sufletele inocente. Şi pe cât am observat tocmai din atracţia obiectelor imorale şi picante, foaia se citeşte cu deosebită atenţie de fetiţele 8-16 ani. (…)”. Bine că anonimul redactor care a scris aceste consideraţii nu a mai apucat să trăiască epoca de desfrâu pornografic a internetului…          
 
215 prostituate, care pe str. Frumoasă, care „casiere” la Restaurantul Zamfir
La 30 martie 1921, în comuna Lupeni prestau 215 prostituate, toate de „supuşenie” română. După vârstă: între 18-21 de ani - 42 de prostituate; între 21-30 de ani - 143 de prostituate; peste 30 de ani - 30 de prostituate.
Potrivit unui „tablou” cu privire la „prostituatele aflătoare în comuna Lupeni de la data de 1.I.1926”, întocmit la 28 martie 1926 de poliţia din localitate, la începutul anului 1926 în Lupeni numărul slujitoarelor alcovului scăzuse dramatic faţă de 1921, în oraşul de pe Jiul de Est aflându-se în evidenţă 38 de prostituate. Ce e foarte interesant este menţionarea „profesiunii” în dreptul fiecărei dame. Astfel, 11 erau încadrate „casieriţe” la Restaurantul „Zamfir”, iar 27 apăreau ca prostituate la „stabiliment”. Clădirea stabilimentului mai supravieţuieşte şi astăzi, fiind situată pe str. Frumoasă. Nici că se putea un nume mai potrivit pentru un bordel... Dar să vedem cine erau frumoasele primele doamne ale plăcerilor lupenene: Ungur Maria (casieriţă; unde a servit - Restaurantul Zamfir; vârsta - 27 de ani), Kovacs Iulia (prostituată, stabiliment, 32 de ani), Csula Maria (prostituată, stabiliment, 21 de ani), Kovacs Ela (prostituată, stabiliment, 25 de ani), Bauer Rozalia (prostituată, stabiliment, 27 de ani), Zoltan Ana (prostituată, stabiliment, 24 de ani), Lafuhas Ana (casieriţă, Restaurant „Zamfir”, 31 de ani), Horvath Eszter (prostituată, stabiliment, 31 de ani), Gal Susana (prostituată, stabiliment, 28 de ani), Sier Elena (prostituată, stabiliment, 20 de ani), Rosenczveig Sarolta (casieriţă, Restaurant „Zamfir”, 28 de ani), Puia Maria (prostituată, stabiliment, 24 de ani), Straja Emilia (prostituată, stabiliment, 21 de ani), Kurucz Elisabeta (prostituată, stabiliment, 29 de ani), Nagy Ana (prostituată, stabiliment, 29 de ani), Szocs Ana (casieriţă, Restaurant „Zamfir”, 29 de ani), Osvath Elelea (casieriţă, Restaurant „Zamfir”, 23 de ani), Pop Sofia (casieriţă, Restaurant „Zamfir”, 19 de ani), Emjedi Suzana (casieriţă, Restaurant „Zamfir”, 22 de ani), Walo Elisabeta (prostituată, stabiliment, 25 de ani), Keresi Elisabeta (prostituată, stabiliment, 35 de ani), Iorgovan Maria (prostituată, stabiliment, 27 de ani), Lufus Maria (prostituată, stabiliment, 32 de ani), Bohek Elisabeta (casieriţă, Restaurant „Zamfir”, 29 de ani), Acs Maria (prostituată, stabiliment, 23 de ani), Marcus Rozalia (prostituată, stabiliment, 24 de ani), Leszi Elisabeta (casieriţă, Restaurant „Zamfir”, 30 de ani), Sipoş Rozalia (prostituată, stabiliment, 23 de ani), Kovacs Iuliana (prostituată, stabiliment, 29 de ani), Moldovean Ana (prostituată, stabiliment, 25 de ani), Radu Rosalia (prostituată, stabiliment, 18 de ani), Moldovean Maria (prostituată, stabiliment, 32 de ani), Hitsch Luiza (prostituată, stabiliment, 31 de ani), Imre Margrit (prostituată, stabiliment, 28 de ani), Daradici Rozalia (casieriţă, Restaurantul „Zamfir”, 22 de ani), Kassai Ema (prostituată, stabiliment, 24 de ani), Bolog Ileana (casieriţă, Restaurantul „Zamfir”, 28 de ani) şi Ivanciuc Dumitra (prostituată, stabiliment, 31 de ani).
Nu avem ştire ce s-a întâmplat, dar peste 2 ani, în 28 februarie 1928, numărul prostituatelor înregistrate ca atare de Primăria comunei Lupeni, care prestau la stabiliment scăzuse „dramatic” la 4. Dintre acestea, 3 erau supuse statului român, iar cealaltă prostituată era supusă statului maghiar, fiind născută în Ungaria şi sosită în România în 1918. Mai notăm, în treacăt, că 3 dintre acestea aveau vârsta „de la 30 de ani în sus”, iar cealaltă „de la 21 la 30 de ani”. La finele anului 1928, la 31 decembrie, aflăm că în Lupeni funcţiona o casă de toleranţă, unde prestau 5 prostituate, toate românce.
 
1941. Când minerii sunt la şut…
La 30 noiembrie 1941, comisarul Costea Liviu, şeful Comisariatului de poliţie Lupeni raportează că în Lupeni nu mai există nici o casă de prostituţie, nici prostituate şi nici proxeneţi.
Comisarul Costea atrage atenţia însă asupra pericolului de prostituţie clandestină, reprezentat de unele lucrătoare de la fabrica Vâscoza:
„(…) Pe lângă această lipsă de case similare, unde prostituţia ar putea să fie sever supravegheată, în această localitate prostituţia clandestină are un mediu foarte favorabil. Fabrica de mătase Vâscoza SAR adăposteşte peste 1.000 de muncitoare, fete tinere şi soţii de-ale muncitorilor. Acestea, ieşind de la lucru la orele 10 seara, multe din ele fiind din alte localităţi, sunt aşteptate de cete întregi de tineri, dând un aspect depravant aceste scene.
Întârziind cu voia trenurile, aceste fete fiind ademenite de tineretul dornic de aventură, aceste fete nu mai pleacă acasă, ci rămân în localitate, găsindu-şi la prima colegă de lucru adăpost pentru ea şi cavalerul ei. Aceasta ar fi numai latura cea mai nevinovată şi obişnuită a laturii acestei, dar (…) însăşi nevestele muncitorilor, a căror bărbaţi stau câte 8 ore în lucru, fără primejdia ca vreunul să se întoarcă mai curând acasă, aceste femei se dedau la adevărate orgii, mai ales acele care au în casă câte un chiriaş, care aproape întotdeauna nu este în muncă în acelaşi timp cu soţul.
Aceasta ar fi latura de desfrâu a acestei localităţi, care trebuie să fie controlată de către organele noastre poliţieneşti şi către care latură ne îndreptăm chiar toată atenţiunea, căutând să înfrânăm această adevărată prostituţie clandestină, cea mai periculoasă de reprimat. Din cauza acestei stări a lucrurilor, Biroul judiciar al comisariatului este în fiecare zi asaltat cu chestiuni civile şi cazuri de adulter, certuri familiare (…).
Multă lume din acest oraş trăieşte în concubinaj, fără a fi legal căsătoriţi. Am avut câteva cazuri de reclamaţii din partea unor bărbaţi contra unor fete, chiar femei, pentru transmiterea de boli venerice. Noi am luat cele mai severe măsuri pentru cercetarea şi descoperirea prostituţiei clandestine, prin raziile de zi şi de noapte îndreptate numai în acest sens. Dar în cele mai multe cazuri când avem de a face cu prostituţia chiar în familie, suntem puşi în dilema de acţionare. În cazuri pozitive avizăm întotdeauna medicul de circumscripţie, care intervine foarte energic, pentru descoperirea tuturor focarelor de prostituţie clandestină şi de boli venerice. Am înaintat până acum şase cazuri de femei cu boli contagioase-venerice la spitalul de Stat din Deva şi la Spitalul Casei Asigurărilor Sociale din Vulcan.
Pentru ameliorarea stării absolut imorale, care domina această regiune, unde prostituţia se practică pe o scară atât de întinsă, chiar în mediile sociale superioare, suntem de părere a se institui un sever control neprecupeţind nici un considerent de ordin social, iar în ceea ce priveşte Fabrica de mătase, credem că ar aduce un real folos instituirea unui control medical, chiar periodic. Cea mai importantă ameliorare ce s-ar aduce pentru înfrânarea prostituţiei şi, mai presus de toate, pentru prevenirea şi tratarea bolilor venerice care abundă, mai ales că există lege pentru înlesnirea cât mai posibilă a supravegherii medicale speciale, ar fi ca să se dispună din partea Ministerului Sănătăţii trimiterea în regiune a unui medic specialist în boli venerice, întrucât toată regiunea este lipsită de specialişti. Cazurile ivite trebuie să fie deplasate până la Deva, lucru ce împiedică foarte mult scopul ce ar trebui urmat”.
 
Două case de toleranţă în Petroşani. 9 prostituate
La ordinul Prefecturii judeţului Hunedoara la 10 aprilie 1926, şeful Poliţiei oraşului Petroşani întocmeşte un tablou „despre toate femeile înscrisă ca prostituate în casele de toleranţă şi în locuri publice”, înregistrate la organe „din anul 1919 până la 31 XII 1925”.
Dacă ne luăm după numărul acestora, Petroşaniul era, în acei ani, de după Marea Unire, nu doar centrul administrativ al Văii Jiului, ci şi al prostituţiei, 319 prostituate fiind luate în evidenţă de către poliţiştii locului. Din cele 319 prostituate, 218 erau românce, iar 101 aveau cetăţenie străină. Dintre cele 218 de prostituate românce, 61 aveau vârste cuprinse între 18 şi 21 de ani, 130 între 21 şi 30 de ani, iar restul de 27 - peste 30 de ani. Situaţia pe vârste a celor 101 prostituate străine se prezenta astfel: 17 - între 18 şi 21 de ani; 71 - între 21 şi 30 de ani; 13 - peste 30 de ani. Peste nici o lună, la 2 mai 1926, şeful poliţiei Petroşani revine mai amănunţit, cu un „tablou” la zi „despre prostituatele din acest oraş care se aflau înscrisă cu data de 1 ianuarie 1926”. În acest an, cele 11 dame ale Petroşaniului care aveau „condicuţă” la poliţie erau: Tamaş Susana (31 de ani, chelneriţă); Muntean Margareta (20 de ani, prostituată); Sereş Terezia (28 de ani, prostituată); Hodor Firuţa (20 de ani, chelneriţă); Hiripi Terezia (20 de ani, prostituată); Gotschling Luiza (25 de ani, cameristă); Kovacs Iuliana (18 ani, prostituată);  Korosi Elisabeta (34 de ani, prostituată); Taro Veronica (25 de ani, prostituată); Kurucz Elisabeta (28 de ani, prostituată); Bereczki Rozalia (35 de ani, cameristă).
Peste 2 ani, la 26 ianuarie 1928, aflăm dintr-un tablou că numărul prostituatelor şi a femeilor din localele publice a ajuns la 13. Nu ştim dacă această cifră le-a purtat sau nu ghinion practicantelor celei mai vechi meserii, dar ştim sigur că din 13 prostituate, 11 erau românce, iar două aveau cetăţenie străină. Dintre cele 11 prostituate românce, 4 aveau vârste cuprinse între 18 şi 21 de ani, 4 - între 21 şi 30 de ani şi 3 peste 30 de ani. Dintre supusele străine, una avea vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani, iar cealaltă - între 21 şi 30 de ani. La sfârşitul anului 1928, la 31 decembrie, în Petroşani mai prestau 14 prostituate. Care la casele de toleranţe, care la domiciliu. De notat că în 1928, în Petroşani se aflau două case de toleranţă. 9 prostituate declarate ca atare „profesau” la casele de toleranţă, iar 5 „lucrau” la domiciliu. Toate aveau naţionalitatea română. Din cele 14 - care toate aveau vârste cuprinse între 22 şi 32 de ani - două erau servitoare, iar 12… casnice.
 
1941. 9 prostituate - pe cont propriu
La 1 decembrie 1941 în Petroşani nu mai funcţiona nici o casă de prostituţie, conform art. 305 din Legea sanitară, acestea fiind desfiinţate. Desfiinţarea bordelurilor nu a dus însă la dispariţia prostituatelor, în evidenţele Poliţiei din Petroşani aflându-se 9 prostituate pe cont propriu, care erau supuse controlului medical. Cinci dintre acestea prestau în camere mobilate, iar 4 ca „madame” sau „ajutoare de madame” la hotelurile petroşenene. Poliţia Petroşani raporta că „în oraş nu există nici o persoană care să trăiască din exploatarea prostituţiei”. Adică, proxeneţi…
 
Prostituate vulcănene 
Conform unui tablou întocmit de Primăria Vulcan despre „femeile înscrise ca prostituate” în comuna Vulcan, „de la anul 1919 până în prezent”, la 12 mai 1926 în Vulcan activau 200 de prostituate, toate de naţionalitate română. Dintre acestea, 7 aveau vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani, 118 între 21 şi 30 de ani şi 75 peste 30 de ani.
Ca şi la Lupeni, după 2 ani, numărul prostituatelor vulcănene a scăzut simţitor. Astfel, la 27 februarie 1928, conform unui „tablou despre numărul prostituatelor din comuna Vulcan” în comună mai erau înregistrate doar 8. În dreptul rubricii „statul căruia aparţin” este scris„România”. Din cele 8 prostituate, situaţia era următoarea, pe categorii de vârstă: 3 prostituate aveau vârsta cuprinsă între 18-21 de ani, 3 - între 21-30 de ani şi două - peste 30 de ani.

Comentarii articol (1 )



Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 7 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
Clipe de groază şi de admiraţie
 
În acest ultim episod al unuia[..]
12.02.2015, 20:38   |    0 comentarii
Publicitate
Newsletter