19.03.2015,  22:21:22 | 4 comentarii | 3195 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Înjurăturile lui N.S. Hrusciov la Lupeni
de Marian BOBOC
Ne aflăm într-o zi de joi, 21 iunie, a anului 1962. N.S. Hrusciov coboară din tren la Lupeni, însoţit fiind de protipendada comunistă, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej.
În afară de Gheorghe Gheorghiu-Dej (number one-ul PMR, prim secretar al CC al PMR şi preşedintele Consiliului de Stat – acesta era echivalentul conducătorului statului) din delegaţia română au mai făcut parte: Nicolae Guină (ambasadorul României la Moscova între anii 1960-1966), ministrul de externe Corneliu Mănescu. Ion Gheorghe Maurer (preşedintele Consiliului de Miniştri, echivalentul prim ministrului), Gheorghe Apostol (prim vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri) şi Nicolae Ceauşescu (secretar C.C. al P.C.R.).
În ediţia de vineri, 22 iunie 1962, a ziarului „Drumul Socialismului”, care apărea la Deva, citim o relatare „Agerpres”, titrată „Printre minerii din Lupeni”:  
„Joi după-amiază, mii de mineri împreună cu familiile lor veniţi la Lupeni din tot bazinul carbonifer al Văii Jiului, au întâmpinat într-o atmosferă de puternic entuziasm delegaţia sovietică şi pe conducătorii de partid şi stat ai ţării noastre.
Bătrânul oraş minier era împodobit ca în zile de sărbătoare cu steaguri, portrete ale clasicilor Marx, Engeles şi Lenin, ale tovarăşilor N. S. Hruşciov şi Gheorghe Gheorgiu - Dej, cu panouri pe care sunt înscrise urări închinate Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Partidului Muncitoresc Român, prieteniei de nezdruncinat româno-sovietice, unităţi mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale.
În piaţa 6 August, unde s-a oprit trenul, oaspeţii sânt întâmpinaţi de tovarăşul Bujor Almăşan, membru al C.C. al P.M.R., ministrul minelor şi energiei electrice, de reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, ai organizaţiilor obşteşti, ai conducerii minerilor din Valea Jiului precum şi de vechi mineri participanţi la eroicele greve din 1929.
Tov. Lazăr David, prim-secretar al Comitetului orăşenesc Petroşani al P.M.R., adresează un călduros bun venit şi cunoscuta urare a minerilor Noroc bun.
Oaspeţilor li se oferă nenumărate buchete de flori. Ei se îndreaptă apoi spre exploatarea minieră 6 August. De o parte şi de alta a străzii, care poartă numele lui Vitoş Gavrilă, primul miner căzut victimă a represiunii sângeroase cu care regimul burghezo-moşieresc a înăbuşit grevele minerilor, în curtea minei şi împrejurimile minei, se află o imensă mulţime de oameni - mineri fruntaşi în producţie din cele mai importante exploatări miniere, studenţi ai Institutului de mine din Petroşani, printre care şi străini ce studiază în ţara noastră. Ei fac oaspeţilor o primire deosebit de entuziastă. Ovaţiile şi aclamaţiile nu contenesc minute în şir. Cuvintele U.R.S.S., R.P.R. în veci prietene sunt scandate repetat, minute în şir. Un mare număr de mineri, îmbrăcaţi în cunoscutele lor uniforme, transmit oaspeţilor salutul lor prin ridicarea lămpii de miner.
Oaspeţii se opresc pe locul unde, cu 35 de ani în urmă, minerii din Lupeni, sub conducerea Partidului Comunist din România, s-au ridicat la luptă împotriva exploatării capitaliste, a terorii, pentru pâine, pentru libertate şi o viaţă mai bună. În faţa plăcii comemorative, ridicată în amintirea celor căzuţi în luptă, fac de gardă pionieri – fii de mineri. Tovarăşul Suder Wiliam, directorul general al Combinatului carbonifer Valea Jiului, evocă momente emoţionante in trecutul glorios de luptă al minerilor.
În incinta exploatării carbonifere are loc apoi un miting.
Din mulţime se desprinde un grup numeros de pionieri care se urcă şi înmânează oaspeţilor buchete de flori.
Vasile Feher, miner fruntaş, şef de brigadă, Nicolae Nicorici, directorul exploatării miniere „6 August” din Lupeni, rostesc cuvântări de salut.
Primiţi cu aclamaţii înflăcărate iau cuvântul tovarăşii Gheorghe Gheorgiu-Dej şi N. S. Hruşciov.
În timpul cuvântărilor, de pretutindeni, răsună aplauze furtunoase, urale şi ovaţii puternice. La sfârşit, tovarăşii Gheorghe Gheorgiu-Dej şi N. S. Hruşciov se îmbrăţişează cu căldură.
După miting, primul secretar al Comitetului orăşenesc Petroşani al P.M.R. le înmânează tovarăşilor N.S. Hruşciov şi Gheorghe Gheorghiu-Dej câte o cască de miner.
În sala de festivităţi a exploatării miniere din Lupeni are loc apoi o întâlnire prietenească cu vechi mineri participanţi la greva din 1929 şi cu fruntaşi în producţie. Şeful delegaţiei sovietice se întreţine cu ei cordial, se interesează de condiţiile de muncă şi viaţă ale minerilor, de succesele lor în producţie. Tovarăşilor Hruşciov şi Gheorghe-Dej li s-au oferit în dar câte un costum de miner şi machete ale unui abataj din mină.
După ce şi-au luat rămas bun de al mineri, oaspeţii au părăsit Lupeni cu trenul”.
De la regretatul prozator Corneliu Rădulescu am aflat o filă picantă de istorie orală, neconsemnată până acum. La tribună urcă N.S. Hrusciov. Acesta vorbeşte despre câte în stele şi-n lună, despre clasa muncitoare, prietenia între popoare ş.a.m.d. Traducătorul îmbracă propoziţiile ruseşti în haina limbii române. Asta, până când N.S. Hrusciov ajunge cu vorba şi la americani/ occidentali. Aici, îmi povestea Corneliu Rădulescu, discursul lui N.S. Hrusciov atinge paroxismul. Din gura Hrusciovului ies cuvinte grele, aruncate parcă de AKM-urile sau Katiuşele luptei cu capitaliştii. N-ar fi exclus ca la auzul artileriei grele a Hrusciovului, cerul Lupeniului să se fi însângerat dintr-odată ca steagul partidului comunist. Deşi nu pricepe o iotă din măscările debitate de Hrusciov la adresa capitaliştilor, norodul aplaudă cu frenezie, scandând excitat: U.R.S.S., R.P.R. / În veci prietene! În schimb, traducătorul, dându-şi seama că N.S. Hrusciov a luat-o pe arătură, traduce imperturbabil discursul oficial, fără asperităţi şi stridenţe. Şi iată cum „traduttore, traditore”, adică traducerea înseamnă trădare, a salvat discursul lui N.S. Hrusciov. Poate vă întrebaţi cum de a înţeles profesorul Corneliu Rădulescu înjurăturile lui Hrusciov. Răspunsul e foarte simplu: Corneliu Rădulescu era profesor de limba rusă şi, în plus, era născut în asarabia, fiind refugiat în România.


Comentarii articol (4 )

#1 Dan Paraipann20.03.2015,  15:07:32
Vizita lui Hruşciov la Lupeni, chiar aşa caricatural tratată, mai are o dimensiune. Stabileşte un record. Nicidată acest oraş nu a fost şi probabil nu va fi vizitat de un conducător mai puternic. Hruşciov era conducătorul suprem al URSS, cea mai mare putere militară a Lumii din acea vreme. În 1962 rachetele nucleare ale URSS erau montate deja în Cuba, la on pas de frontierele SUA.E perioada în care imperialiştii americani, speriaţi de moarte, i-au cerut lui Kenedy să atace nuclear Moscova, aşa cum atacaseră şi Japonia. Şi pentru că preşedintele Kenedy a refuzat, l-au asasinat. Să mai ţineţi minte, domnilor, că la vremea aceea ŞOMAJUL în Valea Jiului era zero. Iar numărul hoţilor miliardari, căpătuiţi pe spatele celor mulţi, era tot zero.Iar oameni ai Văii, precum Suder, Mineu, David Lazăr, Bujor Almăşan au fost titani în materie de moralitate, în comparaţie cu Resmeriţă, Ile şi toţi panglicarii corupţi ai prezentului.
#2 Constantin Dobre20.03.2015,  16:05:16
O mare curiozitate: la ce scoli si in ce perioade a profesat dl Corneliu Radulescu functia de profesor de limba rusa in Valea Jiului? Cumva si la Liceul de cultura generala din Lupeni (de cand pana cand)? In cel priveste pe Tov. Lazăr David, prim-secretar al Comitetului orăşenesc Petroşani al P.M.R., inainte de greva minerilor din august 1977 a fost unul din secretarii de partid ai judetului Hunedoara, ala care la plangerea mea ca refuzasem sa prestez munca voluntara pentru trecerea pe lista de primire a unui aragaz si ca fusesem batut pe strada dupa iesirea din sut din schimbul doi, ma sfatuia "parinteste" sa prestez munca voluntara ca data viitoare ne se stia ceea ce mi s-ar fi putut intampla, apoi a inceput sa rada ca "proasta-n targ". Cu stima, "Nea Costica"
#3 Comisarul Paraipan22.03.2015,  17:36:08
Titani în materie de moralitate? Să nu exagerăm...
#4 Dan Paraipann24.03.2015,  22:50:08
Comisare! În comparaţie cu hoţii din Fruntea Văii de azi, ăia erau titani. Iar dl. Dobre dorea aragaz fără muncă voluntară. Şi partidul său l-a sancţionat, cotonogindu-l niţel. Păi se poate, Nea Costică? Toţi comuniştii făceau muncă voluntară. Şi dta ai fost membru de partid. Munca voluntară era sănătoasă şi în folosul comunităţii. Era chiar plăcută şi educativă pentru tineret. Azi tinerii nu mai fac aşa ceva. Îşi pierd nopţile prin baruri, beau se prostituează, se droghează. Locuri de muncă ioc. Şi Raiul vostru occidental e plin de păduchi.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 4 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter