02.04.2015,  20:42:57 | 1 comentariu | 2911 vizualizari
29 Iunie 1952 / Expunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la Consfătuirea pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă desfăşurată la Petroşani (II)
de Marian BOBOC
Numai în anul acesta peste 7.000 de mineri vor fi trimişi la mare şi în cele mai frumoase localităţi balneo-climaterice.
Prin înfiinţarea celor 89 de magazine de stat în centrele miniere, s-a îmbunătăţit în mod simţitor aprovizionarea cu alimente şi produse industriale.
Grija permanentă a partidului faţă de ridicarea nivelului de trai al minerilor s-a concretizat şi prin stimulente morale şi materiale. Astfel, s-au introdus până în prezent acordul progresiv, recompensa anuală de vechime, insigna şi premiul de miner fruntaş, decorarea cu medalii şi ordine ale R.P.R. pentru anii serviţi în subteran şi muncă ireproşabilă.
Partidul şi guvernul, pentru a cinsti în mod deosebit pe bravii noştri mineri, au hotărât ca în fiecare an, în luna August, să se sărbătorească „Ziua minerilor”.
Ca urmare a îmbunătăţirilor, în cei trei ani de economie planificată producţia de cărbuni a crescut din an în an. Astfel, în 1951 ea a fost cu 17,9% mai mare decât în 1950. A crescut nivelul tehnico-profesional al minerilor, iar numărul fruntaşilor şi stahanoviştilor mineri devine din zi în zi tot mai mare. Salariul real al minerilor a crescut faţă de 1938 de 1,5 ori, dar pe lângă salariul real muncitorii şi familiile lor beneficiază de îngrijire multilaterală din partea statului în ce priveşte sănătatea, ridicarea nivelului de cultură, concediile de odihnă, organizarea repausului, înainte de război nu exista pentru mineri niciun sanatoriu sau dispensar. Acuma sunt 3 spitale şi 14 dispensare. Înainte de război nu existau nici cluburi, nici teatre pentru minerii din Valea Jiului, nici orchestră şi ansambluri artistice; în Valea Jiului există numeroase echipe culturale şi artistice, un teatru propriu.
Valea Jiului era aproape izolată de restul ţării, legată printr-o singură linie de cale ferată; prin construirea căii ferate Bumbeşti-Livezeni, ea este legată mai direct cu restul ţării şi cu Capitala, printr-o a doua cale ferată. Şi în Valea Trotuşului construirea de drumuri ia un mare avânt odată cu industrializarea intensă a acestei regiuni.
Odată cu planul cincinal au început construcţiile masive de locuinţe muncitoreşti. În Valea Jiului s-au construit în 1950 64 de apartamente şi 4 cămine, în 1951 - 118 apartamente şi 18 cămine, în 1952 - 900 de apartamente şi 4 cămine. În Comăneşti şi alte regiuni miniere s-au construit în 1950 128 de locuinţe, în 1951 - 246 de locuinţe.
Acesta este începutul marii campanii de construcţii de locuinţe pentru mineri, care în viitor se va intensifica an de an.
Un mare merit în privinţa mecanizării muncii în mine, care uşurează munca minerului, şi în privinţa construcţiilor noi economice şi social-culturale îl are întreprinderea sovieto-română pentru desvoltarea industriei cărbunelui, Sovromcărbune.
Inginerii sovietici au introdus cu ajutorul tehnicienilor şi muncitorilor noştri tehnica nouă, sovietică, în industria minieră carboniferă.
În industria carboniferă s-au înfăptuit mari investiţii. Astfel, în 1949 s-au făcut investiţii economice şi social-culturale în valoare de 62,1 milioane lei noi, din care Sovromcărbune 24,4 milioane; în 1950 s-au investit 164,7 milioane, din care Sovromcărbune 64,9 milioane; în 1951 s-au investit 267,9 milioane, din care Sovromcărbune 145,4 milioane; în 1952 se vor investi 357,4 milioane, din care Sovromcărbune 310,6 milioane lei.
Pentru anii viitori se prevăd în planul de stat, în planul Sovromcărbunelui însemnate investiţii, care cresc din an în an, atât pentru mecanizarea producţiei, cât şi pentru investiţii social-culturale, în care primul rând îl ocupă construcţia de locuinţe.
Iată cum, tovarăşi, după eliberarea ţării noastre de către glorioasa Armată Sovietică, primim marele ajutor al Uniunii Sovietice, care se manifestă şi în industria carboniferă în formele arătate.
Viaţa începe să înflorească în Valea Jiului, ca şi în celelalte regiuni producătoare de cărbuni; ele au încetat demult să fie văi ale,plângerii, ale suferinţei, ale mizeriei şi foametei - suntem pe drumul transformării lor în văi ale bucuriei. Posibilitatea de a înfăptui acest ţel este în mâinile noastre, în forţa noastră. Depinde de felul cum vom munci, de felul cum vom organiza activitatea noastră pentru ca acest obiectiv să fie înfăptuit mai devreme. Clasa muncitoare este clasa conducătoare în ţara noastră, şi minerii, ca detaşament fruntaş al clasei muncitoare, sunt împreună cu ceilalţi muncitori stăpâni ai pământului acesta, ai ţării lor, ai soartei lor.
Ca dovadă a faptului că din ce în ce mai mulţi mineri înţeleg acest lucru, că s-au ridicat la conştiinţa poziţiei şi rolului conducător al clasei muncitoare, este avântul minunat luat de întrecerea socialistă în industria minieră de cărbuni. Astfel întreaga ţară cunoaşte numele unor stahanovişti şi fruntaşi în producţie ca Kopetin Geza, Barta Eugen, Mătăsăreanu Ion, Şiller Grigore, Băcăianu Ion; Haidu Iuliu din Valea Jiului, Smărăndoi Gheorghe şi Mălaimare Ion din Valea Trotuşului, Răţoi Antohie dela Anina, Doscoi Ştefan dela Sinersig, Preda Ion dela Şotânga, Kovacs Francisc dela Filipeştii de Pădure, Raica Anton dela Anina, Ciupea Ion dela Şorecani.
Întrecerea socialistă ia forme noi, superioare, în industria de cărbune, întemeindu-se pe metodele avansate sovietice.
Astfel în Valea Jiului s-au introdus:
Metoda Rândin - abataje cu trepte răsturnate fără galerie intermediară, care a fost aplicată la mina Petrila de către grupele tovarăşilor Becsa Petru, Munteanu Petre, Zlanca Ion, obţinând depăşiri însemnate.
Metoda de armare cu cadre metalice Juravliov-Pocrovschi, care a fost aplicată la mina Petrila de către grupa stahanovistului Ion Silaghi şi de către grupa tov. Marian Vasile.
Metoda după graficul ciclic de lucru la abataje frontale, care s-a aplicat în Valea Jiului la 16 abataje frontale şi 16 înaintări, obţinându-se rezultate foarte bune.
Astfel, la mina Petrila Ion Silaghi a realizat un câştig, pe luna Aprilie, de 1.593,7 lei, faţă de 827,5 lei, cât a câştigat în Martie, când nu a lucrat după această metodă, revenindu-i pentru realizările ciclului 419,4 lei. Rezultate asemănătoare au obţinut grupele Miclea Nicolae, Man Lazăr şi alţii.
Aceste noi forme de întrecere sunt un mijloc pentru o creştere simţitoare a productivităţii muncii. Ele permit creşterea câştigului muncitorilor mineri, împing producţia noastră carboniferă înainte şi sunt un factor de bază în lupta pentru îndeplinirea planului de producţie. Tovarăşul Stalin ne învaţă că întrecerea socialistă este o formă de autocritică a masselor, o formă de luptă împotriva a ceeace este vechi, împotriva rutinei, pentru ceeace este nou, pentru metode avansate.
 
Tovarăşi,
În luna Ianuarie a.c., C.C. al P.M.R. şi Consiliul de Miniştri au hotărât înfăptuirea reformei băneşti în vederea întăririi puterii de cumpărare a leului, în scopul îmbunătăţirii aprovizionării clasei muncitoare şi a oamenilor muncii din oraşe.
Odată cu reforma bănească s-a făcut o importantă reducere de preţuri la cele mai importante mărfuri de larg consum, reducere în medie de 15%. Prin aceasta clasa muncitoare, oamenii muncii din oraşe au realizat un avantaj de peste 10 miliarde de lei vechi.
Cursul valutar al leului a fost stabilit în raport cu rubla, valuta Ţării socialismului, valuta cea mai stabilă din lume, schimbându-se astfel situaţia din trecut, când cursul valutar al leului era stabilit în raport cu dolarul, valută inflaţionistă, nestabilă, lovită de crize.
Care sunt rezultatele reformei băneşti astăzi, la 5 luni după înfăptuirea sa?
În primul rând, puterea de cumpărare a leului se menţine la nivelul stabilit cu prilejul reformei băneşti. Preţurile mărfurilor industriale sunt Stabile şi ferme. La nicio marfă industrială nu s-a produs vreo majorare de preţuri. În privinţa produselor agricole, preţurile lor pe piaţa neorganizată au scăzut brusc cu prilejul reformei băneşti, preţurile majorităţii produselor menţinându-se şi acum la acest nivel, ceeace a însemnat o creştere a puterii de cumpărare a salariilor muncitorilor şi funcţionarilor pe piaţa alimentară. Numai la câteva produse (carne, grăsimi, lapte) preţurile sunt peste nivelul celor comerciale de stat, şi aceasta din pricină că nu dispunem de astfel de produse în măsura care să poată determina scăderea preţurilor pe piaţa neorganizată. Situaţia aceasta este urmare a nerealizării complecte a planului de colectări şi achiziţii la aceste produse.
În al doilea rând, s-a produs o îmbunătăţire a aprovizionării pieţelor alimentare cu mărfuri. Amintiţi-vă că în fiecare an lunile Februarie-Martie-Aprilie erau cele mai grele din punctul de vedere al aprovizionării alimentare. Piaţa era lipsită de cele mai multe produse. Anul acesta, ca urmare a reformei băneşti, în lunile Februarie-Martie-Aprilie, spre deosebire de trecut, piaţa alimentară a fost mult mai bine aprovizionată, produsele alimentare fiind în cantităţi destul de mari. Sunt toate condiţiile pentru ca aprovizionarea pieţii alimentare să se îmbunătăţească şi pe viitor, recolta prezentând perspective bune.
În al treilea rând, circulaţia bănească se desfăşoară conform planului stabilit şi aprobat de guvern, fiind la un nivel pe deplin satisfăcător. S-a dovedit că, după reforma bănească şi după schimbarea fostei conduceri a Ministerului de finanţe, fenomenele nesănătoase care existau în circulaţia bănească mai înainte au fost eliminate.
În al patrulea rând, cursul valutar al leului s-a dovedit just stabilit, leul devenind una din valutele puternice pe piaţa internaţională.
În concluzie putem considera, tovarăşi, că reforma bănească înfăptuită de partid şi guvern a reuşit pe deplin, că ea înseamnă un mare succes al partidului şi statului nostru, succes dobândit într-o luptă permanentă cu duşmanul de clasă şi cu elementele capitulante faţă de acesta - deviatorii de dreapta, demascaţi şi zdrobiţi de partidul nostru. (Aplauze puternice.)
 
Tovarăşi,
Multe din greutăţile pe care le mai avem sunt rezultatul activităţii deviatorilor oportunişti de dreapta.
La întrebarea: în ce constă primejdia devierii de dreapta, a devierii făţiş oportuniste în partid, tovarăşul Stalin dă următorul răspuns:
„În faptul că subapreciază forţa duşmanilor noştri, forţa capitalismului, că nu vede pericolul restaurării capitalismului, că nu înţelege mecanismul luptei de clasă în condiţiile dictaturii proletariatului şi deaceea se hotărăşte aşa de uşor să facă concesii capitalismului, cerând încetinirea ritmului de desvoltare a industriei noastre, cerând înlesniri pentru elementele capitaliste ale satului şi oraşului, cerând punerea pe planul al doilea a problemei colhozurilor şi sovhozurilor, cerând slăbirea monopolului comerţului exterior etc. etc.
Fără îndoială că victoria devierii de dreapta în partidul nostru ar descătuşa forţele capitalismului, ar submina poziţiile revoluţionare ale proletariatului şi ar spori şansele restaurării capitalismului în ţara noastră”.
Această caracterizare a abaterii oportuniste de dreapta - care a fost la timpul său complect zdrobită de P.C. (b) al U.R.S.S. - ajută să înţelegem şi conţinutul devierii oportuniste de dreapta care s-a manifestat în partidul nostru.
Purtătorii abaterii oportuniste de dreapta în partidul nostru sunt V. Luca, A. Pauker şi T. Georgescu.
În articolul redacţional al „Scânteii” „Pentru continua întărire a partidului” a fost demascată devierea oportunistă de dreapta a lui V. Luca, arătându-se că el a fost sprijinit de A. Pauker şi T. Georgescu, care au avut tot timpul o atitudine de împăciuitorism, ce ascundea propriile lor greşeli oportuniste.
Analiza activităţii lor făcută de C.C. al P.M.R. după plenara din 26-27 Mai a.c. a arătat clar că A. Pauker şi T. Georgescu nu sunt numai împăciuitorişti, ci - ca şi V. Luca - purtători ai devierii de dreapta dela linia partidului.
Linia partidului nostru este cunoscută oamenilor muncii. Partidul nostru duce o politică proletară de clasă, o politică neşovăitoare de construire a socialismului bazată pe ofensiva neîntreruptă împotriva capitalismului.
Credincios învăţăturii marxist-leniniste, învăţând din marea experienţă a slăvitului Partid Bolşevic, partidul nostru se întemeiază în politica sa pe ideea lui Lenin şi Stalin că desvoltarea industriei grele, şi îndeosebi a industriei mijloacelor de producţie, este cheia desvoltării întregii economii, veriga principală a operei de construire a economiei socialiste.
Împotriva liniei partidului, V. Luca a introdus, în domeniile în care a lucrat, o altă linie, antimarxistă, antileninistă. La rădăcina ei stă teza profund oportunistă cu privire la stingerea luptei de clasă în perioada de trecere dela capitalism la socialism şi la pretinsa încadrare paşnică a elementelor capitaliste în socialism.
Pornind dela aceste teze antileniniste, Luca a ajuns să susţină că nu dezvoltarea industriei este cheia detvoltării economice a ţării noastre, ci îmbogăţirea păturilor avute, mai ales de la sate, cu alte cuvinte - creşterea elementelor capitaliste, îmbuibarea chiaburilor, îngroşarea rândurilor chiaburimii.
Aceasta este o teză vădit contrarevoluţionară, având drept scop restaurarea capitalismului în ţara noastră. V. Luca nega rolul hotărâtor al industriei în construirea socialismului. Este ştiut că fără existenţa şi desvoltarea unei industrii socialiste este cu neputinţă un schimb socialist între oraş şi sat, un schimb care să servească nu la creşterea elementelor capitaliste, speculative, ci la îngrădirea şi eliminarea lor, la ridicarea nivelului de trai al clasei muncitoare şi al ţărănimii muncitoare.
Pe baza concepţiilor lui dăunătoare, potrivnice liniei partidului şi intereselor poporului muncitor, V. Luca, ajutat de elemente duşmănoase cărora le-a încredinţat posturile de comandă în acele sectoare ale activităţii de stat pentru care răspundea, a dus o politică de frânare a dezvoltării industriei mijloacelor de producţie şi a industriei grele în genere, o politică ce urmărea încetinirea ritmului de industrializare socialistă a ţării.
Linia antipartinică, de frânare a desvoltării industriei grele, aplicată de V. Luca s-a răsfrânt şi asupra industriei carbonifere.
E cunoscut că partidul nostru, învăţând din experienţa construcţiei socialiste în Uniunea Sovietică, duce o politică de investiţii în vederea stimulării maxime a desvoltării industriei producătoare de mijloace de producţie, a industriei extractive şi a altor ramuri de bază ale industriei.
V. Luca a căutat să pună piedici aplicării politicii de investiţii a partidului nostru. Aceasta s-a manifestat şi în încercarea de a micşora planul de investiţii pentru industria carboniferă. A fost necesară intervenţia conducerii partidului şi guvernului pentru a împiedica aceasta. Dar linia antipartinică şi antistatală a lui V. Luca în problema investiţiilor, activitatea sabotoare a elementelor duşmănoase din conducerea aparatului financiaro-bancar, cât şi sabotajul unor elemente duşmănoase din organele administrative şi tehnice ale industriei miniere au făcut ca planul de investiţii pe anul 1951 în industria cărbunelui să nu fie îndeplinit în întregime.
Duşmanii poporului din sistemul financiaro-bancar au căutat să lovească în industria carboniferă prin vărsarea sporului de fond de rulment cu mare întârziere. Se ştie că fondul de rulment e factorul de bază al hozrasciotului, adică al gospodăririi socialiste a întreprinderilor. V. Luca flecărea în mod demagogic despre însemnătatea gospodăririi socialiste, iar în fapt ajuta elementele duşmănoase de sub conducerea sa să submineze organizarea gospodăririi socialiste în întreprinderi.
În 1951 întreprinderile din industria cărbunelui n-au primit, nici în primul trimestru, nici în al doilea trimestru, niciun ban din sporul fondului de rulment ce li se cuvenea, lucru ce avea urmări dezorganizatoare asupra activităţii întreprinderilor.
Aceeaşi poziţie de împotrivire faţă de linia partidului a avut-o V. Luca şi în problema investiţiilor pentru nevoile social-culturale ale muncitorilor mineri, îndeosebi pentru construcţii de locuinţe.
Se poate spune că între poziţia lui V. Luca faţă de lupta eroică a muncitorilor mineri din 1929 şi poziţia sa faţă de problemele desvoltării industriei carbonifere socialiste şi ale ridicării nivelului de trai material şi cultural al muncitorilor , mineri în condiţiile regimului de democraţie populară există o strânsă legătură. Aceasta e poziţia unui om care s-a rupt de clasa muncitoare şi urăşte pe oamenii muncii.
În acelaşi timp, V. Luca, aflându-se în fruntea Ministerului de finanţe, a dus o politică de stimulare a elementelor chiabureşti şi a altor elemente capitaliste. În favoarea chiaburimii a luat numeroase măsuri, ca: acordarea de credite, dintre care cele mai multe n-au mai fost niciodată restituite; camuflarea a zeci de mii de chiaburi în rândurile mijlocaşilor; neîncasarea de impozite şi chiar scutirea de impozite a gospodăriilor chiabureşti ş.a.m.d.
Deviatorii de dreapta urmăreau astfel să pompeze mijloacele materiale ale statului şi ale poporului şi să le treacă în sectorul capitalist privat, pentru îmbogăţirea elementelor capitaliste de la oraşe şi sate.
Având şi răspunderea comerţului interior şi a cooperaţiei, V. Luca a favorizat comerţul capitalist şi specula din piaţa neorganizată prin stabilirea preţurilor de achiziţii şi contractări după preţurile speculative ale pieţii neorganizate. încurajând şi favorizând chiaburimea, cerând ca ea să poată vinde produsele sale „oriunde, oricui şi la orice preţ”, Luca se ridica împotriva rolului regulator al statului în schimbul între oraş şi sat, mergând pe linia încurajării speculei, a îmbogăţirii chiaburilor, revânzătorilor şi altor elemente speculative, care căutau să înfometeze pe muncitorii dela oraşe şi jefuiau pe ţăranii muncitori.
Politica de încurajare a speculei, de umflare a preţurilor, de sporire a nepotrivirii între preţurile produselor industriale şi preţurile agricole se împletea cu subminarea de către deviatorii de dreapta a realizării planului de colectări şi de achiziţii.
V. Luca se ridica pe faţă împotriva pedepsirii chiaburilor sabotori, denumind drept „fleacuri” sabotarea colectărilor de către elementele chiabureşti. Calomniind în chip revoltător eroica noastră clasă muncitoare şi urmărind să zdruncine alianţa ei frăţească cu ţărănimea muncitoare, Luca s-a încumetat să declare că muncitorimea doreşte să trăiască uşor pe spatele ţărănimii. El a afirmat în scris, într-una din broşurile sale, cum că muncitorilor şi funcţionarilor dela oraşe li se distribue prea mult zahăr şi alte produse alimentare.
V. Luca a sabotat aplicarea indicaţiilor partidului, care cereau atenţie maximă pentru organizarea aprovizionării şi alimentaţiei publice în centrele industriale şi în mod deosebit în centrele miniere. Din această cauză, cu toate îmbunătăţirile obţinute datorită grijii partidului şi guvernului, în aprovizionarea oamenilor muncii din Valea Jiului şi alte bazine carbonifere au existat serioase deficienţe, iar conducerea Centrocoopului, a Ministerului comerţului interior şi a Ministerului industriei alimentare, care toate erau conduse şi îndrumate de V. Luca, nu au depus eforturile necesare, cerute cu insistenţă de partid şi guvern, pentru cât mai buna organizare a aprovizionării muncitorilor mineri. Aprovizionarea cu unele alimente s-a făcut în mod neregulat, iar în sectorul produselor industriale, deşi există cantităţi suficiente, lipsesc calitatea şi sortimentele cerute de mineri. (va urma)

Comentarii articol (1 )

#1 Janos Jianu02.04.2015,  22:31:05
Pe vremea lui Dej nu erau şomeri în Valea Jiului. Iar căpuşele nesătule erau trimise la stuf, la muncă, nu ţinute sub "control judiciar". Comuniştii au relansat Valea, au construit blocuri, mine noi, fabrici de utilaj minier, stadioane, preparaţii. Nemernicii de azi, hoţii hoţilor n-au construit nimic! Au vândut la fier vechi toată truda acelor generaţii! Temeţi-vă, nemernicilor! Va veni şi sorocul vostru. Cine-şi bate joc de popor, de mâna poporului va pieri! Temeţi-vă, tâlharilor! Credeţi că scăpaţi cu prada? Ceasul vostru încă nu a bătut. Dar vă vine vremea, încet şi sigur...


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 7 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter