10.04.2015,  01:34:16 | 12 comentarii | 3564 vizualizari
29 Iunie 1952 / Expunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la Consfătuirea pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă desfăşurată la Petroşani (III)
de Marian BOBOC
Politica antipartinică dusă de deviatorii de dreapta a avut drept efect împiedicarea ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, şi în primul rând al clasei muncitoare, în ritmul prevăzut de partid şi guvern.
Lovind în clasa muncitoare, linia antipartinică şi antistatală a lui Luca ştirbea grav şi interesele ţărănimii muncitoare, interesată în desvoltarea schimbului între oraş şi sat, în desvoltarea industriei socialiste, care este baza creşterii socialismului, baza creşterii bunei stări a muncitorimii, a ţărănimii muncitoare, a poporului.
În timpul pregătirii şi înfăptuirii reformei băneşti din Ianuarie a.c., a fost dezvăluită devierea oportunistă de dreapta de la linia partidului şi activitatea antipartinică şi antistatală a deviatorilor.
După cum am arătat, reforma bănească a adus, prin efectele ei, mari avantaje materiale clasei muncitoare şi tuturor oamenilor muncii. Ea a lovit în elementele chiabureşti şi alte elemente capitaliste, speculative dela sate şi oraşe.
Tocmai pentru că reforma bănească avea astfel de obiective, ea a întâmpinat de la început rezistenţa înverşunată a duşmanilor poporului, cocoţaţi în posturi de răspundere în sistemul financiaro-bancar, rezistenţa elementelor deviaţioniste, oportuniste, capitulante. Cu deosebită înverşunare a luptat împotriva reformei băneşti, căutând s-o zădărnicească, V. Luca.
Analiza adâncă şi multilaterală a situaţiei economice, întreprinsă de partid în perioada de pregătire a reformei băneşti, analizarea rădăcinilor rezistenţei opuse reformei băneşti de V. Luca şi de alţi deviatori, au uşurat şi au grăbit descoperirea şi zdrobirea devierii oportuniste de dreapta şi a împăciuitorismului faţă de ea.
Trebuie reamintit în legătură cu aceasta ceeace ne învaţă tovarăşul Stalin cu privire la împăciuitorism. împăciuitorismul, arată tovarăşul Stalin, nu este decât o formă deghizată a aceluiaşi oportunism. Atunci când oportunismul este demascat şi compromis, el apare travestit în haine de împăciuitorism, de liberalism şi îngăduinţă faţă de deviatori, de sentimentalism, văicăreală şi milă pentru cei ce s-au făcut vinovaţi în faţa partidului, în faţa statului celor ce muncesc şi în faţa proletariatului. De aceea împăciuitorismul faţă de oportunism este o primejdie care trebuie lichidată cu aceeaşi hotărâre cu care lichidăm oportunismul făţiş.
O asemenea atitudine împăciuitoristă, care s-a dovedit a fi în fond oportunism deghizat, au avut-o A. Pauker şi T. Georgescu. Poziţia lor de împăciuire faţă de linia antipartinică şi antistatală a lui V. Luca a împiedicat partidul de a desvălui şi lichida mai din timp devierea de dreapta şi urmările ei dăunătoare. Aceasta este o serioasă răspundere, cu atât mai mult cu cât la baza împăciuitorismului lui A. Pauker şi T. Georgescu faţă de devierea lui V. Luca stă faptul că se aflau pe o platformă comună împotriva liniei partidului. La A. Pauker acest lucru s-a manifestat prin demobilizarea organelor de stat chemate să realizeze planul de colectări, prin întârzierea organizării întovărăşirilor de lucrare în comun a pământului, prin neglijarea întemeierii de noi gospodării colective, prin tolerarea chiaburilor în gospodăriile colective şi în întovărăşiri, prin neglijarea sectorului socialist de stat al agriculturii (S.M.T.-uri şi gospodării de stat), unde a pătruns un mare număr de elemente duşmănoase şi sabotoare.
În ce priveşte pe T. Georgescu, acesta, pus de partid într-un post unde trebuia să stea de pază intereselor statului de democraţie populară şi ale celor ce muncesc, a dat dovadă de pierderea vigilenţei revoluţionare, de lipsă de combativitate şi simţ de clasă, ceeace a permis elementelor duşmane să-şi desfăşoare activitatea vrăjmaşă intereselor statului.
Întâlnindu-se pe platforma devierii de dreapta dela linia partidului, A. Pauker, T. Georgescu şi. V, Luca au introdus fracţionism în partid, călcând unul dintre principiile de bază ale partidului marxist-leninist, care glăsuieşte că partidul este unitatea de voinţă, incompatibilă cu existenţa fracţiunilor. Ştirbirea unităţii de fier a partidului, a coeziunii sale interioare este o vină gravă în faţa partidului şi a clasei muncitoare.
Dar deviatorii au fost descoperiţi. Ei au căutat să continue politica lor antipartinică şi s-o extindă. Conducerea partidului nostru a demascat şi zdrobit acţiunea deviatorilor. Cunoaşteţi măsurile luate de partid şi guvern faţă de acei care s-au făcut vinovaţi de oportunism şi împăciuitorism. Măsurile acestea oglindesc marea forţă şi înalta principialitate a partidului clasei muncitoare, care cere fiecărui membru al său, indiferent de postul pe care-l ocupă, fidelitate faţă de linia partidului şi faţă de unitatea sa, intransigenţă revoluţionară faţă de duşmanul de clasă, credinţă faţă de învăţătura marxist-leninistă.
În faţa organizaţiilor de partid stă astăzi sarcina de a lichida complet orice urmă a devierii de dreapta. Aceasta este o sarcină vitală pentru continua întărire a partidului şi statului nostru, pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor care stau în faţa noastră a tuturor.
Tovarăşul Stalin ne învaţă:
„S-ar putea părea că bolşevicii au acordat prea mult timp luptei împotriva elementelor oportuniste din sânul partidului, că ei au supraapreciat importanţa lor. Aceasta este însă absolut greşit. Nu poţi tolera oportunismul în rândurile tale, după cum iju poate fi tolerat un ulcer într-un organism sănătos... Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-şi găsească loc scepticii, oportuniştii, capitulanţii, trădătorii. A duce o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva burgheziei, având capitulanţi şi trădători în propriul tău stat-major, în propria ta fortăreaţă, înseamnă să cazi în situaţia unor oameni prinşi între două focuri... Fortăreţele pot fi cucerite cel mai uşor pe dinăuntru. Pentru a obţine victoria, trebuie, înainte de toate, ca partidul clasei muncitoare - statul ei major conducător, fortăreaţa ei înaintată - să fie curăţit de capitulanţi, dezertori, spărgători de grevă şi trădători”.
Discutarea documentelor de partid - Scrisoarea C.C. al P.M.R. din 15 Martie 1952 şi articolul redacţional din „Scânteia” din 3 Iunie 1952 - a însemnat o puternică manifestare a unităţii partidului nostru, a tăriei lui de nezdruncinat, a devotamentului membrilor de partid pentru partid şi conducerea sa. Pretutindeni, membrii de partid şi cei fără partid îşi manifestă indignarea faţă de deviatorii dela linia partidului, care au încercat să-i slăbească unitatea. Apariţia celor două documente de partid, aşa cum o arată discuţiile, constituie un mare eveniment în istoria partidului. o cotitură în viaţa sa, un pas înainte pe drumul bolşevizării sale, adică pe drumul apropierii de înaltul exemplu pe care-i dă tuturor partidelor comuniste gloriosul partid al lui Lenin şi Stalin - Partidul Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice.
Nu numai membrii de partid, dar şi massa de oameni ai muncii dela oraşe şi sate poartă un adânc interes întăririi continue a partidului, consolidării unităţii sale, a disciplinei sale de fier, a legăturii sale cu massele, a capacităţii sale de mobilizare. Deaceea, cu prilejul publicării documentelor de partid privitoare la devierea de dreapta, milioane de oameni ai muncii ai ţării noastre îşi manifestă adânca satisfacţie şi aprobare faţă de zdrobirea devierii de dreapta şi a împăciuitorismului, faţă de întărirea şi mai mare a partidului, faţă de măsurile luate de partid pentru a merge cu şi mai mare consecvenţă pe drumul său revoluţionar, drum arătat de învăţătura marxist-leninistă, de experienţa Partidului Bolşevic. (Aplauze puternice.)
Tovarăşi,
Unul din principalele învăţăminte pe care oamenii muncii, membri şi nemembri de partid, trebuie să le tragă din documentele şedinţelor celor două plenare ale Comitetului Central al partidului din 29 Februarie - 1 Martie şi 26-27 Mai a.c., unde au fost demascate devierea de dreapta şi împăciuitorismul faţă de ea, este întărirea vigilenţei revoluţionare. Noi nu avem dreptul să uităm măcar pentru o clipa de existenţa în ţara noastră a duşmanului de clasă - a rămăşiţelor claselor exploatatoare zdrobite şi alungate dela putere, a clasei capitaliste celei mai numeroase - chiaburimea, a spionilor, diversioniştilor şi sabotorilor, agenţi aflaţi în slujba guvernelor imperialiste, a fasciştilor titoişti şi a altor duşmani ai păcii, ai independenţei Patriei noastre şi ai cuceririlor revoluţionare ale poporului român.
Duşmanul de clasă din afară şi dinăuntru încearcă să stăvilească înaintarea ţării noastre spre socialism, să împiedice industrializarea socialistă a ţării, să împiedice transformarea socialistă a agriculturii şi dobândirea unor noi realizări pe drumul asigurării bunei stări a celor ce muncesc. Duşmanul de clasă visează la restaurarea în ţara noastră a capitalismului, a domniei sângeroase a imperialiştilor americani şi englezi şi a „propriilor” capitalişti şi moşieri. Deaceea vigilenţa faţă de duşmanul de clasă şi faţă de agenţii lui trebuie să fie o lege a activităţii partidului, a organelor de stat, a organelor economice şi organizaţiilor de massă, a tuturor oamenilor muncii dela oraşe şi sate.
Duşmanul de clasă caută să se ascundă şi să-şi camufleze cu abilitate activitatea. În această privinţă el e ajutat - fără voia lor - de acei despre care tovarăşul Stalin spune că sunt bolnavi de boala idioată a nepăsării.
Trebuie recunoscut că oameni loviţi de această boală mai există pe alocuri în organizaţiile noastre de partid şi în organele de stat. Pe bună dreptate sublinia Scrisoarea C.C. adresată organizaţiilor de partid şi membrilor partidului în Martie 1952 că unele organe de partid şi de stat au partea lor de vină în necombaterea manifestărilor oportunismului şi împăciuitorismului faţă de duşmanul de clasă. Asemenea stări de spirit, asemenea manifestări de oportunism, împăciuitorism, nepăsare trebuie grabnic lichidate fără nicio cruţare.
Realităţile din Valea Jiului, cât şi din alte bazine carbonifere confirmă cu tărie faptul că, în condiţiile regimului de democraţie populară, condiţii de trecere de la capitalism la socialism, lupta de clasă se ascute necontenit, căpătând forme tot mai variate. In conducerea unora dintre mine, în unele organe ale Ministerului minelor şi petrolului, datorită slabei vigilenţe, au reuşit sa pătrundă elemente duşmănoase, care au organizat sabotarea realizării planului cincinal. Sabotajul acesta s’a manifestat sub diferite forme: prin dispoziţii care desorganizau activitatea normală a exploatărilor, prin călcarea cu reavoinţă a procesului tehnologic, prin neluarea de măsuri pentru tehnica securităţii şi protecţia muncii, prin încercări de dezorganizare a transportului, prin sabotarea folosirii utilajului nou şi a aplicării metodelor sovietice ş.a.m.d., prin acţiuni diversioniste, ca deteriorarea de utilaj şi altele de acest fel.
Pentru descoperirea sabotorilor şi a altor duşmani ai clasei muncitoare, nu e de ajuns activitatea organelor de stat; e necesară cultivarea vigilenţei la fiecare membru al partidului, la fiecare membru de sindicat, la fiecare utemist, agitator, membru al comitetului de luptă pentru pace, la fiecare muncitor, funcţionar şi tehnician cinstit, pentru ca duşmanul de clasă, oriunde s-ar afla, să simtă aţintiţi asupra lui mii de ochi.
Vigilenţa revoluţionară cere o atitudine de combatere neîmpăcată a şovinismului şi naţionalismului de orice fel — naţionalism românesc, unguresc, german sau oricare altul. Naţionalismul şi şovinismul caută să lovească în frăţia între popoare, în lupta comună a oamenilor muncii de toate naţionalităţile pentru construirea socialismului în ţara noastră. Naţionalismul este cea mai otrăvită şi periculoasă armă a imperialismului şi a duşmanilor interni ai poporului muncitor, de aceea lupta pentru stârpirea oricăror manifestări ale naţionalismului trebuie să preocupe în permanenţă organizaţiile noastre de partid şi organizaţiile de massă.
Vigilenţa de massă a oamenilor muncii este arma cea mai puternică pentru descoperirea şi lichidarea acţiunilor criminale ale duşmanului de clasă. Sprijinindu-se pe massele de oameni ai muncii, statul nostru de dictatură a proletariatului descoperă şi pedepseşte fără cruţare, cu mână neşovăitoare, pe oricine îndrăzneşte să pună piedici mersului poporului spre fericire şi bunăstare. (Aplauze.)
 
Tovarăşi,
Desbaterile consfătuirii noastre au arătat dragostea fierbinte a minerilor pentru Patria noastră, Republica Populară Română, pentru partid, pentru cauza construirii socialismului; desbaterile au arătat că minerii sunt pătrunşi de voinţa de a da Patriei cât mai mult cărbune, necesar tuturor ramurilor economiei noastre. Ele au arătat din nou că muncitorii mineri reprezintă un sprijin de nădejde al partidului, unul din detaşamentele de frunte ale luptei pentru construirea socialismului. În cursul acestor dezbateri s-a analizat într-un serios spirit de critică şi autocritică deficienţele existente în industria carboniferă, s-au făcut numeroase propuneri preţioase pentru asigurarea avântului producţiei.
Examinând împreună dezvoltarea industriei cărbunelui în cei trei ani de economie planificată, şi îndeosebi în ultimul an, am constatat că exploatările carbonifere au primit importante cantităţi de utilaj minier, ca: maşini de extracţie, trolii de mină, haveuze, scocuri oscilante, compresoare, perforatoare şi ciocane pneumatice, locomotive, precum şi multe alte maşini, aparate şi materiale necesare mecanizării proceselor grele de producţie şi îmbunătăţirii condiţiilor de lucru în minele de cărbuni.
În urma dotării cu utilaje, procentul de mecanizare a crescut. De exemplu, la „Sovromcărbune”, transportul în abataj este mecanizat în proporţie de 66%, transportul în subteran - 85%, iar la suprafaţă - 95 %.
De asemeni în cei trei ani de economie planificată s-au luat importante măsuri pentru asigurarea tehnicii securităţii şi de protecţie a muncii, ca: echipament de protecţie, haine, cizme, căşti, puncte sanitare subterane şi altele. Pentru securitatea muncii s-au înfiinţat servicii speciale de urmărire a gazelor nocive şi explozive, servicii de controlul lămpilor de siguranţă şi altele.
Cu toate acestea, producţia de cărbuni realizată nu asigură încă pe deplin necesităţile industriei noastre socialiste, care se dezvoltă într-un ritm rapid.
Principalele lipsuri care mai există în industria noastră carboniferă sunt deficienţele de ordin tehnico-organizatoric şi lipsurile în materiale şi în forţe de muncă.
Productivitatea muncii nu a crescut în măsura mecanizării procesului de producţie.
În unele locuri disciplina în muncă lasă de dorit.
S-au manifestat lipsuri în aprovizionarea cu utilaj şi materiale de producţie, lipsuri care se datoresc atât organelor de conducere a întreprinderilor, cât şi ministerului.
Sunt deficienţe în munca unor furnizoare de utilaj minier, ca „Strungul”, „Unio”, care nu respectă termenele de livrare.
Unele organe tehnice din întreprinderi se preocupă slab de deschiderea şi pregătirea din timp a abatajelor rezervă. Organele tehnice ale unor întreprinderi ca Ojasca, Căpeni, Cozla nu s-au pătruns încă de superioritatea ce o prezintă abatajele frontale faţă de cele învechite, ca abatajele în morişcă sau camere.
Unele organe tehnice nu aplică întocmai dispoziţiile cu privire la protecţia muncii.
În ceea ce priveşte organizarea şi mobilizarea muncitorilor în întrecerea socialistă, în ultimul trimestru au fost activizaţi în întreceri 47% din numărul total de muncitori. Totuşi, din cauza lipsei de măsuri tehnico-organizatorice, din lipsa unei evidente zilnice a realizărilor, din cauza slabului ajutor acordat muncitorilor pentru a-şi realiza angajamentele, întrecerea are în unele locuri caracter de campanie şi nu de acţiune permanentă de massă pentru realizarea planului. Unele organizaţii de partid şi sindicale nu depun o muncă susţinută pentru mobilizarea tuturor muncitorilor, tehnicienilor, pentru evidenţierea, popularizarea şi stimularea fruntaşilor în producţie şi stahanoviştilor, nu duc o muncă intensă de răspândire a metodelor înaintate folosite de aceştia.
O lipsă serioasă a unor conducători tehnici, şi administrativi constă în aceea că nu se ocupă îndeaproape de organizarea procesului de muncă, de asigurarea locului de muncă cu materiale, de asigurarea vagonetelor pentru evacuarea cărbunilor din abataje şi din mină.
Unii şefi de sectoare nu intră odată cu muncitorii în mină şi nu dau asistenţa tehnică necesară bunei organizări şi desfăşurări a procesului de muncă în mină.
Tehnica nouă n-a fost folosită în suficientă măsură; astfel, nu s-au pregătit suficiente abataje frontale, se lucrează şi azi în abataje cu mică productivitate - cu abatajele cameră şi cele în morişcă. Într-o serie de locuri nu se folosesc încă în mod raţional utilajele şi maşinile.
Nu au fost extinse în măsură suficientă metodele avansate în muncă: metoda ciclică, avansări rapide etc.
Spiritul inovator al minerilor nu este suficient folosit, stimulat şi îndrumat; nu există cabinete tehnice la toate exploatările, iar ministerul nu s-a preocupat suficient de stimularea inovaţiilor.
Tot o lipsă serioasă economico-organizatorică este şi întârzierea introducerii gospodăririi socialiste pe exploatări şi guri de mină, ceea ce a făcut ca unele conduceri administrative ale acestora să nu simtă răspunderea pentru lipsurile pe care le aveau şi să nu stimuleze mobilizarea întregului colectiv de muncitori şi tehnicieni pentru îndeplinirea planului, pentru economii şi reducerea preţului de cost.
Lipsuri serioase sunt în acordarea asistenţei medicale. Faţă de măsurile de prevenire a bolilor, cum sunt supraalimentaţia, cantinele dietetice, cura de ape minerale, organele sindicale şi ale Ministerului sănătăţii dovedesc o lipsă de preocupare.
Nu peste tot medicii îşi îndeplinesc în mod corect sarcinile lor, iar în alte părţi acordă cu foarte mare uşurinţă foi de boală, contribuind astfel la desorganizarea producţiei.
O altă lipsă în acest domeniu este nerespectarea Decretului 73 cu privire la acordarea gratuită a medicamentelor pentru bolnavii din spitale, unităţile sanitare refuzând să le elibereze medicamente, motivând că nu au.
Toate acestea trebuie să determine pe tovarăşul ministru al sănătăţii să cerceteze imediat şi să ia măsurile necesare pentru a crea cele mai bune condiţii sanitare, igienice muncitorilor mineri.
Din dezbaterile consfătuirii noastre au reieşit serioase lipsuri tehnico-organizatorice ale Ministerului industriei cărbunelui şi petrolului.
Ministerul nu a îndrumat, nu a sprijinit şi nu a controlat suficient întreprinderile carbonifere pentru luarea măsurilor tehnico-organizatorice şi pentru lichidarea lipsurilor constatate.
O lipsă serioasă a conducerii ministerului a fost aceea că nu s-a străduit de a găsi din timp mijloacele necesare pentru lichidarea fluctuaţiei braţelor de muncă, pentru întărirea disciplinei în muncă şi pentru pregătirea temeinică a cadrelor necesare de muncitori, tehnicieni şi ingineri.
Conducerea ministerului, preocupându-se în principal de sectorul petrolifer, a lăsat în bună măsură pe planul al doilea sectorul carbonifer, dând dovadă astfel de o subapreciere a rolului deosebit de important pe care îl are acesta - alături de sectorul petrolifer - în opera de industrializare socialistă a ţării.
Planul cincinal şi planul de electrificare a ţării pun sarcini deosebit de importante pentru sectorul cărbunelui, a cărui producţie din ce în ce mai mare trebuie să asigure desvoltarea industriei, transporturilor, funcţionarea uzinelor cocso-chimice şi a centralelor termo-electrice.
Pentru îndeplinirea acestor mari sarcini, conducerea partidului nostru şi guvernul, analizând situaţia din industria carboniferă, au elaborat un ansamblu de măsuri privind îmbunătăţirea organizării muncii, lichidarea fluctuaţiei forţei de muncă, recrutarea şi pregătirea cadrelor, noi de mineri şi ridicarea nivelului de trai, material şi cultural al minerilor. (Aplauze puternice.) După discuţiile care au avut loc în consfătuire, aceste măsuri au fost complectate, ţinându-se seama de o serie de propuneri făcute de delegaţi. Măsurile pe care le propunem sunt:
 
1. Organizarea şi mecanizarea muncii
 
Se va face mecanizarea operaţiunilor de bază în industria carboniferă.
Astfel, va trebui să se asigure mecanizarea tăierii cărbunelui cu utilaje moderne, ca: combine, haveuze, ciocane pneumatice etc., precum şi mecanizarea încărcării şi transportului în abataje şi la înaintări.
Aceste măsuri vor fi legate de organizarea şi mecanizarea transportului subteran.
Până la sfârşitul anului acesta vor trebui întocmite planurile de desvoltare şi sistematizare a minelor, bazate pe introducerea celei mai avansate tehnici din lume - tehnica sovietică.
Conducerile întreprinderilor carbonifere trebuie să creeze în cel mai scurt timp condiţiile pentru aplicarea pe scară cât mai largă a metodei de abataj frontal în locul abatajelor cameră. Lucrările miniere vor trebui organizate după graficul, ciclic. Deasemeni conducerile exploatărilor vor trebui să asigure crearea de abataje de rezervă utilate.
 
2. Ridicarea nivelului de trai
 
În locul sistemului actual de salarizare pe categorii, se va introduce un nou sistem pe funcţiuni.
Salariile tarifare vor fi stabilite pe funcţiuni, în lei pe zi, şi vor cuprinde actualul spor de intrare în mină.
Funcţiunile de bază, hotărâtoare pentru creşterea producţiei de cărbune, vor primi salarii tarifare mai ridicate decât cele actuale. De exemplu: un miner dela abataje frontale va primi pentru îndeplinirea normei 22,12 lei pe zi faţă de 17,75 sau 19,92 cât primeşte în prezent. Un miner la înaintări va primi deasemeni pentru realizarea normei 22,12 lei pe zi faţă de 15,68 sau 17,76 pe zi cât primeşte în prezent. Cel mai mare salariu, de 26,32 de lei pe zi, se va acorda combiniştilor şi havatorilor, pentru a se stimula însuşirea tehnicii noi de către muncitorii mineri.
Astfel, minerii care trec la cele mai importante meserii, direct productive, din subteran vor avea salarii mai mari decât în prezent.
Având în vedere condiţiile de muncă, pentru minele din bazinul Anina se vor acorda salarii mai mari decât pentru Valea Jiului, iar pentru minele de lignit - salarii tarifare corespunzătoare condiţiilor de muncă.
Pentru organizarea lucrului şi pentru conducerea brigăzilor în subteran, brigadierii dela lucrările principale vor primi, în afară de câştigul realizat în acord, un spor de 30% la salariul tarifar, iar brigadierii celorlalte brigăzi vor primi un spor de 15%.
Sporurile se vor plăti numai pentru brigăzile cuprinzând mai mult de 4-5 muncitori şi cu condiţia îndeplinirii normei de producţie.
Brigadierii în ale căror brigăzi toţi muncitorii vor îndeplini normele individuale vor primi aceste sporuri majorate cu 50%.
În afară de îmbunătăţirea salariilor tarifare, se va îmbunătăţi şi actualul sistem de acord progresiv. Pentru minerii dela lucrările de bază se va plăti tariful dublu pentru depăşirile de normă până la 10% şi tariful triplu pentru depăşirile de peste 10%, începând dela primul procent de depăşire, în locul sistemului actual, prin care se plătesc cu tariful dublu depăşirile până la 20% şi cu tariful triplu depăşirile de peste 20%.
Astăzi un miner care depăşeşte norma cu 25% primeşte 55% peste salariul tarifar. După noul sistem el va primi 75%.
Pentru muncitorii dela lucrările auxiliare în subteran se va plăti tariful majorat cu 50% pentru depăşire de normă până la 20% şi tariful dublu pentru depăşirile de peste 20%, începând dela primul procent de depăşire.
Având în vedere marea importanţă pe care o prezintă trecerea abatajelor frontale la munca după graficul ciclic, se va introduce un sistem special de premiere colectivă pentru depăşirea numărului de cicluri normat.
Pentru premierea muncitorilor direct productivi şi auxiliari dela abatajele cu front lung, ciclurile executate peste normă se vor plăti dublu.
Repartizarea premiului colectiv se va face proporţional cu câştigul realizat, numai între muncitorii care şi-au îndeplinit norma şi nu au avut absenţe nemotivate.
Pentru maiştrii, inginerii şi tehnicienii de la sectoarele miniere, mină şi trest, care prin munca lor contribuie direct la creşterea numărului de cicluri realizat la abataje, se va acorda un premiu egal cu 5% din salariul de bază lunar pentru fiecare ciclu realizat peste norma medie lunară.
Se va introduce un nou sistem de premiere pentru muncitorii care lucrează în regie şi pentru ingineri, tehnicieni şi funcţionari.
Muncitorii calificaţi din subteran şi dela suprafaţa minei care lucrează în regie vor fi premiaţi cu până la 35% din salariul de bază pentru îndeplinirea planului de producţie al sectorului sau abatajului pe care îl deservesc, şi cu câte 3% din salariu pentru fiecare procent de depăşire.
Personalul de conducere va fi premiat pentru îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie pe sectorul, mina sau trestul deservit, cu condiţia realizării preţului de cost planificat şi a nedepăşirii fondului de salarii planificat.
Aceste premii vor putea merge până la 50% din salariul de bază pentru îndeplinirea planului şi până la 7% pentru fiecare procent de depăşire. Deasemeni, se vor acorda premii suplimentare inginerilor şi tehnicienilor pentru îndeplinirea şi depăşirea planului lucrărilor de deschidere şi pregătire, cu condiţia îndeplinirii planului de producţie de cărbuni.
La minele unde se extrag cărbuni pentru cocs, inginerii şi tehnicienii vor fi premiaţi în plus pentru realizarea standardului stabilit şi pentru reducerea sub standard a conţinutului de cenuşă.
Pentru a se asigura industriei carbonifere cadre stabile, se vor construi până la sfârşitul planului cincinal 9.000 de apartamente, din care 5.000 în Valea Jiului, precum şi cămine pentru 9.000 de locuri, şi alte construcţii social-culturale.
Locuinţele vor fi construite în apropierea exploatărilor carbonifere pe sistemul orăşelelor muncitoreşti. Pe lângă aceste locuinţe se vor construi magazine alimentare, cu produse industriale, precum şi instituţii, social-culturale, sportive şi de sănătate, cluburi, cinematografe, teatre, biblioteci, şcoli, stadioane etc.
Astfel, se vor construi pentru mineri 21 de dispensare, 6 policlinici, 2 spitale, 24 de creşe şi grădiniţe, 20 de şcoli, 18 cluburi.
Sfaturile Populare vor repartiza minerilor din industria carboniferă care nu au gradină de zarzavat pe lângă casele în care locuesc terenurile necesare pentru a-şi face grădini de zarzavat.
Se vor înfiinţa magazine speciale pentru aprovizionarea exclusivă a salariaţilor din industria carboniferă cu alimente şi produse industriale. (Aplauze.)
 
3.Măsuri pentru recrutarea şi pregătirea cadrelor noi de mineri
 
Pentru crearea de condiţii cât mai bune pentru muncitorii noi care se angajează la munca în minele de cărbuni, se vor acorda acestora o serie de avantaje, şi anume:
- acordarea de avansuri pentru amenajarea gospodăriei, care merg până la 1.000 de lei, cu restituirea în rate lunare, timp de un an şi jumătate; 
- acordarea de împrumuturi, teren gratuit şi materiale contra cost pentru cei care doresc să-şi construiască o locuinţă individuală proprie;
- pentru a se da muncitorilor noi posibilitatea de a câştiga cel puţin salariul tarifar în perioada de însuşire a meseriei şi pentru a nu păgubi pe minerii mai vechi, în ale căror echipe lucrează muncitorii mai noi, normele se vor reduce astfel: 
- pentru cei care se califică la locul de muncă, în prima lună cu 50% şi în a doua lună cu 25%;
- pentru absolvenţii şcolilor S.F.U. şi ai şcolilor profesionale, în prima lună cu 40%, în a doua lună cu 25% şi în a treia lună cu 10%; 
- muncitorii care califică muncitori noi la locul de muncă vor fi retribuiţi cu până la 250 de lei pentru fiecare muncitor instruit individual, plus premii stabilite în raport cu realizarea normelor de către muncitorul instruit, premii care pot ajunge până la 150 de lei.
Pentru muncitorii noi care se angajează la minele de cărbuni se va introduce un contract individual, prin care administraţia întreprinderii se va obliga să-i asigure muncitorului avantajele speciale arătate mai sus, precum şi toate drepturile de care se bucură muncitorii mineri din industria carboniferă.
 
4. Protecţia muncii
 
În domeniul îmbunătăţirii tehnicii securităţii se va urmări introducerea măsurilor perfecţionate de tehnică a securităţii şi a protecţiei muncii, ca: aeraj, iluminat, armări metalice şi betoane, puncte sanitare subterane şi de suprafaţă utilate cu cele necesare. (Aplauze.)
Pentru luarea masurilor profilactice de prevenire şi de combatere a incendiilor, exploziilor şi avariilor tehnice, ministerul va trebui să organizeze unităţi de salvare minieră şi intervenţii rapide la toate întreprinderile carbonifere grizutoase, precum şi în întreprinderile de mare capacitate. Aceste unităţi trebuie să fie dotate cu toate aparatele necesare, cu muncitori de calificare corespunzătoare.
Pentru muncitorii mineri care, datorită vârstei înaintate sau bolilor profesionale, sunt trecuţi la munci auxiliare, diferenţa dintre salariul anterior şi cel actual se va acoperi de asigurările sociale.
Pe baza celor de mai sus, va fi întocmită în scurtă vreme o Hotărâre a Consiliului de Miniştri şi a Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice.)
Desbaterile consfătuirii noastre au oglindit creşterea continuă a nivelului politic şi tehnico-profesional al minerilor noştri. Aceste desbateri ilustrează procesul de făurire a unor cadre noi, valoroase, din ce în ce mai numeroase în ţara noastră. La alcătuirea hotărârii partidului şi guvernului va trebui să se ţină seama de propunerile juste şi interesante făcute de numeroşi delegaţi, printre care tovarăşii Jiescu, Mătăsăreanu, Kopetin Geza, Petru Roman şi mulţi alţii. (Aplauze.)
(va urma)

Comentarii articol (12 )

#1 Minerache10.04.2015,  02:44:55
Articolul vine la momentul potrivit. Ce făceau comuniştii pentru mineri şi ce fac nemernicii din ziua de azi? Se îmbogăţesc cu nesimţire şi-i doare în koor că mineritul Văii Jiului moare pentru totdeauna.
#2 Constantin Dobre10.04.2015,  14:03:13
Fotografia cu Stalin, din spatele prezidiului, face si spune cat o mie de cuvinte! Sa te crucesti si sa-ti scuipi in san! Piei satana si nu mai invia sau face dracusori asemenea tie! Aviz pentru Putin, alt "drac stalinist" impreuna cu "dracusorii", aliati si loiali, de la Nord-Vest! Brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr! Felicitari si multumiri dlui Marian Boboc pentru osteneala de a ne reaminti si a ne pune in fata un ciob din oglinda vremurilor cutremuratoare de teroare bolsevica (inchisori, condamnari politice si fara judecata, schingiuiri, domicilii fortate si stramutari in masa).
#3 Cocolan10.04.2015,  22:44:25
"oglinda vremurilor cutremuratoare de teroare bolsevica (inchisori, condamnari politice si fara judecata, schingiuiri, domicilii fortate si stramutari in masa)". Domnule Dobre! Cu tot respectul. Se spune că aţi condus o grevă anticomunistă în vremurile "cutremurătoare de teroare bolşevică". Din câte ştim noi, n-aţi fost închis, n-aţi fost condamnat politic, n-aţi fost schingiuit, n-aţi fost strămutat. Comuniştii v-au trimis la studii politice la prestigioasa (o spun cu toată seriozitatea) Academie "Ştefan Gheorghiu". Exclud din start "racolarea" Dv de către Securitate. De aici apare o dublă dilemă: sau greva pe care aţi condus-o nu a fost anticomunistă, sau "teroarea bolşevică" era extrem de paşnică. Într-o altă ordine de idei, mă surprinde calmul şi indiferenţa Dv. faţă de agonia Văii Jiului. Sunteţi fiu al Văii, un om important al istoriei zonei noastre. Suntem mineri. Asta facem de 150 de ani. Unii dintre noi ar prefera să vadă orice tablou agăţat pe perete, numai să-şi păstreze locurile de muncă. Nemernicii de azi ne-au amanetat tot viitorul la FMI. Suntem ai nimănui. Ce trebuie să facem? Valea Jiului are cca 150 de suflete. Aproape toţi trăiesc din minerit, sau din activităţi conexe ale mineritului. Ce să facem? Nu putem să venim cu toţii la Londra. Casa noastră este, totuşi, AICI. Azi tabloul lui Stalin, tabloul lui Ceauşescu au dispărut. Dar, pe peretele gol, ochiul atent distinge tabloul imaginar al Noului Stăpân, care ne-a deznaţionalizat, ne-a făcut să ne vindem industria la fier vechi, transformându-ne în piaţă de consum şi sursă de forţă de muncă ieftină...
#4 Constantin Dobre11.04.2015,  18:23:57
@ Cocolan Va multumesc ca m-ati interpelat si va raspund cu placere, nu din amintiri, ci chiar cu documente din arhiva Consiliului National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS) - documente intocmite de Securitate pe numele meu. Aflati lucruri noi, atat dvs. cat si cititorii, online, ai acestui cotidian. Adevarat: n-am fost condamnat si inchis in inchisori! Totusi in caietele CNSAS exista o afirmatie a unei cercetatoare a CNSAS care spune ca Securitatea ar fi demarat probatoriul de condamnare a mea si ca nu stiu din ce motive nu la finalizat; cand voi avea timp o voi contacta pe acea cercetatoare pentru a identifica sursa afirmatiilor sale si eventual sa ajung si la alte documente conexe din arhiva Securitatii. Dar am fost retinut de mai multe ori (de la cateva ore la maxim 2 zile) la sediile Securitatii din Craiova si sediul central al Securitatii din Bucuresti, cercetat si interogat despre colegii mei apropiati din timpul grevei minerilor de la Lupeni, august 1977. Ma grabesc sa subliniez ca n-am tradat pe niciun miner, apropiat si/sau cunoscut/necunoscut (singurele/exclusivilele mele raspunsuri au fost: nu-l cunosc, nu ma contactat niciodata, nu stiu nimic despre el. Desfid si sunt pregatit sa actionez in judecata pe oricine care a pretins si/sau pretinde c-am turnat pe oricine din Valea Jiului la Securitate). Cat priveste STRAMUTAREA mea si a familiei mele din Valea Jiului (orasul Vulcan) la Craiova, aceasta a existat. Iata documentele Securitatii privind stramutarea: 1) In NOTA - RAPORT a Securitatii Nr. 0040586 din 01.10.1977 (semnata de colonel GOLEA DAVID - seful Securitatii Judetului Hunedoara), la pagina 6 scrie, citez: - Din ordinul tov. prim adjunct al ministrului gen. lt. N. PLESITA s-a intrat in contact cu numitul DOBRE CONSTANTIN principalul exponent al elementelor care au contribuit la evenimentele din 2 - 3 august, determinindu-l pe acesta sa paraseasca Valea Jiului, stabilindu-se cu domiciliul in Craiova; 2)In NOTA de filaj a U.M. 0672 Bucuresti, Serviciul 5 (semnata de lt.col. Rizea Ilie - ofiter specialist III) din ziua de 29.08.1977, se specifica foarte clar ca mobila din apartamentul meu din Vulcan a fost incarcata intr-un camion si la orele 7:40 dimineata eu si sotia mea am fost transportati la Craiova cu autoturismul de serviciu al sefului Securitatii Hunedoara. Dupa 4 zile am revenit la Vulcan pentru ami lua copilul (ramasese temporar la bunicii lui dupa mama) asa cum reiese din NOTA de filaj a Securitatii din ziua de 02.09.1977 (semnata de acelasi lt.col Rizea Ilie). Va informez cu aceasta ocazie ca stramutarea, din punct de vedere legal, se numeste persecutie politica (confor Decretul - Lege 118/1990). Sincer, va multumesc inca odata pentru civilizata si decenta interpelare si interesul ce mi-l purtati. Pentru orice alte nelamuriri sau curiozitati, va rog nu ezitati sa continuati interpelarea.
#5 Constantin Dobre11.04.2015,  19:44:56
CONTINUARE; @ Cocolan Privitor la Academia Stefan Gheorghiu: In verile anilor 1979 si 1980 am sustinut examene de admitere la Facultatea Electrotehnica (sectia subingineri, seral) si la Facultatea de Stiinte Economice (la fara frecventa), ambele in Craiova. Am cazut, am protestat si am cerut sa-mi vad lucrarile scrise; nu mi s-au aratat niciodata si una din secretare, fiindu-i probabil mila de insistentele mele, mi-a soptit ca lucrarile mele scrise au fost confiscate de, citez pe acea doamna: - "doi indivizi impreuna cu securistul care raspunde de noi". Dupa ce am cunoscut pe un ziarist de la ziarul local din Craiova, parca se numea "Cuvant Inainte" (ziaristul lucrase inainte la Intreprinderea de Reparatii Auto din Craiova - acolo unde ma calificasem ca sudor, dupa stramutarea din Valea Jiului). Ziaristul ma indemnat de cateva ori sa sustin examen de admitere la facultatea de ziaristica, numai ca exista doar una si aceea in cadrul Academiei Stefan Gheorghiu. Auzeam pentru prima oara de acea academie. In vara anului urmator, 1981, am sustinut examen de admitere la Stefan Gheorghiu, am reusit cu nota 7:53, dar mi s-a spus ca am fost repartizat la Sectia economica (Stiinte Economice), curs fara frecventa de 5 ani. Iata si varianta, INREGISTRATA AUDIO, a Securitatii prin gura fostului prim-adjunct al sefului Departamentului Securitatii Statului (DSS) - general-maior Alexie Stefan (fost sef al Securitatii judetului Dolj pana in anul 1983), care a acceptat sa ma intalneasca in Bucuresti in iarna-primavara anului 2007 - citez din transcrierea casetei audio) - "Sa permis admiterea dvs. la Stefan Gheorghiu la cererea noastra. Nu pentru a scoate din dvs vreun activist de nadejde ci pentru a fi compromis. La vremea aceea erati privit ca cel mai periculos om din tara si de aceea compromiterea dvs a fost un act justificat....V-ati pus cu o institutie specializata a statului, specializata in manipulri, dezinformari si compromisuri, dle Dobre....Priveam la dvs. ca la pestisorul din acvariu din biroul meu. Va anticipam toate miscarile si directiile si luand masuri adecvate pentru ca toate actiunile dvs sa se loveasca si sfarame de sticla, pardon, ziduri....Nici-o intalnire a dvs cu vreun ofiter de securitate, pe strada sau oriunde, nu era intamplatoare. Era planificat totul si ofiterul nostru aparea in fata dvs chiar in momentele cand discutati cu cineva si astfel copromitandu-va pentru ca acel cineva cu care va aflati in vorba stia cu precizie (din vedere sau auzite) cine era si unde lucra ofiterul nostru....Imi spuneti ca v-ati vazut dosarul la CNSAS si imi reprosati ca ati fost urmarit non-stop, zi si noapte, si ca s-a intrat cu cizmele in viata intima a dvs, a familiei dvs si a rudelor apropiate. Pai dle Dobre baietii nostri de la filaj si tehnica operativa care va urmareau orice miscare si va ascultau toate convorbirile din casa si de aiurea habar nu aveau cine sunteti dvs, vreau sa spun ca nu va stia de Dobre Constantin sau Costica. Va stiau doar dupa numele de cod ce vi l-am atribuit, de DODU, si raportau in scris si audio fiecare minut, ora, zi si noapte. Unii dintre ei si-au pierdut slujbele si cariera din cauza dvs, pentru ca v-au scapat temporar din urmarire, nu vorbesc de cei de la tehnica operativa, vorbesc de baietii de la filaj....Eu vreau sa plec acum pentru ca n-as vrea sa ne vada si sa ne identifice vreun ziarist si sa scrie ca, uite dom-le s-a intalnit victima cu calaul!" Cu stima si Paste Fericit, Constantin Dobre
#6 Constantin Dobre11.04.2015,  22:56:28
EPILOG; @ Cocolan Spuneti: "Într-o altă ordine de idei, mă surprinde calmul şi indiferenţa Dv. faţă de agonia Văii Jiului. Sunteţi fiu al Văii, un om important al istoriei zonei noastre. Suntem mineri. Asta facem de 150 de ani. Unii dintre noi ar prefera să vadă orice tablou agăţat pe perete, numai să-şi păstreze locurile de muncă. Nemernicii de azi ne-au amanetat tot viitorul la FMI. Suntem ai nimănui. Ce trebuie să facem? Valea Jiului are cca 150 de suflete. Aproape toţi trăiesc din minerit, sau din activităţi conexe ale mineritului. Ce să facem? Nu putem să venim cu toţii la Londra. Casa noastră este, totuşi, AICI. Azi tabloul lui Stalin, tabloul lui Ceauşescu au dispărut. Dar, pe peretele gol, ochiul atent distinge tabloul imaginar al Noului Stăpân, care ne-a deznaţionalizat, ne-a făcut să ne vindem industria la fier vechi, transformându-ne în piaţă de consum şi sursă de forţă de muncă ieftină..." Wa asigur, cu sinceritate: Romania si in special Valea Jiului (acolo am copilarit, am fost scolit, am muncit si m-am revoltat, ca miner si pentru minerii Vaii) nu mi-au fost si nu-mi sunt indiferente! Dovezile le gasiti in articolele si comentariile online publicate pe acest cotidian si actiunile mele (atatea cate au fost) incepand cu anul 1985 pana la plecarea mea in exil in octombrie 1990, anume: 1)in anul 1985 (inca student la Stefan Gheorghiu!) am denuntat complotul antiromanesc (din care temporar am facut parte) cu sprijin extern de la Rasarit si Nord-Vest - complotisti pe care Securitatea tradatoare inloc sa-i aresteze si sa-i defere justitiei a preferat doar sa-i izoleze, conserve si protejeze; 2) cu toate ca aceeasi tradatori si complotisti au reusit sa se catere la putere in decembrie 1989, eu m-am deplasat in Valea Jiului, la Petrosani, cu intentia ascunsa pentru ai capacita si dirija pe minerii Vaii Jiului impotriva celor pe care-i cunoasteam bine ca fiin complotisti si tradatori, dar n-am reusit; 3)am iesit la TVR"Libera" cu aceleasi intentii dar tot n-am reusit ptr. ca de aceasta data a aparut la aceeas TVR"L" o "delegatie din Valea Jiului" sustinand in esenta ca eu nu-i reprezentam pe minerii Vaii Jiului; 3)in noaptea de Inviere a anului 1990 am facut greva foamei si am protestat (cu placi de protest pe piept si pe spate - pe care-am scris cu carioca de ce si impotriva cui protestam) impotriva lui Ion Iliescu, Virgil Magureanu, Nicolae Militaru si Gelu-Voican Voiculescu pentru ca manipulau minerii Vaii Jiului si-i foloseau pentru acapararea puterii depline in Romania (vedeti colectia ziarului Romania Libera de atunci cand a aparut despre protestul meu "neobisnuit" apud Ion Iliescu la o vizita in judetul Giurgiu); 4)apoi din exil am publicat la data de 18 mai 2006 in fostul ziar "Gardianul" din Bucuresti un articol re-denuntator despre complotisti, aparut pe prima pagina si intitulat "Magureanu mi-a cerut sa-l asasinez pe generalul Macri"; 5)am protestat public in presa din Bucuresti impotriva "celebrului" Raport Tismaneanu care m-a declarat mort si denatura grosier greva minerilor din Valea Jiului, 1977; 6)apoi tot din exil am protestat public atat in presa nationala dar in special cea din Valea Jiului, inclusiv in acest cotidian, impotriva elucrubatiilor lui Miron Cosma (care declara si se pare ca inca mai declara public ca el ar fi fost liderul "din umbra" al grevei minerilor din'77) dar si impotriva ungurului Istvan Hossu si a ungurilor din diaspora (in special cei din SUA) care confiscasera leadership-ul grevei si-i denaturau sensul/scopul si menirea. Deci dupa cum vedeti, cu modestie si dupa puteri, am facut tot ce-am putut pentru ami apara Tara si in special Valea Jiului de tradatori, complotisti, agenti secreti straini, mincinosi, manipulatori, dezinformatori, ucigasi de trupuri si suflete romanesti, spoliatori de cultura, traditie romaneasca, industrie, agricultura, finante si mijloace de trai. Repet, dupa cum vedeti mi-a pasat si-mi pasa de Valea Jiului si Tara dar acum, sincer, nu prea stiu ce-ar fi de facut! Cred ca raspunsul trebuie cautat nu la straini ci tot acolo, in Valea Jiului, in Romania. Poate ca doar cand cutitul va ajunce bine infipt pana la os (indiferent de conditii favorabile externe) sa se priveasca din nou cu manie catre trecut pedepsand pe toti cei care ne-au/v-au adus pana aici si luat totul de la inceput cu migala, rabdare si muuuult devotament si energii nationale pentru noi si prin noi. Zic si eu. Cu aceeasi stima, Constantin Dobre
#7 Constantin Dobre13.04.2015,  11:44:50
BONUS; @ Cocolan Poate va intereseaza si marturia mea publica despre planificarea uciderii cuplului Ceausescu de catre complotisti si asasini aflati in slujba "fratilor" de la Rasarit si Nord-Vest, marturie aparuta in premiera pe portalul "Ziaristi Online" (preluata apoi si de alte portaluri interesate) sub titlul "Marturia unui conjurat: Magureanu si Iliescu au decis executia lui Ceausescu in 1985" (acum poate se va intelege si motivul pentru care am plecat in exil). Iata marturia: "La “Stefan Gheorghiu” printre Tradatori si Conspiratori. La inceputul verii anului 1985 am fost acostat discret de un student din judetul Salaj care mi-a soptit ca eram asteptat de „profesorul” (in realitate era doar asistent) Virgil Magureanu in sala de lectura a catedrei de „Doctrine politice, filozofice, sociale si economice contemporane”, cladirea veche de la „Stefan Gheorghiu”. Dupa o tirada de aprecieri, felicitari si exprimari de admiratie ca am avut curaj sa ma opun „pe fata tiranului Ceausescu”, in Valea Jiului, in august 1977, brusc m-a intrebat cum de am reusit sa „scot in strada” zeci de mii de mineri razvratiti. Necunoscandu-l dar si banuindu-l ca e unul din zecile de provocatori ai Securitatii care mi-au iesit in cale, m-am rezumat doar la generalitati, mentinandu-mi teoria spontaneitatii „iesitului in strada”. Acea prima intalnire s-a terminat cu asigurari din partea lui Magureanu ca toata conversatia noastra va ramane secreta dar si cu rugamintea de a ne mai intalni, „tot secret, din cand in cand”. La urmatoarea intalnire, V. Magureanu s-a lansat intr-o lunga si elocventa pledoarie impotriva lui Nicolae Ceausescu si a familiei acestuia care acaparase intreaga putere politica si de stat in Romania si care chiar de la inceputul alegerii acestuia in fruntea partidului si statului s-a „departat de statele fratesti” si ulterior s-a lansat intr-un „nationalism grotesc care n-are nimic de-a face cu marxism-leninismul si limitele acestuia, alienand astfel si natiunile conlocuitoare de la noi”. Magureanu a plusat afirmand ca „dictatorul Nicolae Ceausescu si-a semnat sentinta la moarte odata cu condamnarea interventiei fratesti pentru salvarea comunismaului in Cehoslovacia”, 1968. Sigur pe el, V.M. s-a declarat convins ca romanii s-au opus si se opun pe fata, „uite exemplul vostru, al minerilor Vaii Jiului, nu?”, dar si „pe ascuns aberatiilor, devierilor si megalomaniei lui Ceausescu si a celor care-l inconjoara”. L-am ascultat pe V. M. fara a-l intrerupe si dupa ce m-am despartit de el prima senzatie care m-a incercat a fost ca m-a luat drept idiot sau cel putin un student oarecare de-al lui spalat pe creier! Urmatoarea intalnire a fost cea in care V. M., convins probabil ca ma capacitase, mi-a marturisit despre el si tovarasii lui care s-au opus si se opuneau pe ascuns lui Ceausescu chiar dupa primul an de la condamnarea invaziei „trupelor fratesti” in Cehoslovacia. Ca la inceput a trebuit sa se „identifice”, sa se „verifice si sa fie verificati de cine trebuia”, sa se „organizeze” si sa actioneze „unitar si hotarat” pentru scopul final al „decapitarii la varf”, „salvarea marxismului autentic” si „redirectionarea acestei tari catre marea familie frateasca”. Ca au fost mai multe tentative de inlaturare a lui Ceausescu pe cale militara in care a fost implicat, „fireste”, si cum el „a tremurat de frica in casa” asteptand sa fie ridicat de Securitate in urma complotului militar din ultimii doi ani si fusese „norocos” ca a scapat, „nici eu nu stiu cum”, zicea V. M. In toamna aceluiasi an, 1985, V. M., radiind de bucurie si entuziasm, a tinut sa ma copleseasca cu o prelegere lunga despre „providentialul” Gorbaciov si zisele lui reforme de „glasnost” si „perestroika” si cum acestea se potriveau ca o „manusa” acelorasi scopuri si preocupari de viitor ale lui si tovarasilor lui care actionau „pe ascuns” impotriva „dictatorului” Ceausescu si „camarilei” acestuia. Ca acum erau mult mai bine organizati si chiar mai putin vulnerabili pe baza „asigurarilor ferme din afara”. Tot atunci mi-a spus ca dorea sa ma prezinte unei „persoane foarte importante”, cand „se va ivi prilejul” si ca acea persoana „luminata” va fi foarte fericita sa ma „cunoasca” si sa-mi „stranga mana”. V. M. era convins ca „sfarsitul tiranului si a camarilei lui” se apropia „galopant”, ca „institutiile de forta” ale lui Ceausescu „dau semne de vulnerabilitate” si devin mai usor de „penetrat”, ca acela era momentul pentru „recrutarea” de oameni de „nadejde si sprijin” atat in aparatul de partid cat si in cel de stat si „reactivarea” celor care de-a lungul timpului „au dat semne de opozitie” fata de „clanul” Ceausescu pentru ca „vantul decapitarii si schimbarii este inevitabil”. Trebuia doar „asteptat semnalul” pentru a scapa „definitiv” de „Ceausescu si ai lui”. 23 decembrie 1985, sala de lectura din cladirea noua a bibliotecii Academiei „Stefan Gheorghiu”. Aceasta a fost data si locul unde V. M. mi-a oferit cartea „PUTEREA POLITICA SI SISTEMUL SOCIAL” cu dedicatia si semnatura sa: „Tovarasului Constantin Dobre, un modest simbol al consideratiei pe care i-o nutresc si un memento pentru idealurile noastre comune. Buc. 23.XII-1985, Virgil Magureanu” (vezi documentul atasat). Tot atunci mi-a facut confidente despre uciderea Ceausestilor si cum va arata si din cine va fi compusa „noua conducere”. A fost cea mai lunga, semnificativa si cruciala intalnire. V. M. mi-a marturisit ca „la varful” conspiratiei s-a luat hotararea ca Ion Iliescu sa devina noul presedinte al Romaniei si „prim – secretar” al CC al PCR, Nicolae Militaru ministru al Armatei si Petre Roman prim-ministru. De Ion Iliescu si Nicolae Militaru auzisem dar nu stiam cine era Petre Roman si am fost imediat lamurit: „un universitar foarte destept, fiu al unui ilegalist de nadejde”. Toti membrii CPEx al CC al PCR urmau sa intre la puscarie iar eu si Virgil Magureanu trebuia sa organizam si sa ducem la „bun sfarsit executia” cuplului Ceausescu dupa care urma sa fim numiti la conducerea „noilor servicii de Securitate nationala”. In anul 1988 cand din automobilul ambasadei Ungariei la Bucuresti au fost aruncate manifeste anti-Ceausescu, V. M. era vizil bucuros, isi curata mizeria de sub unghii tot cu unghiile si zicea: „asta-i inceputul sfarsitului”, si repeta mereu „asteptam semnalul”. In acelasi timp, la „Stefan Gheorghiu”, alti conspiratori si tradatori jubilau si ei si nu-si mai ascundeau adevarata fata. De exemplu Iosif-Ioshka Boda, pro-decan la catedra de „Socialism stiintific”, ii dadea inainte cu apropourile despre Transilvania care „n-a cam apartinut Romaniei”, ca „fara Transilvania Romania s-ar cam reduce doar la Valahia” si ca „Basarabia ar fi o buna moneda de schimb cu Transilvania”. In prima jumatate a anului 1990 l-am reintalnit pe Iosif Boda la Cotroceni in pozitia de consilier prezidential, pare-mi-se pe probleme de minoritati. A incercat atunci sa ma convinga ca impreuna cu Dan Iosif si altii sa infiintam un nou partid politic. Era nevoie de cat mai multe partide fidele Frontului. Tot atunci mi-a facut si marturisirea ca V. M. il invitase si pe el in conspiratie, ca „sa capeti si tu nitel capital politic”, Dar Boda i-ar fi raspuns ca el n-avea nevoie de asa ceva pentru ca el avea „vechi state de plata ca disident” in ce priveste „Transilvania si alte chestii”. Brrrrrrrrrrr, ce fauna conspirationista si anti-romaneasca! Ce sa fi cautat eu in mijlocul acestor specimene? Numai daca mi-ar fi luat Dumnezeu mintile! Am ales sa fiu de partea cealalta, unde mi-au fost aratate dovezi incontestabile ca V. M. si colegii lui de conspiratie erau vartos conectati la KGB si ca adevaratul nume al lui V. M. era Imre Asztalos. Am facut aceasta alegere cu riscul oricaror consecinte, de atunci ca si de acum. M-am considerat si ma consider a fi roman adevarat si nimeni n-a putut si nu-mi poate lua acest drept. Atunci, ca si acum, am actionat si actionez in consecinta. Asadar trebuie sa se stie, macar acum, cum a fost. Lichidarea fizica a Ceausestilor a fost hotarata cu mult timp inainte de 1989, asta-i ADEVARUL! Restul e doar consecinta hotararii de atunci, din 1985, a conspiratorilor ucigasi, tradatori si uzurpatori! Constantin Dobre 28 Decembrie 2012" Cu stima, Constantin Dobre
#8 Constantin Dobre13.04.2015,  11:52:27
@ Cocolan Va informez ca v-am adresat inca un comentariu inaintea EPILOGULUI si desi androidul acestui site mi-a indicat ceva de genul "comentariu a fost inserat", totusi vad ca n-a aparut. Nu cred c-a fost rea credinta din partea moderatorului si nici nu pot sa fac diferite speculatii. Se mai intampla! In acel comentariu v-am relatat (ce mi-a scapat referitor la Academia Stefan Gheorghiu) ca in luna iunie 1981 am sustinut un test de preselectie, pentru facultatea de ziaristica, la sediul ziarului local de atunci din Craiova, "Cuvant Inainte". Cu toate ca nu mi s-a comunicat rezultatul acelui test de preselectie, in luna urmatoare am fost chemat la primul secretat aj judetenei de partid, Dolj - se numea Miu Dobrescu care mi-a comunicat ca puteam sa ma prezint la examenul de admitere la Stefan Gheorghiu din Bucuresti. Tot in acel comentariu pierdut v-am informat c-am fost si schingiuit, fizic si psihologic, de catre Securitate. Reiau relatarea foarte pe scurt: la data de 17 noiembrie 1987 am mers la Comitetul Central al PCR din Bucuresti, sediul Registratura, unde-am protestat verbal si in scris privind represiunile impotriva muncitorilor revoltati de la Brasov. Tot atunci mi-am depus si carnetul de partid. La iesirea din cladirea CC al PCR am fost rapit de doi indivizi si dus la o locatie necunoscuta mie. Sintetizez in cateva cuvinte ce mi s-a intamplat acolo: am fost dezbracat la pielea goala, intins pe pat si legat, ras pe cap si alte parti paroase, conectat cu electrozi la diverse aparate, injectat de doua ori in mana dreapta cu un narcotic (cred ca fost ceva identic cu scopolamina sau chiar scopalamina) apoi interogat si puternic sugestionat sub hipnoza. Apoi mi sa spus ca aparatele lor indicau ca eram nebun, la fel, atat tatal meu cat si fiul meu erau nebuni. Apoi am fost expediat la Craiova cu un tren accelerat din noaptea aceleiasi zile de 17 noiembrie 1987. Dupa aceea timp de aproape o luna de zile am fost de nerecunoscut de familie, colegii de munca si cunoscuti: ma domina tot timpul sugestionarea sub hipnoza ca eram nebun si-i suspectam pe toti din jurul meu de nebunie; mi-am revenit foarte greu cu ajutorul familiei care m-a asigura tot timpul ca eram normal, stateau noptile la capataiul meu si-mi stergeau baltile de sudoare atunci cand deliram si ma zbateam etc. Ce nu v-am relatat in comentariul trecut (am uitat!) a fost un alt fapt petrecut tot in acea zi fatidica de schingiuire. Nu stiu cu ce m-au infectat si/sau iradiat pentru ca consecintele le resimt si azi. Efectele acelei infectari/iradiere le-am si le resimt doar pe fata. La circa doua saptamani dupa acea schingiuire fata mi se scomosa, decojea si eliminam mizeria de pe fata doar prin dus fierbinte si frecarea fetei cu prosopul. Va aduc aminte ca ma recalificasem ca sudor electric si la inceput am crezut ca de la radiatiile de la sudura mi se tragea. Dupa aceea am inlaturat acea ipoteza pentru ca practicam meseria de sudor de ani buni (din toamna anului 1977) si nimic n-am avut pana la acea schingiuire. Ba chiar dupa schingiuire, dupa fiecare zi de munca in meseria de sudor boala mi se agrava, adica toata fata nu numai ca mi se scamosa si decoja dar devenea puternic de culoare rosie si pe alocuri mi se umfla, in special pe tample, frunte, in jurul ochilor si pemetii obrajilor. In urmatorii 2 ani de zile, pana in decembrie 1989, am consultat constant doctorita cabinetului medical al intreprinderii unde lucram precum si alti doctori specialisti in dermatologie din Craiova si Bucuresti. Mi s-au dat o multime de creme, alte medicamente si chiar injectii administrate subcutanat. Totul degeaba, n-au avut absolut niciun efect. Ajuns in exil am continuat sa consult o multime de doctori specialisti din UK, Germania si chiar USA (consultati de doctorii mei din UK). La fel, o multime de creme si alte medicamente dar fara prea mare efect. Abia acum doi ani de zile un doctor specialist din UK mi-a sugerat sa ma supun controlului unui medic celebru din Israel care se afla temporar in UK la o clinica de specialitate. Fiind atat de disperat si deprimat am acceptat sa ma intalnesc cu acel specialist din Israel. Am aflat ca acel doctor era nu numai un specialist in dermatologie dar si un reputat specialist in hipnoza. In primele sedinte de consultare acel specialist mi-a cerut sa-i povestesc cu amanunte cand si ce mi s-a intamplat, ce suspectam eu etc, pe scurt: toata tarasenia vietii mele de la greva din Valea Jiului pana la timpul prezent; totul a fost inregistrat si transcris. Penultima sedinta a fost sub hipnoza si dupa ultima sedinta de consultatie mi-a fost recomandata o crema de fata (cu triplu efect: Antibacterial, Antifungal si Anti-inflamatory) numita Daktacort. Este singurul medicament care are efect si pe care trebuie sa-l folosesc pentru tot restul vietii mele. Cred sincer ca v-am raspuns in totalitate la comentariul dvs. Sper ca relatarea mea sa nu va strice sfanta sarbatoare de Pasti. Cu stima, Constantin Dobre
#9 Rozuca Almăşan27.09.2015,  13:14:56
Domnule Dobre! Aţi plecat de bună voie din România, după 1989! Puteţi să vă întoarceţi când vreţi şi de câte ori vreţi! De ce numiţi viaţa dv în Marea Britanie "exil"?
#10 Gogu Ologu27.09.2015,  13:19:03
Ăla de pe perete, cu mustaţa lui sinistă, ne-a ajutat să scăpăm de Hitler şi să ne recăpătăm Ardealul, pe care Adolf îl dăruise Ungariei pe o farfurie de bobgulasz! Dacă nu era Stalin, azi, şi francezii şi englezii vorbeau nemţeşte...
#11 Constantin Dobre28.09.2015,  22:27:30
@ Rozuca Almăşan Va multumesc pentru interpelare. N-am afirmat ca numesc viata mea in Marea Britanie "exil"! Pentru rigoare si intelegere deplina repet afirmatia din comentariul cu #7: "acum poate se va intelege si motivul pentru care am plecat in exil"! Repet, este vorba de MOTIVUL care ma determinat sa plec in exil! Dex Online pentru exil: Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. Daca ma intrebati la ce prigoana am fost supus, din partea cui ('noua'Securitate, KGB etc) si cum am reusit sa scap, asta-i o poveste destul de lunga pe care o voi detalia in memoriile mele care cu siguranta le voi da publicitatii. Cu stima si ganduri bune, Constantin Dobre
#12 Constantin Dobre28.09.2015,  22:40:43
@ Gogu Ologu Ati uitat de tratatul Molotov - Ribentroff si de "Regiunea Autonoma Maghiara" si chiar de PCdR (o filiala a stim noi care, nu?). Da, atat de mult ne-a ajutat "Ăla de pe perete, cu mustaţa lui sinistă" la concurenta cu cei de la NV, incat mai ca ne-a venit sa ne luam pamantu-n spate (ala al nostru, al Romaniei Mari) si sa fugim cat mai departe in cautarea altor vecini! Ganduri bune, Constantin Dobre


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
• La 18 martie s-au împlinit 50 de ani de la moartea sinistrului dictator
După ce, [..]
19.03.2015, 22:16   |    6 comentarii
Publicitate
Newsletter