03.11.2011,  19:37:22 | 0 comentarii | 462 vizualizari
Câteva lămuriri pe tema scandalului din Jieţ
de Ziarul Vaii Jiului

 În urma publicării articolului meu din data de 22.01, am primit câteva felicitări de la momârlani şi un telefon de la o doamnă. Doamna respectivă m-a rugat respectuos să nu îi mai jignesc, pe viitor, strămoşii, de care dânsa este mândră. I-am explicat, inutil de altfel, că am scris despre familia primarului Păducel strict ceea ce ştie şi spune toată lumea de la Taia. Dacă dânsa a considerat că este o jignire nu înseamnă, logic, decât că se ruşinează de strămoşii săi aşa cum au fost.

Nicu Ceauşescu spunea: un copil nu-şi poate alege părinţii. Cinste acelora care, provenind din familii sărace, au reuşit prin propriile merite să se ridice în fruntea societăţii. În Jieţ sunt multe asemenea exemple. Neamul lui Gravil din Moliviş a urcat printre fruntaşii satului prin unitate, hărnicie şi destoinicie. Și merită, pentru asta, tot respectul. La fel, Dumitru Jura, străbunicul tatălui meu, sărac lipit, a stat 20 de ani cioban la poienari, de unde s-a întors cu sute de oi şi zeci de cai. Copiii săi au devenit, la vremea respectivă, cei mai de vază oameni din sat.

Mulţi alţii ca ei au dovedit că obârşia socială precară poate fi depăşită, şi e departe de mine gândul de a nu le recunoaşte meritele şi de a nu-i cinsti. Dar nu pot să am câtuşi de  puţin respect pentru parveniţi, acei oameni care, ruşinaţi de ceea ce s-au născut, sunt dispuşi să încalce orice normă, orice precept moral, orice regulă a bunului-simţ, numai pentru a se ridica deasupra celorlalţi, călcându-i în picioare. Este, aşa cum am mai spus-o, cazul domnului Păducel.

Sunt, de asemenea, alţii, cum cu dezamăgire constat în zona noastră, care au făcut ca familia lor să decadă. Ei nu îşi onorează câtuşi de puţin strămoşii. Bieţii bătrâni au umblat desculţi, dezbrăcaţi şi flămânzi pentru a dobândi o cât de mică palmă de pământ, au cumpărat de la austro-ungari munţi întregi, şi-au răscumpărat pământul strămoşesc pe care invadatorii străini l-au furat de la ei, şi-au răscumpărat cu bani libertatea din jugul iobăgiei, şi pentru ce? Pentru ca urmaşii lor să vândă străinilor sau, pur şi simplu, să se uite nepăsători cum hoţii contemporani le fură proprietăţile.

Într-o perioadă grea pentru momârlani, poienarii le ocupaseră munţii, cu sprijinul habsburgilor. După Marea Unire, momârlanii au ieşit cu mic, cu mare, şi i-au alungat pe mărginenii sibieni, redobândindu-şi păşunile strămoşeşti. Ce ar spune acei momârlani dacă şi-ar vedea urmaşii?

Primăvara trecută am vrut să merg cu oile într-un anumit munte. Nu am putut, pentru că şeful de strungă de acolo a subînchiriat păşunea la un novăcean. Strămoşii săi care, alături de ai mei, s-au luptat pentru acea păşune, se răsucesc probabil în mormânt.

Dacă ar  trăi astăzi cei în putere acum 80 de ani, firmele care, cu acordul lui Păducel, jefuiesc şi distrug avuţiile (care nu sunt doar ale momârlanilor, ci ale Petrilei), care privează de bunăstare toţi petrilenii, ar fi dispărut din zonă cu viteza luminii. Cât despre Ilie Păducel, vă imaginaţi că nici măcar nu ar fi ajuns primar.

Doamna care m-a sunat pentru a mă mustra mi-a subliniat şi meritele actualului primar. Dacă nu ar fi fost Păducel, se pare că nu am fi avut iluminat stradal, şi ne-am fi lovit cap în cap. Norocul nostru, deci, că îl avem pe Păducel. Celelalte localităţi din întreaga lume, care nu îl au primar pe el, nici nu au auzit de iluminat stradal, iar cetăţenii lor umblă tot cu capetele sparte. 

În încheiere, doamna a ţinut să-i mulţumească lui Dumnezeu că eu nu am ajuns consilier local, având în vedere cum arată curtea şi casa mea. Am apucat să-i răspund doar că eu nu fur şi nu trag chiulul pe banii statului pentru a-mi asfalta curtea şi a-mi umple casa de termopane. E doar o parte din adevăr. Cealaltă parte este că, ocupându-mă de 70 de oi, trei cai şi două vaci, muncind 15 hectare de teren, alergând între două gospodării, scriind studii ştiinţifice, articole etc., dând cu subsemnatul pe la diverse autorităţi şi instituţii asmuţite asupra mea, nu mai am putere să îmi pese că e dezordine la mine în curte. Iar cui nu-i place, să nu intre. Cel puţin, spre deosebire de majoritatea celor care au curţi aranjate şi case cu termopane, atunci când ies din curte, eu nu las în urma mea pungi, pachete de ţigări, sticle şi alte gunoaie. 

Cât despre candidatura mea, îmi sunt martori toţi aceia cărora le-am cerut să îmi ofere semnătura de sprijin, că le-am spus doar atât: Vă rog să mă ajutaţi să candidez, nu trebuie să mă votaţi. În realitate, candidatura mea a fost un pretext de a intra în contact cu oamenii din satul meu, încercând să îi conving să nu mai facă greşeala de a îl realege pe Păducel. Din păcate, misiunea mea a dat greş. Dacă aş fi vrut să fiu consilier, acceptam locul 3 pe listă, oferit de PNL.

Sunt toată ziua murdar, cu hainele rupte, cu părul ciufulit, cu flori de fân în păr, în curtea mea e vraişte, dar în faţa lui Dumnezeu şi a străbunilor mei pot să ţin capul sus. Am primit telefoane de ameninţare, mi s-a spus că sunt mulţi care vor să îmi facă felul, dar nu mă sperii. Vorba lui Petre Țuţea la închisoare: „Mă, dacă murim toţi aici, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, el ne-a făcut cinstea să murim pentru el’’.

Doamna cu telefonul, ca şi mulţi alţii, m-a întrebat ce meserie am. Răspunsul meu a fost întotdeauna categoric: CIOBAN. Și atunci de unde ştii tu atâtea? au continuat ironic. Sunt un cioban deştept, am spus. Și ar trebui să vă dea de gândit că un cioban este mai deştept decât voi.

Aşa cum i-am spus în repetate rânduri domnului Păducel, nu cer de la nimeni nimic. Vreau doar să mi se respecte drepturile democratice, constituţionale, fireşti. Să fiu lăsat în pace să muncesc. Și atunci îmi voi vedea de treabă, nu voi mai pierde ore întregi strigând pentru dreptate. 

Doctor A. Peţan, director la Ed. Dacica, scria în revista Formula As: „Am cunoscut într-o zi un tânăr cercetător de origine momârlană, care, după ce a studiat câte în lună şi în stele, şi-a dat seama că singurul mod de a nu lăsa tradiţia să moară este să o practice el însuşi. Și a renunţat la tot şi s-a întors la oi. Azi mi-a trimis câteva fotografii din transhumanţă, din acea Românie eternă, pe care o abandonăm şi o trădăm în fiecare zi (...) Mi-am dat atunci seama că noi alegem ce fel de viaţă vrem să trăim, dar suntem prea comozi, prea fricoşi, deci prea lipsiţi de credinţă ca să schimbăm ceva...’’.

Mulţumesc Ziarului Văii Jiului pentru bunăvoinţa de a-mi acorda spaţiul preţios din paginile sale ori de câte ori simt că este nevoie să îmi spun punctul de vedere. Nu o fac atât de des precum aş vrea sau ar trebui, fiindcă sunt atât de dezamăgit de mizeriile care se petrec în jurul meu, încât pur şi simplu mi se pare că nu mai are sens. Vorba lui Zorba Grecul:

„Nu contează că n-ai cap, pălărie să ai. Lumea asta merită un scuipat.”



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 7 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter