29.10.2011,  19:10:38 | 0 comentarii | 476 vizualizari
La pian, în măcelărie
de Ziarul Vaii Jiului

La „Protestul” meu (publicat în ediţia de vineri a ZVJ - n.r.) sunt postate, deocamdată, cinci comentarii. Patru decente, pentru care mulţumesc autorilor anonimi. I-aş fi mulţumit şi celui de-al cincilea, chiar dacă m-ar fi înjurat: era părerea lui. Și apoi, chiar şi băsescienii au fost cândva fiinţe umane... Zice: uşor cu pianul ... (pe scări, probabil... dar a uitat textul!) ... „tov. profesor”. 

 

Măi dobitocule, „tov” ai fost tu sau ta-tu, mai toţi arcaşii matelotului sunt foşti activişti utc, sau urmaşi ai acestora, de obicei mărunţi, pe care nu-i lua nimeni în seamă, pitiţi pe sub mese adulmecând osul. Eu n-am fost nici măcar simplu membru pcr, deşi aveam origine sănătoasă şi nu eram chiar tâmpit, însă, şi nu e o dovadă de dizidenţă, am rămas „simplu” profesor ocolind orice funcţie, chiar şi în meseria mea, din scârbă faţă de obsesia bolnăvicioasă a românului de a fi şef, indiferent unde, indiferent cum. Sunt şi azi un simplu profesor şi un simplu scriitor domiciliat într-un orăşel de munte. Atât. Pentru o viaţă ajunge. Detest deopotrivă activismul comunist, defunct şi nu prea, dar şi pe cel pesedist, liberal sau cel adus la limita cea mai de sus, băsist. Cică... de ce acuz ciuma portocalie şi nu o văd pe cea roşie. Pentru că acea portocalie e de o sută de ori mai perfidă: dacă prima a dat palme Poporului meu, cea de-a doua l-a pus în genunchi, l-a ştrangulat şi acum îi cară picioare în spate, ca să-şi dea ultima suflare. Nu mor de dragul primarului lupenean, cum sugerezi: nu-mi sponsorizează cărţile, cum fac alţi primari iubitori de cultură, deşi nu aplică aceeaşi austeritate în cazul unora care abia ţin pixul în mână, dar care pozează în mari scriitori. Aici are dreptate: eu nu sunt un mare scriitor, sunt doar un simplu scriitor. Desigur, rabd şi eu frigul, ca jumătate din locuitorii oraşului, cu ţevile de gaz „trase” în apartament de mai bine de doi ani, dar fără gaz, în timp ce banii merg(eau) la proaspăt desfiinţata echipă de fotbal, şi nu ştiu mai unde. Pentru asta n-am să-l votez, dacă va mai candida.

Dar protestul meu are esenţă ontologică, şi nu e numai al meu: e parte din geamătul imens al acestui Popor care ţipă că nu mai poate. Eu, ca individ, supravieţuiesc şi nu mă plâng. Dar cum să nu mă cutremur când trec pe lângă o băbuţă care mă îmbie, cu glas stins, să urc pe cântăraşul aşezat drept pe trotuar pentru „cincizeci de bani, maică”, îi dau un leu fără să mă opresc şi ea îmi zice „săru’ mâna”, care se întâlneşte cu „săru’ mâna” firesc, al meu. La doi paşi, în fereastră, stă parcă aceeaşi mamaie care mă întreabă dacă n-am o bucată de pâine albă...  Noaptea, în somn, aud cum rosteşte, mătăsos, „albă”... Seamănă leit cu maică-mea. Și nu e vis! Cine a desăvârşit „opera”, începută, e adevărat de alţii dar niciodată cu atâta sârg, de a transforma poporul acesta într-o ceată de cerşetori? Când spun „poporul” înţeleg, vorba Vladimirescului, „norodul” şi nu „tagma jefuitorilor”, adică a acelor opt dintr-o sută care continuă să se agaţe de matelot tocmai pentru că lor le e bine.

Sunt profesor şi cer dreptul colegilor mei, dacă ei consideră, să poată protesta. E un drept universal. Se protestează şi la Paris, şi la Sofia, şi la Viena. Mai puţin în ţările bananiere, e adevărat. Iar profesorii şi au de ce să fie disperaţi, poate mai mult decât orice altă breaslă. Chiar şi numai pentru banalul motiv că salariile le-au fost reduse la mai mult de jumătate, şi nu cu celebrul sfert, cum se minte. Aşadar, de la cincizeci la sută în sus s-a ajuns la mai bine de cincizeci la sută în jos. Și, culmea, prin două legi „perfect” constituţionale! Atunci, domnule inspector, foştii dumitale colegi ar trebui să fie fericiţi? Și nu pot să-şi strige măcar revolta, pentru că le interzici dumneata? Ne mai facem şi de râs în ţară: în niciun alt judeţ nu s-a mai emis un asemenea ordin. Chiar şi la Caracal  d-na învăţătoare măcar n-a fost ameninţată că i se face dosar dacă nu înghite, la comandă, ciorba săracului... Niciunde nu au fost somaţi profesorii că vor „intra” în comisii speciale şi li se vor face dosare. Poate, continui să merg pe firul logicii pe care amândoi am învăţat-o în facultate, dar şi acasă, în alte părţi inspectoratele sunt conduse, totuşi, de nişte profesori. Domnia ta pari că nu mai eşti sau ai uitat că ai fost dascăl. N-am nimic personal cu dumneata. Eu cred că am avut o relaţie profesional-umană chiar bună pe vremea când eram amândoi dascăli. După ce domnia portocalie va trece, pentru că orice trece, şi vei reveni la catedră, te-ai gândit  cum vei privi în ochii colegilor tăi ajunşi aproape cerşetori? Și apoi, dacă azi li se pune botniţă, când încă nu a intrat în vigoare vestita lege prin care dascălii sunt dezlegaţi de glie pentru a fi mai repede şi mai simplu trimişi la plimbare, ce se va întâmpla atunci când, conform mai multor paragrafe brav „constituţionale”, bieţii profesori vor fi la dispoziţia unui primar mofturos, pofticios şi, bineînţeles, arţăgos? E o simplă întrebare pentru fostul meu coleg căruia, în rest, îi doresc sănătate.  

Dar să mă întorc la „comentatorul” meu de pe site. Acum înţelegi pentru ce protestez? Chiar dacă, aşa cum bine observa unul dintre comentatorii mei oneşti, protestez degeaba. Riscând să fiu penibil sau desuet într-o ţară unde elitiştii subţiri sunt aprig băsescieni,  totuşi o fac aşa cum pot şi eu, cu „oarecare” pricepere la cuvinte, cum zici tu, cu limbajul tău securistic: încep să miros de la distanţă agenţii disimulaţi pe internet, dar şi aiurea. Niciodată ţara asta n-a fost mai „urmărită”, de-asta la noi şomajul n-o ia chiar razna: jumătate dintre compatrioţi sunt cerşetori, cealaltă... agenţi cu falsă identitate de medici, poliţişti, şi, bineînţeles, profesori. E şi motivul pentru care noi, profesorii dar şi alţii, ca breaslă, ne comportăm ca o turmă bezmetică: nu suntem în stare, ca francezii sau grecii, de o demonstraţie ca lumea, suntem penibili şi ca grevişti. Și cum ar fi altfel când e atâta „înghesuială”?  

Mai trebuie să afli că, fără să-ţi ştiu chipul (Sau... îl ştiu?!) te cunosc. Piesele mele de teatru, biografia sau citate din romane sunt pe diferite site-uri culturale. Ei bine, în cele pe care se poate comenta eşti şi tu, nelipsit. Poate nu eşti aceeaşi persoană, dar limbajul şi conduita verbală sunt identice.

Am discutat şi cu alţi scriitori, dintre cei care au „păreri” incomode... aceeaşi poveste. Ieri, stăteam de vorbă cu un coleg scriitor... şi dintr-o dată telefonul, închis, a făcut un clic scurt, metalic. Instantaneu ne-am privit şi am izbucnit în râs! Ce spuseserăm?!

Pe vremea aşa zisului Ceaşcă, la douăzeci de ani, am publicat un roman care azi, pe o logică bizar-băsesciană, s-ar fi considerat  că atentează la siguranţa naţională. Nu m-a „ascultat” nimeni (Cred!). Atunci romanul a apărut greu, dar a apărut. Să mă mai mir că, nu de mult, o piesă a mea aproape „jucată” a fost retrasă, „elegant”, incredibil? Azi sunt urmărit şi pe site-uri! Să mai spună scriitorul român că nu-l ia nimeni în seamă!

Puiule, dacă eşti aşa viteaz de ce nu te arăţi la faţă? În curând, cinci dintre cărţile mele vor putea fi citite şi pe cea mai mare librărie online, pe CorectBooks. Sunt sigur c-o să fii şi acolo! O să-mi  mâzgăleşti scrierile cu privirea ta insalubră? Hai, fă-o! Numai că va trebui să plăteşti... cu arginţi adevăraţi! Vezi, şi pentru turnători nu orice e gratis... Te aştept şi pe blogul meu, gheorghetruta.blogspot.com unde, uneori, discut şi despre tine! Măcar semnează cu numele adevărat, la vedere, cum o fac eu, în finalul acestui articol! Cer prea mult? Nu te lasă şefii? 

Ba să nu vii: dacă apari, crăp ecranul şi te ridic de mustaţă, ca pe un şobolan. Nu uita că eu am scris Raiul şobolanilor. Numai că pentru şobolani ca tine şi raiul e cu smoală... Dobitocule! 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 3 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter