31.08.2015,  17:21:17 | 0 comentarii | 5078 vizualizari
Interviurile ZVJ „…Va veni vremea când vor plânge toţi după această activitate şi va fi prea târziu!” (I)
de Corneliu BRAN
Cel mai în vârstă ceferist din Petroşani, Constantin Jumanca, la 87 de ani, recomandă guvernanţilor: „După părerea mea, deşi e foarte târziu, s-ar mai putea găsi soluţii de redresare a activităţii celor din căile ferate, a transportului pe cale ferată în general, de mărfuri şi de călători, cu condiţia modernizării şi reparării infrastructurii feroviare… Va veni vremea când vor plânge toţi după această activitate şi va fi prea târziu!”.
 
- Domnule Constantin Jumanca, la cei 87 de ani – mulţi înainte! – cum vedeţi această activitate pe care aţi practicat-o cu succes zeci de ani?
- Mulţumesc în primul rând de urări! Activitatea de ceferist, una pe vremuri nobilă şi care a dat oamenilor pe care au practicat-o numeroase satisfacţii, o văd azi ca pe una redusă, slăbită şi pe cale de dispariţie, întrucât nu se mai lucrează la linie – cum spunem noi, nu se mai transportă cărbune şi alte resurse naturale de care ţara asta frumoasă şi bogată dispune din plin, nu se mai investeşte în infrastructura feroviară şi, în concluzie, nu se mai face nimic din ce ar trebui pentru ca această meserie să îşi poată continua în mod decent activitatea. La fel ca şi în minerit – ce asemănare izbitoare! – în CFR s-a distrus tot ce era bun, ca apoi să se spună că nu e rentabil şi trebuie restrânsă activitatea! Nu vă dă de gândit astfel de lucruri, dumneavoastră, celor mai tineri? Vedeţi, sunt azi trenuri care trec prin Petroşani, tranzitează cum se spune zona, dar încet, încet sunt tot mai puţine… ceea ce nu e normal, în toată lumea civilizată trenurile sunt apreciate şi liniile modernizate – la noi e aşa dar invers…
- Credeţi că s-ar mai putea găsi soluţii, ca şi în minerit, pentru ca CFR-ul să devină iar ce a fost, dacă nu chiar şi mai mult?
- După părerea mea, deşi e foarte târziu, s-ar mai putea găsi soluţii de redresare a activităţii celor din căile ferate, a transportului pe calea ferată în general, de mărfuri şi de călători, cu condiţia modernizării şi reparării infrastructurii feroviare, lăsată prea mulţi ani să se degradeze, cu foarte puţine îmbunătăţiri şi lucrări efectuate. Acest lucru ar trebui să fie o preocupare de bază a celor din conducerea feroviară, de la regională şi până la centru, la Bucureşti, precum şi să fie o preocupare şi pentru cei care guvernează ţara, azi şi în viitor. S-a redus mult activitatea, sunt probleme destule, nu sunt bani, deci nici investiţii, dar cu toate acestea, noi, ca ţară, ar trebui să ne punem întrebarea o dată şi-o dată: noi ce vrem, spre ce tindem? Apoi să ne răspundem cu toţii şi cred că aşa, după un răspuns bine calculat, să ne dăm seama cu toţii cât de important este pentru o ţară la răscruce de vânturi – cum e România în această zonă europeană – transportul feroviar, în condiţiile în care toate zonele din ţară au montate şine de cale ferată, poduri şi viaducte, terasamente şi fundaţii făcute… avem tot, nu lipseşte nimic, poate doar consolidarea arterelor feroviare şi montarea de noi şine acolo unde trebuie. Ani de muncă, investiţii, dar care fac toţi banii apoi, cum se zice… Din experienţa de viaţă am învăţat că niciodată nu e prea târziu să te apuci de ceva… cum am învăţat şi expresia asta, simplă, dar adevărată: „cine n-are bătrâni să-i cumpere…”. Dacă cei tineri de azi nu ştiu, măcar să întrebe pe cei cu experienţă, că nu e o ruşine, să mai lase îngâmfarea şi mândria de-o parte…
- Circulaţia e tot mai redusă pe calea ferată, atât în gara din Petroşani, cât şi în nodul de cale ferată, Simeria. Acest lucru face tot mai nerentabil acest transport, cel puţin în zona noastră. Aşa spun indicatorii, aşa spun şefii de la regională sau din minister… Dumneavoastră aveţi, se pare, o altă viziune a lucrurilor…
- Da, am o altă viziune. Într-adevăr, cifrele nu mint, s-a redus mult transportul feroviar şi la Petroşani, şi la Simeria. Reducerea activităţii miniere e un factor important, convoaiele de vagoane cu cărbune sunt tot mai puţine şi mai rare… nu prea văd cum ar fi o altă soluţie ca această activitate pe calea ferată să crească din nou, numai că văd în continuare că trebuie ca acest transport pe calea ferată să fie menţinut şi să se dezvolte cu alte sectoare de activitate, că doar n-om închide ţara cu lacăt… sau Valea Jiului, ceva tot trebuie produs ca să mergem înainte… poate cu turismul şi turiştii, poate cu prelucrarea lemnului sau cu mica industrie, poate cu alte şi alte ateliere, sau mici fabrici, care, însumate la nivel de zonă să aducă o altă dezvoltare zonei şi, de ce nu, exporturilor. Care, pe cale feroviară nu cred că n-ar fi profitabile firmelor, statului şi comunităţii. Vedeţi, calea ferată şi această activitate ţine cel mai mult de dezvoltarea zonei, de activităţile întreprinse de comunităţile locale. A apărut şi s-a dezvoltat mineritul, a apărut şi calea ferată. Două activităţi de bază care s-au susţinut una pe alta, peste 100 de ani! Acum, de vreo 25 de ani a început declinul în minerit, a început declinul şi la calea ferată din această zonă! Un adevăr trist, care ne doare…
 
Interviu realizat de Corneliu BRAN
 

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 6 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter