01.09.2015,  17:50:54 | 1 comentariu | 5332 vizualizari
Interviurile ZVJ „…Va veni vremea când vor plânge toţi după această activitate şi va fi prea târziu!” (II)
de Corneliu BRAN
- Un coleg de-al dumneavoastră a ridicat conducerii judeţene a PSD două probleme, ţinând cont că guvernul e tot PSD. Sunteţi de acord cu ce a susţinut dumnealui?
- Da, sunt foarte de acord cu cele spuse de colegul meu, în gara aceasta din Petroşani, care a ajuns o ruşine pentru noi, ceferiştii, ar trebui făcute multe şi rezolvate anumite situaţii. S-a rezolvat prea puţin şi în continuare trebuie pus umărul spre rezolvarea problemelor. Dacă mergem prin gară vom vedea cum cade tencuiala de pe pereţii clădirii istorice şi nimeni nu face nimic… Vom mai vedea oameni care îşi rup picioarele pe anumite peroane, toalete infecte de mai mare ruşinea… Nu s-a făcut de atât timp o reparaţie măcar, situaţia e inadmisibilă! Şi nimeni nu vrea să facă nimic, asta fiind de fapt şi cea mai mare problemă! O ţară de oameni pasivi e sortită eşecului şi să nu ne mire, dacă vom continua aşa în toate domeniile de activitate, dacă declinul va fi şi mai mare! Românii ar trebui să se trezească!
- Credeţi că ceferiştii mai sunt azi respectaţi, cum erau înainte?
- Nu! Ceferiştii, din păcate, nu mai sunt respectaţi ca şi înainte, cum au fost de exemplu în urmă cu 50-60 de ani. Când m-am angajat la calea ferată, în 13 aprilie 1943, un ceferist era respectat şi putea să-şi întreţină familia cu decenţă. Azi, ceferiştii şi-au tot pierdut din drepturi, ajungând, paradoxal, să-şi cumpere bilet pe tren! Păi, ce respect mai e acesta? Nu ştiu din ce cauză şi cum şi-au permis unii să le ia ceferiştilor din drepturi, câştigate cu sudoare şi uneori chiar şi cu preţul vieţii, deci cu sânge! Am trecut de curând la cabina turn, unde lucrează impiegaţii şi unde şi eu am lucrat cândva… vreau să vă spun că nici mânere la uşi nu mai au întregi, se întorc tot roată, e de plâns nu altceva! Nicio reparaţie de ani şi ani de zile… Acesta e respect faţă de ceferişti? Dacă ne uităm pe lumino-schema unde lucrează impiegaţii, vom vedea etichete şi iar etichete pe care scrie: „linie închisă”. Deci, acesta e respect? Cel puţin materiale să se dea, să poată circula trenurile pe aceste linii. Au ajuns ca ceferiştii de azi să ia şuruburi de la liniile închise şi să le monteze la liniile care încă mai sunt deschise! Acesta e respect? Impiegaţilor li s-a tăiat grupa a II-a de muncă şi au ajuns la grupa a III-a. Acesta e respect? Nu se aseamănă cumva munca ceferiştilor cu activitatea ortacilor din mine, care recuperează azi materiale de pe galeriile închise, pentru a putea să-şi menţină în mod decent activitatea?! Acesta este respect şi pentru mineri? Ce se întâmplă cu ţara aceasta? Lucruri care ne dor!
- Cum era munca dumneavoastră înainte? Reuşeaţi să vă întreţineţi cu decenţă familia? Aveaţi satisfacţii după ea?
- Eu, ca şi marea majoritate a colegilor mei, am avut o perioadă foarte bună în cadrul CFR, unde am prestat 45 de ani. Am terminat şcoala de impiegat la Griviţa, la Bucureşti, de-acolo am fost repartizat impiegat la Arad, apoi la Timişoara şi după aceea la Caransebeş, după care la Petroşani, deoarece am refuzat să merg la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În acele vremuri, noi, ceferiştii, aveam salariu bun, aveam primă lunară, primă trimestrială, primă specială şi al treisprezecelea salariu. Plus sporurile de noapte şi sâmbetele şi duminicile care se plăteau dublu. În paralel cu condiţii optime ce ţin de siguranţa circulaţiei şi cu condiţii bune la locul de muncă. Din salariu se trăia decent şi familiile, mai ales copiii, n-aveau de suferit. Acesta era respect, consider eu, aşa ar trebui să fie şi azi. 
- În final, ce le transmiteţi ceferiştilor de azi?
- Le cer să aibă curaj să lucreze în continuare şi să facă bine meseria aceasta grea dar frumoasă, unde greşelile nu prea au voie să existe deoarece pot fi fatale. Le cer să fie mult mai uniţi, să nu-şi lase drepturile pe care le-am avut şi noi şi le recomand să se lupte pentru cauza lor, că ele s-au plătit cu sânge în istoria noastră! CFR-ul nu trebuie să moară, va veni vremea când vor plânge toţi după această activitate şi va fi prea târziu. România e o ţară unde liniile de cale ferată şi infrastructura feroviară nu lipsesc, ele trebuie doar modernizate şi de aceea cred că guvernanţii vor avea inteligenţa să ducă această activitate mai departe, cu succes.
 
Interviu realizat de Corneliu BRAN
 

Comentarii articol (1 )

#1 Costel03.12.2015,  07:14:19
Îl doare mâna pe cheferist să repare şi el clanţa de la uşa pe care o deschide de 100 de ori pe zi ?


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 10 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter