12.11.2015,  21:32:51 | 0 comentarii | 677 vizualizari
Corneliu Coposu – un nume al spiritului liber
de Ziarul Vaii Jiului
Dl. avocat Pompiliu Prip, unul dintre fondatorii PNŢ după 1989, şi unul dintre cei care nu a beneficiat de pe urma activităţii sale politice atunci când PNŢ a fost la guvernare, mi-a amintit că s-au împlinit 20 de ani de la plecarea dintre noi a liderului PNŢ, Corneliu Coposu, dându-mi o pertinentă sugestie de a marca în ziar acest remember.
Întâmplarea face că la discuţia pe care am purtat-o cu dl. avocat Prip să fi fost martor şi distinsul intelectual Ion Hirghiduş, care mi-a spus doar atât: „Mâine ai textul. Am fost fascinat de personalitatea lui Corneliu Coposu”.
Aceasta este, pe scurt (şi pe lung), „geneza” acestui remember.
Sincer, m-aş fi aşteptat ca alţii, care au fost la încasare în vremurile CDR, să fi fost motorul acestei iniţiative… (M. BOBOC)   
  
Pe 11 noiembrie 2015 s-au împlinit 20 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu, pe drept numit seniorul politicii româneşti postdecembriste.
El a fost iubit şi urât în acelaşi timp cu multă patimă. Într-o Românie rănită şi scăpată de puţin timp din „lagărul” comunist istoria păstra încă mistificările care nu i-au făcut cinste. Ce ştiam noi despre acest mare om al suferinţei româneşti înainte de revoluţie? Mai nimic, pentru că istoria oficială a ascuns cu multă grijă adevărul şi a produs minciuni care au alimentat educaţia copiilor în şcoli. Coposu şi toţi ceilalţi intelectuali aruncaţi în puşcăriile comuniste erau prezentaţi ca cei mai de temut duşmani ai poporului. Pentru aceasta era şters numele lor din manualele de istorie, iar acolo unde nu s-a putut face acest lucru au fost prezentaţi ca exemple ale răului. Astfel că marii oameni de stat care au contribuit la ridicarea României în rândul naţiunilor europene au fost denigraţi şi aruncaţi la lada de gunoi a istoriei, după o expresie folosită azi până la epuizare. 
Când a reapărut Corneliu Coposu din nou în politica românească, în cea postdecembristă, cei mai mulţi dintre români nu ştiau cine este şi considerau că este unul dintre cei care nu au mâncat salam cu soia pentru că ar fi trăit în puful Occidentului. Lumea avidă de a citi lecturi „spectaculoase”, multe dintre acestea redate în ziare imunde, înjura ca la uşa cortului pe „străinii” care au fugit cândva din ţară şi care acum au venit să fure ceva. Educaţia deformată şi lipsa de cunoaştere autentică a travaliului comunist ce a urmat celui de-al doilea război mondial au făcut ca cei mai mulţi dintre români să se îndoiască de bunele intenţii ale celor care au făcut politică în perioada interbelică sau aveau experienţa exilului occidental. 
Importanţa lui Corneliu Coposu pentru renaşterea unei politici româneşti corecte este crucială. Deşi a trecut prin închisorile comuniste timp de 17 ani şi a fost umilit pentru a fi redus la tăcere, el nu s-a temut niciodată. Tăria lui de caracter, ţinuta morală şi credinţa lui au fost determinate de cea mai înaltă educaţie şi de experienţa politică în preajma lui Iuliu Maniu, liderul Partidului Naţional Ţărănesc în perioada interbelică. Intenţia de a reînfinţa un partid care să continue tradiţia Partidului Naţional Ţărănesc este anterioară revoluţiei şi datează din anul 1987, când a areuşit să ia legătura cu lideri ai partidelor creştin-democrate şi conservatoare europene. Astfel că după revoluţie, pe 8 ianuarie 1990, la Tribunalul Municipiului Bucureşti este autorizată funcţionarea primului partid postcomunist, intitulat Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. Corneliu Coposu a fost preşedintele partidului între anii 1990-1995 (Dan Pavel, Iulia Huiu, Nu putem reuşi decît împreună. O istorie analitică a Convenţiei Democratice, 1989-2000, Editura Polirom, Iaşi, 2003, pp. 17-18). Tot el a reuşit să pună bazele funcţionale ale coaliţiei numită Convenţia Democratică (numită apoi Convenţia Democrată din România), al cărei prim preşedinte a fost. 
Printre meritele excepţionale ale lui Corneliu Coposu trebuie menţionată contribuţia sa la aducerea osemintelor lui Nicolae Titulescu în ţară. Povestea aceasta se întinde pe toată perioada comunismului din România. Iuliu Maniu, care trebuia să îndeplinească dorinţa testamentară a lui Nicolae Titulesc de a fi înmormântat în pământul patriei, este arestat în anul 1947 şi moare în penitenciarul de la Sighet în anul 1953. El transmite între timp lui Corneliu Coposu, aflat şi el în puşcărie, legatul că dacă el se va prăpădi în închisoare să facă tot posibilul aducerii osemintelor marelui diplomat şi om de stat în ţară. Demersurile pe care Corneliu Coposu le face înainte de 1989 nu au succes în acest sens, dar sunt reluate în 1991 printr-un memoriu adresat Ministrului de Externe de atunci, Adrian Năstase.  Aceasta face ca testamentul lui Nicolae Titulescu să se împlinească. La 14 martie 1992 osemintele acestuia sunt reînhumate în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului. 
Cel mai bine exprimă personalitatea şi contribuţia lui Corneliu Coposu chiar Adrian Năstase: „Dacă mă opresc o clipă asupra persoanei lui Corneliu Coposu fără să vreau să nedreptăţesc pe  niciunul dintre ceilalţi, o  fac  pentru  mai  multe motive. Era un caracter, era un lucid, era un luptător, era un neînfrânt, fără exagerare, a fost un martir. (...) Dar, la toate cele de mai sus, se adaugă devotamentul cu care Corneliu Coposu  s-a  dedicat  gândului  pios  şi faptei  nobile  a  aducerii  lui  Nicolae Titulescu în pământul românesc. La  18  februarie  1991,  mi-a  adresat  un  memoriu  pe  care-l păstrez în arhiva personală ca un preţios document de istorie contemporană” (Adrian Năstase, George G. Potra, Titulescu - Ziditor de mari idealuri, Fundaţia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2017).
Trecând dincolo de patimile politice, de lipsa de cunoaştere istorică a adevărului, de iertarea celor care au aruncat şi încă mai aruncă, în neştiinţa lor, cu pietre în valorile autentice ale României, putem spune despre Corneliu Coposu că a fost expresia cea mai pură a unui spirit liber, că şi-a iubit ţara mai mult decât propria persoană. Numele lui i-a făcut pe unii să afirme că politica poate să fie şi morală, dar numele lui este mai mult decât orice patimă lăsată în urmă de majoritatea oamenilor politici. El este un îndreptar spiritual care ne învaţă că trebuie să ne eliberăm de ipocrizie şi să ne înfăţişem în faţa adevărului în deplinătatea spiritului creştin. 
Ion HIRGHIDUŞ


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter