14.12.2015,  00:12:54 | 0 comentarii | 1028 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Ieri s-au împlinit / 75 de ani de la explozia de la Mina Lupeni din Sectorul I (Ileana)
de Marian BOBOC

Vineri, 13 Decembrie 1940, orele 12,40 • Sectorul I (Ileana) • Stratul 5 centru • Orizontul 621 • 51 de morţi • 37 de văduve • 37 de orfani

 
Unde şi cum au fost găsite cadavrele ortacilor
1. Csimings Iosif (situaţia topografică: orizont 652, locul Camera compresoarelor; situaţia în care a fost găsit mortul – s-a găsit cu lampa Nr. 1958);
2. Ignat Ioan (situaţia topografică: orizont 652, lângă cazanul cu apă a compresoarelor; cu faţa în jos, capul carbonizat, s-a găsit numai cârligul de la lampă);
3. Ulmann Eduard (situaţia topografică: orizont 652, la începutul dublei lângă macaz; cu faţa în jos, transversal pe linie);
4. Neidentificat (situaţia topografică: orizont 652, în partea estică a galeriei; numai partea superioară a corpului a fost găsită cu faţa în jos, iar la 20 m un picior spre sud);
5. Mărcău Grigore (situaţia topografică: orizont 620, rampa planului; sub vagonet cu capul spre Nord Est, s-a găsit lampa Nr. 1738);
6. Caramela Constantin (situaţia topografică: orizont 620, nişa de refugiu; şezând cu faţa spre Est, lângă el s-a găsit lampa Nr. 2041);
7. Oprinescu Gh. Nicolae (situaţia topografică: orizont 620, în rampa planului; găsit în canal cu faţa în jos, capul spre plan);
8. Eftinoiu Constantin (la orizont 652, în rampa planului; găsit cu capul în canal, cu faţa în sus, picioarele spre plan, înapoia unei vagonete goale răsturnate);
9. Matoga Ioan (orizont 620, galeria simplă după rampa planului; găsit lângă canal cu capul în jos spre vest având deasupra sa 2 bucăţi de lemne şi înaintea lui un vagonet gol căzut pe linie);
10. Sepniczki Ştefan (orizont 652, pe galeria principală; găsit la 260 m, spre puţul Ileana, de la ramificaţia care duce la plan, culcat cu picioarele înspre puţul Ileana pe căruciorul de personal, s-a găsit un ceas umblând; în apropiere s-a găsit lampa Nr. 376);
11. Manea Ludovic (orizont 652, în faţa ramificaţiei; înaintea locomotivei cu troley, culcat cu faţa în jos, cu capul spre puţul Ileana);
12. David Ioan (orizont 652, în faţa ramificaţiei; în partea vestică a galeriei, între perete şi locomotivă, capul zdrobit complet, picioarele către puţ, s-a găsit lampa nr. 1495);
13. Bucureştean Gheorghe (orizont 652, în curba galeriei goalelor; transversal pe galerie cu capul între vagonete, s-a găsit ceasul umblând, iar la 25 m afară pe galeria principală s-a găsit carnetul lui şi lampa No. 2304);
14. Cilich Heinrich (orizontul 652, în faţa transformatorului; culcat cu faţa în jos, , cu capul către puţul Ileana, s-a găsit în apropierea lui lampa No. 1920);
15. Costea Dumitru 1 Ghe. (orizont 652, la intrarea în casa maşinii planului Strama; găsit în pielea goală culcat pe partea stângă, cu capul spre plan, sub vagonete);
16. Martini Ioan – mecanic (orizont 652, casa maşinii troliului; găsit cu faţa în jos, lângă scaunul motorului, cu capul spre Nord, lângă el lampa Nr. 2043 şi 2 bucăţi tifon din cutia de pansament);
17. Todea Dumitru 1 Petru (orizont 652, casa maşinii troliului; găsit în faţa troliului sub dărâmături de fier şi lemne, având numai un picior şi rămăşiţă din trup cu o mână);
18. Marincsak Ioan (orizont 620, suitorul lui Frenţiu; găsit cu faţa în sus, cu capul sub scara suitorului);
19. Filip Petru (orizont 620, dubla nr. 2; găsit în partea vestică a dublei, la macaz, cu faţa în jos şi spre est, în poziţie de îngenunchiere, fiind înaintea lui un vagonet gol);
20. Horgea Gheorghe (orizont 620, galeria simplă; găsit între planul Duban şi suitorul Popa, în mijlocul galeriei, cu faţa în jos, cu capul spre plan, adică sud-est, în urma unui vagonet plin răsturnat, întors transversal pe direcţia galeriei, era încins cu o curea lată);
21. Sărbuţi Ioan (orizont 620, pe galerie; în faţa suitorului Popa, cu faţa în sus, capul către sud-est, cu un lemn peste el);
22. Bogdan Nicolae II (orizont 621, suitorul Popa; găsit sub scoc în ulma stângă a suitorului, cu faţa în jos şi spre galerie);
23. Artificierul Suciu Petru (orizont 621, suitorul Popa; la 2 m în suitor, cu capul în jos pe scoc, într-o dungă, cu faţa în sus, găsit lampa lui Nr. 5078);
24. Popa Nicolae VIII (orizont 621, suitorul Popa; găsit cu capul în scoc, transversal pe suitor, lângă el lampa Nr. 85);
25. Suciu Avram (orizont 621, suitorul Popa; găsit în suitor, în faţa galeriei abatajului, cu faţa în jos, capul în jos pe suitor, având pe dânsul lemne);
26. Mojoatcă Cozma  (orizont 620, pe galerie; găsit cu faţa în jos, cu capul spre Est);
27. Cicea Traian a fost recunoscut de Dl. Laszlo, Maxim M. şi Crişan Damaschin (orizont 620, pe galerie, mort în fundul galeriei, după vagonet, cu picioarele către locul de muncă, cu faţa în sus, în partea stângă a galeriei);
28. Buda Adrian (orizont 620, pe galerie; lângă 27, găsit în pielea goală, cu faţa în jos, cu capul între locul de muncă);
29. Adam Avram (orizont 620, pe galerie; lângă 28, găsit cu faţa în jos, cu capul înspre locul de muncă);
30. Trif Cornel (orizont 620, pe galerie; lângă Nr. 29, cu faţa în sus, picioarele către locul de muncă, având lemne peste el, găsindu-se la toţi 4 părul ars);
31. Avram Petru III (orizont 620, suitorul Buda; găsit cu faţa şi cu capul în jos);
32. Magda Petru (orizont 620, suitorul Buda; găsit cu capul în jos, cu capul spre Est, transversal, pe suitor sub scoc);
33. Lupaş Petru (orizont 635, pe galerie; găsit căzut pe partea stângă cu capul spre est şi spart);
34. Buda Ioan II (orizont 635, pe galerie; găsit cu faţa în jos, capul spre est);
35, 36 şi 37.  Cozma Gavrilă, Buda Roman II şi Miheţ Simion (orizont 635, pe galerie; găsiţi îngrămădiţi cu faţa în jos şi cu capurile spre partea sudică a galerie, arşi);
38 şi 39. Şerban Petru XI şi Rîmboi Ioan (orizont 635, suitorul Frenţiu; găsiţi 39 peste 38, cu capurile spre vest, sub scoc, cu lemne peste ei);
40. Manea Petru (orizont 641, pe galerie; găsit cu faţa în jos, cu capul spre Est);
41 şi 42. Csistion Francisc şi Bedea Ilie III (orizont 641, galerie; găsiţi 41 cu capul spre vest, iar 42 transversal pe 41, ambii cu faţa în jos, nearşi);
43 şi 44. Havlicsek Emil şi Sârb Nicolae II (orizont 652, pe galerie, în dreptul frontului de abataj; găsiţi cu faţa în jos, cu capul spre est, au fost îngropaţi în cărbuni);
45. Angher Francisc  (orizont 641, suitor de aeraj; găsit cu capul în jos în surpare având numai un picior afară);
46. Cheth Ioan (orizont 641, galerie; strâns între grindă şi o tablă de fier);
47, 48, 49, 50 şi 51. Milas C-tin Stoican, Bulz Adam, Frenţiu Ioan, Bâc Maxim şi Ducsek Mihai (orizont 641, abataj est; găsiţi unul lângă altul, cu capul spre nord, culcaţi pe dungă).
 
Inginerul Otto Loew – şeful sectorului I (Ileana):
„..am găsit, la oriz. 621, două cadavre, iar în suitor am găsit trei cadavre, dintre care am recunoscut şi pe maistru miner artificier Suciu Petru, care era întins pe vatra suitorului, cu faţa în sus.”
Subsemnatul, inginer Otto Loew, împărţit ca şef al sectorului I (Ileana) a minei Lupeni, referitor la explozia de metan întâmplată la stratul 5 Centru, vineri, în ziua de 13 Dec. 1940, orele 12,40, declar următoarele:
În ziua de 13 Dec. 1940, după ce am primit raportul de la Dl. prim maistru minier Klein Rodolf şi am raportat situaţia din sector D-lui Director Braha Adrian, am intrat împreună cu Dl. prim maistru minier Klein Rodolf în mină să inspectez partea sudică a sectorului, adică locurile de muncă din stratele subţiri. Am inspectat rampele puţului XIII, locurile de lucru a echipei Kronawetter (suitor în str. XVIII, oriz. 575) şi a lui Maxim Mihai (înaintarea unei galerii în str. XV, oriz. 575). După ce am urcat suitorul lui Ani, în galeria de aeraj în oriz. 647, ne-am dus pe planul lui Prohaszka Eugen în str. XVIII, unde, deodată, am simţit o presiune de aer nu prea puternică, aerajul înverşunându-se însă pentru câteva clipe. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva, dar nu mi-am dat seama ce.
M-am grăbit să vizitez încă restul locurilor de muncă, planul lui Suciu şi înaintarea lui Tamaş Vasile, neliniştindu-mă din ce în ce mai mult, deoarece minerul Suciu, cât şi Tamaş, m-au anunţat că au simţit o presiune mare de aer.
Am fugit în galeria veche Ştefan, până la ramificaţia spre sectorul II, unde este telefonul. Aici m-am întâlnit cu doi muncitori răniţi mai uşor, de la care am aflat că la sectorul Ileana a avut loc o explozie de metan. Am căutat să raportez cazul afară la zi D-lui Dir. Braha Adrian, care, între timp, intrase deja în mină.
Dl. prim maistru minier Klein Rodolf, mergând înainte spre staţia de compresoare de la sectorul Ileana. Am aşteptat pe Dl. Dir. Braha, care, după câteva clipe, a sosit. Ne-am dus împreună până la staţia de compresoare, unde ne-am întâlnit cu Dl. Ing. şef Cosmovici Gh., şeful de exploatare al minei Lupeni. Am încercat să pătrundem mai departe în galeria transversală, spre puţul Ileana, dar era imposibil din cauza fumului care se afla pe această galerie.
În dreptul ieşirii din camera compresoarelor Flottmann spre puţul Ileana, când am zărit primul cadavru diformat, mi-am dat seama de gravitatea exploziei ce se produsese, deoarece în afară de aceasta, nu am văzut nici uşa de aeraj care era spre puţul Ileana.
După ce Dl. Dir. Braha a luat primele măsuri de siguranţă, Dl. Ing. şef Gh. Cosmovici, rămânând la faţa locului, m-am dus cu Dl. Dir. Braha şi un miner înapoi până la ramificaţia din galeria veche Ştefan. De aici, prin galeria goalelor, spre puţul Ileana. La ramificaţia goalelor spre Ileana, am găsit uşa de aeraj deschisă, şi scândurile care erau bătute cu cuie lângă uşa şi peretele galeriei azvârlite. Am închis uşa şi am continuat drumul.
Şi uşa din faţa rampei puţului era deschisă şi scândurile dintre tocul uşii şi peretele galeriei zvârlite. Am închis uşa aceasta, aşa cum era, şi am înaintat spre puţ. Prin închiderea uşilor situate spre nord de la puţ, aerul a fost silit să treacă prin partea sudică. Adică dinspre staţia de compresoare spre puţul Ileana, curăţind, totodată, şi fumul care se afla în galeria transversală, între staţia de compresoare şi puţ.
Ajungând la puţ, am văzut semne de distrugere, cablurile electrice şi telefonice atârnând în jos. Aici, la puţ, ne-am întâlnit cu Dl. Ing. şef Gh. Cosmovici şi prim maiştrii minieri Laszlo Emeric şi Klein Rudolf, venind dinspre staţia de compresoare. Am încercat să telefonăm de la puţ. S-a prezentat de la suprafaţă mecanicul de la maşina de extracţie şi a raportat că eclusele de la aeraj, cu care este acoperit puţul, sunt zvârlite în turnul puţului şi că cu o colivie se poate circula de la orizontul 750 în sus şi ca lucrătorii din oriz. Str. III Vest să transporte cu această colivie la suprafaţă. Dl. Dir. Braha a ordonat acoperirea imediată a puţului cu scânduri şi pornirea ventilatorului.
Ne-am dus pe urmă spre planul înclinat din str. V Centru, aşa-zisul plan Strama, unde am văzut încă lucrători morţi, care zăceau la pământ şi locomotiva electrică care stătea în faţa planului înclinat şi pe maistrul minier Bucureşteanu Gheorghe aruncat între vagonetele goale din galeria de acces pentru aceste vagonete. În drum de la puţ, nu am găsit din uşa de aeraj, construită din scânduri de 5 cm, mai mult decât cei 2 stâlpi de fier, în care era fixată uşa, vagonete deraiate şi peste tot semne de stricăciuni, provenite de la explozie.
Aşteptând raportul de la suprafaţă, că extracţia lucrătorilor din raionul str. III Vest este terminată, a sosit echipa de salvare, dulgheri şi muncitori chemaţi, între timp, în ajutor.
Dl. Dir. Braha, după ce a primit raportul că toţi lucrătorii din raionul str. III Vest s-au transportat la suprafaţă, a ordonat restabilirea circuitului de aeraj şi a trimis trei salvatori pe planul înclinat Strama, la oriz. 621, unde a luat naştere explozia, 3 salvatori prin galeria din culcuşul stratului 5 Centru oriz. 650, la locul de muncă a lui Prochasaka Eugen, înaintarea spre str. 5 Vest, se constată ce se poate, eventual, salva, şi a plecat împreună cu Dl. ing. şef Cosmovici să aştepte sosirea autorităţilor.
Am început cu restabilirea aerajului, făcând în galeria din culcuşul str. 5 Centru şi în galeria spre puţul Ileana, în locul unde au fost uşile de aeraj două diguri de scânduri, forţând astfel aerul să treacă prin planul lui Strama, la oriz. 621, în str. 5 Centru, să evacueze gazele din galeriile şi abatajele de pe oriz. 621, 635, 641.
Între timp, s-au înapoiat echipele de salvatori, trimise la oriz. 621, şi galeria transversală spre str. 5 Vest, prima raportând că, în drum, a găsit o serie de morţi şi câteva surpături în galerie, ultima că la oriz. 650, spre str. V Vest nu se găseşte nimeni. Cu toate acestea, am trimis la ora 16,30 încă o dată o echipă de 3 salvatori să controleze toate locurile de lucru din raionul 3 Vest şi să se convingă din noi dacă se află cineva acolo, să nu fie asfixiat de gazele care, după refacerea celor două uşi, de aerisire de la oriz. 650, a fost silită să treacă prin aceste locuri de lucru.
Cam pe la ora 18,40, am primit înştiinţarea telefonică de la suprafaţa puţului Ileana că salvatorii au sosit acolo şi că nu au găsit pe nimeni în galeriile şi nici în abatajele controlate de dânşii.
Între timp, am trimis o altă echipă, formată din 3 (trei) salvatori să controleze oriz. 621, precum şi abatajele str. 5 Centru, să pătrundă până unde este posibil şi să raporteze cât se poate de lămurit asupra situaţiei aflate. Această echipă s-a întors cca. la ora 19, raportându-mi mai lămurit asupra situaţiei găsite.
În timpul când voiam să cobor împreună cu Dl. prim maistru minier Laszlo Emeric, cu o echipă de salvatori şi alţi lucrători la oriz. 621, să încep şi aici lucrările de restabilire a aerajului, au sosit la faţa locului Dl. Dir. Braha Adrian, împreună cu autorităţile civil-juridice şi miniere. De la ei am primit autorizaţiunea de a ridica morţii, cu care lucru i-am însărcinat pe Dl. Ing. Boris Ivanovszki şi Dl. maistru minier Pârvulescu. 
După aceasta, am coborât cu grupul de muncitori indicat mai înainte la oriz. 621, unde am găsit la baza planului înclinat conductele de aer comprimat stricate, cablurile de la dispozitivele de semnalizare rupte, vagonetele goale şi o parte din cele pline deraiate şi câteva surpări mai mici în galerie. Între vagonete, am găsit 2-3 muncitori morţi,
Înaintând până la primul suitor, pe care se transporta cărbunele din abatajul Frenţiu, oriz. 641, am aflat un mort întors pe spate. Aici, am ordonat refacerea uşii de aeraj, care era sfărâmată.
Înaintând mai departe, am ajuns la al doilea suitor pe care se transportă cărbunele din abatajul Lupaş. Şi aici, am ordonat refacerea uşii de aeraj, distrusă, de asemenea, de explozie.
 Înaintând mai departe, am ajuns la al treilea suitor, pe care se transportă cărbunele din abatajul lui Popa Nicolae. Aici am găsit, la oriz. 621 două cadavre, iar în suitor am găsit trei cadavre, dintre care am recunoscut şi pe maistru miner artificier Suciu Petru, care era întins pe vatra suitorului, cu faţa în sus.
M-am urcat împreună cu Dl. prim maistru minier Laszlo până la abatajul lui Popa Nicolae, pe care l-am găsit prăbuşit şi închis complet. În straiţa de piele a maestrului artificier, care s-a aflat ceva mai în sus de la cadavrul lui Suciu Petru, nu am găsit decât cheia de la explozorul pentru împuşcare. Am ordonat şi aici refacerea uşii de aeraj, distrusă, de asemenea, de  explozie. Terminând cu refacerea acestei uşi, circuitul de aeraj era restabilit.
Pe urmă, am înaintat spre suitorul lui Buda A., unde am aflat tuburile de aeraj şi ventilatorul aruncat la pământ şi scocul oscilant îndoit spre afară. Ajungând până aici, am găsit primele urme de metan.
Înaintând mai înainte, am găsit tot mai mult metan, din care cauză am oprit înaintarea spre abatajul lui Buda Adrian, înaintat la oriz. 621, spre felia vestică a stratului 5 Centru.
Fiind ora 22, m-am înapoiat la oriz. 652, spre a aranja continuarea lucrărilor de salvare pentru schimbul III. La oriz. 652, m-am întâlnit din nou cu Dl. Dir. Braha, însoţit de Prefectul judeţului Hunedoara şi de Dl. Boborodea, cu care m-a coborât din nou până la suitorul lui Buda Adrian.
Pe urmă, am ieşit la suprafaţă. În schimbul III, lucrările de salvare au fost conduse de Dl. Ing. Şef Cazacu.
În ziua de 14 dimineaţa, la ora 6, m-am coborât fon nou în mină, schimbându-l pe Dl. Ing. Şef Cazacu. Împreună cu Dl. Ing. Şef Arghir am condus lucrările de montare a tuburilor de aeraj spre locul de muncă al lui Buda Adrian, înaintând încet, deoarece lucrările erau îngreunate de prezenţa metanului care s-a curăţit foarte încet şi aceasta numai în parte.
Pe la ora 12, au sosit autorităţile civile, judiciare şi miniere din nou la faţa locului. După plecarea lor, Dl. Ing. Arghir ne-a comunicat ordinul de ieşire din mină, după primirea căruia am ieşit la suprafaţa.
După câte ştiu, lucrările de scoatere a cadavrelor au fost terminate sâmbătă, 14 decembrie, ora 22.
După semnele constatate la faţa locului, deduc următoarele:
Explozia s-a produs între abatajul lui Buda Adrian, cu care preabataj înainta spre felia stratului, şi anume la câţiva metri de la locul de muncă, deoarece toate semnele, începând de la ventilatorul din înaintarea lui Buda, scocul oscilant îndoit, vagonetele deraiate, împinse spre afară, armăturile doborâte, ici-acolo din galerie, oriz. 621, din planul înclinat Strama şi capul planului înclinat, unde lucrătorii erau aruncaţi în camera maşinii de extracţie, arătau semne de împingere din luntru spre afară, adică din fundul galeriei spre ziuă. Altă dovadă este că straturile au fost pârlite, adică arse superficial pe partea dinspre locul de muncă, mai tare decât pe partea opusă, de către flacăra exploziei.
Violenţa exploziei nu a fost atât de puternică la locul unde s-au aprins gazele, ci, întinzându-se spre afară, de-a lungul orizontului 621, violenţa a crescut, rupând din ce în ce mai mult ce a găsit în calea ei şi, ajungând pe oriz. 652, a rupt oamenii şi chiar uşile de aeraj făcute din scânduri de 5 cm grosime. Că explozia a luat naştere în preabatajul lui Buda, se poate deduce şi din faptul că oamenii găsiţi la celelalte locuri de muncă – abatajele lui Buda, Popa, Lupaş şi Frenţiu – nu au murit din cauza violenţei dinamice ci  fiind pârliţi numai superficial de asfixiere prin gazul monoxid de carbon, format în urma arderii metanului.
Cauza exploziei este, probabil, o emanare instantanee de metan din înaintarea lui Buda, care emanaţiune era mai mare decât debitul ventilatorului montat pentru aerisirea acestui loc de lucru, metanul, nemaiputând fi îndepărtat, a început să umple galeria, ajungând la un moment dat la nivelul unei lămpi de siguranţă, a cărei flacără a început să ardă din ceastă cauză mai intens şi, nefiind observate de muncitorii  care au stat la locul de muncă, sita încălzindu-se din ce în ce mai tare a ajuns la temperatura de aprindere a metanului (de 600-650 grade), acesta s-a aprins, producând, mai apoi explozia. Aprinderea metanului a putut lua naştere, eventual, şi de la o scânteie provocată de la lovirea a două corpuri. Posibilitatea ca aprinderea ar fi fost provocată de aprinderea unei ţigări există, dar nu pare a fi posibilă deoarece:
a) Toţi minerii din locul lui Bida erau mineri experimentaţi şi pricepuţi, care ştiau că-i aşteaptă moartea dacă aprind o ţigară;
b) Asupra oamenilor din locul de muncă a lui Buda sau în locul de muncă, după cunoştinţa mea, nu s-a găsit până în prezent obiecte ca tutun, foiţe, scăpărătoare etc.
Exclus este după părerea mea că aprinderea metanului ar fi fost cauzată din împuşcarea găurilor din mină, deoarece la toate locurile de lucru, inclusiv acela al lui Buda, oamenii au fost găsiţi morţi în apropierea imediată a locului de lucru, nereprezentând nici un semn de lovire prin bucăţi aruncate de explodare. În cazul când se împuşca la un loc de lucru, oamenii se retrag cel puţin 40-50 m de la locul de împuşcare, adăpostindu-se contra eventualelor proiecţiuni. Deci, dacă s-ar fi împuşcat în locul unde a luat naştere explozia, oamenii din echipa lui Buda nu ar fi fost găsiţi la locul de muncă, iar maestrul artificier Suciu Petru în nici un caz în suitorul care duce la batajul lui Popa Nicolae, unde au fost găsiţi morţi. În ceea ce priveşte posibilitatea prezenţei metanului în preabatajul lui Buda sunt de menţionat următoarele:
Ştiindu-se că ivirea metanului e posibilă din moment în moment, s-a împuşcat numai cu dacită, explozibil de siguranţă şi cu aprindere electrică instantanee. În abatajul lui Buda, care se află tot în această falie, şi unde s-a constatat mai deseori metan, orice fel de împuşcare era interzisă complectamente de câteva luni înainte.
În celelalte abataje, neconstatându-se metan decât din când în când şi numai în foarte mică cantitate, împuşcarea era permisă însă numai atunci când metanul era complet evacuat prin ventilaţie, ceea ce dovedeşte şi faptul că în abatajul lui Lupaş, prezentându-se la începutul lunii decembrie metan, a fost montat un ventilator antigrizutos şi metanul evacuat.
Ventilatoarele întrebuinţate pentru aerisirea înaintărilor, de care timp au fost montate şi la înaintarea şi abatajul lui Buda şi abatajul lui Lupaş, sunt de construcţie antigrizutoase şi admise de autorităţile miniere pentru a fi întrebuinţate peste tot în Valea Jiului şi în străinătate (Germania, Franţa şi Anglia).
Locul de muncă, unde s-a produs aprinderea, era întotdeauna liber de metan. După cât îmi amintesc, nu s-a semnalat de acolo decât o singură dată metan în cantitate mică, care, însă, după prelungirea conductei de aeraj până la locul de muncă a dispărut.
De aceasta m-am convins eu, personal, în mai multe rânduri, cu ocazia inspecţiilor făcute împreună cu Dl. prim maistru minier Klein Rudolf, de când a fost începută înaintarea. De asemenea, nu mi s-a raportat nici din partea Dlui Ing. Dodun, ajutorul meu, nici din partea prim maeştrilor minieri Klein, Laszlo şi Cziller, vreo constatare de metan în această înaintare. Nici în ziua exploziei nu a putut fi metan în înaintarea lui Buda deoarece în cartea maestrului artificier Suciu Petru s-a găsit raportat împuşcarea a 18 cartuşe Dacită la Buda, ceea ce, după regulamentul de împuşcare nu era permis, dacă Suciu ar fi constatat metan. În acest caz nu avea voie să împuşte găurile. O altă dovadă că metanul nu a putut să fi fost înaintarea lui Buda decât relativ scurt timp înainte de explozie este că în cartea maestrului Bucureşteanu Gheorghe, care terminase puţin înainte inspecţia locurilor de muncă, din str. V Centru, nu s-a găsit nici o observaţiune afară de semnarea de control şi de prezenţa muncitorilor pentru schimbul I al zilei de 13 XII.
În concluzie, reiese că emanaţiunea puternică de metan, în urma căreia s-a produs explozia, a avut loc numai scurt timp înainte de explozie, probabil dintr-o pungă în care s-a aflat metan sub presiune, care 2-3 ceasuri, după ce au fost împuşcate ultimele găuri, a reuşit să slăbească peretele slăbit de împuşcătură şi să emaneze.
 
Inginerul Dodun Ludovic (– ajutorul şefului de sector I):
„Asupra cauzelor exploziei, cred că înaintarea lui Buda, ajungând în apropierea faliei, a fost invadată de un izvor de metan, care s-ar fi aprins ulterior de la o lampă sau de la vreo scânteie.”
 
Subsemnatul, ing. de mine Dodun Ludovic, declar în privinţa exploziei de metan din ziua de 13 Decembrie 1940 următoarele:
Am fost anunţat de Dl. Ing. Duma de ceea ce s-a întâmplat cam la orele 2,30 după masă la domiciliul meu.
În ziua de 13 XII 1940 am vizitat stratul 3 Vest, fiind însoţit de Dl. prim maestru minier Laszlo.
Terminând inspecţia stratului 3 Vest, am trecut pe la capul planului înclinat Strama, oriz. 650, unde oamenii împărţiţi acolo erau ocupaţi cu facerea unui carambol pe plan, la orele 11,20.
După terminarea carambolului, eu şi Dl. prim maestru minier Laszlo am plecat afară, unde am ajuns pe la orele 12,05. M-am dezbrăcat, am făcut baie şi am plecat împreună cu Dl. Ing. Ciurumescu, ajutor la Sect. II acasă.
În str. 5 Centru am fost pentru ultima dată în ziua de joi, 5. XII 1940, vizitând şi locul de muncă a lui Buda, unde nu-mi amintesc să fi găsit metan.
În zilele următoare, 6 şi 7 XII, am fost la stratul 3 Vest şi stratele subţiri. Duminică, 8 XII, am fost de am controlat condiţiile în care se efectuează străpungerea Suciu.
Luni, 9, marţi, 10 şi miercuri, 11, am anchetat accidentul de sâmbătă 7 XII, în care scop am intrat în mină luni, 9, cu Dl. Inginer şef YO. Loew la locul accidentului şi marţi, 10, în acelaşi loc, singur cu Dl. prim maistru minier Klein.
Miercuri am anchetat accidentul mai departe şi am fost de am constatat străpungerea Suciu.
Joi am fost reţinut de Dl. Ing. Cosmovici pentru procesul verbal ce   l-a încheiat autoritatea minieră referitor la accident (Dl. Popovici).
Asupra cauzelor exploziei, cred că înaintarea lui Buda, ajungând în apropierea faliei, a fost invadată de un izvor de metan, care s-ar fi aprins ulterior de la o lampă sau de la vreo scânteie.
Asupra măsurilor de siguranţă declar că s-au luat conform regulamentului asupra modului de lucru în locul unde este pericol de metan.
Împuşcarea s-a făcut electric şi numai după curăţirea completă a metanului cu exploziv de siguranţă (dacită), iar locul de muncă a fost aerisit de un ventilator electric antigrizutos.
Lucrătorii au fost avertizaţi de o eventuală emanaţie de metan şi chiar eu, personal, le-am atras atenţia în repetate rânduri.
 
Inginerul Adrian Braha (subdirectorul tehnic al Societăţii Petroşani):
„Pe drum, spre puţ, am văzut pe galerie urme de explozie, ca bucăţi de scânduri, rezultate din uşile de aeraj sfărâmate, vagonete deraiate şi altele.”
 
Subsemnatul, Ing. Adrian Braha, subdirector tehnic la Soc. „Petroşani”,  referitor la explozia întâmplată în ziua da 13 Dec. l940 la Mina Lupeni, Sect. Ileana, declar următoarele:
Am sosit de la Birou la locuinţă cca. la orele 12.30 şi, la scurt timp după aceasta, am fost înştiinţat telefonic de la cabina de comandă a minei că în  sect. III s-a   întâmplat un accident mortal.
Am plecat imediat la birou pentru a mă îmbrăca şi intra în mină, dar atunci am fost înştiinţat că s-a  întâmplat o explozie în mină, probabil, la Ileana. Am luat au mine pe Dl. prim maistrul minier Laszlo Irimie şi am plecat prin Gal. Nr. l. spre Ileana.
În mină, ne-am întâlnit, pe rând, cu d-nii ing. O. Loew şi Gh. Cosmovici. Împreună cu aceştia şi câţiva muncitori întâlniţi în drum am mers până la staţia de compresoare Ileana, unde a trebuit să ne oprim deoarece nu mai puteam înainta din cauza gazelor şi fumului. La compresoare am constatat unele stricăciuni care arată că a fost a explozie şi am găsit 2 morţi.
Prin telefon, am aflat că la puţul Ileana capacele de aeraj au fost aruncate în sus şi că, deci, aerajul este întrerupt. Am dispus că la puţul Ileana să fie acoperit provizoriu cu scânduri pentru restabilirea aerajului şi am plecat cu Dl. ing. Loew prin galeria nr. 2, spre partea de Nord a Puţului Ileana. Dl. lng. Cosmovici şi ceilalţi urmând să aştepte la compresoare evacuarea gazelor şi să vie pe drumul direct,  de asemenea la puţul Ileana.
Sosind cu Dl. Ing. Loew la puţul Ileana, am văzut că aerajul se restabilise şi că gazele şi fumul începuse a fi evacuate prin puţ. Pe drum, spre puţ, am văzut pe galeria urme de explozie, ca bucăţi de scânduri, rezultate din uşile de aeraj sfărâmate, vagonete deraiate şi altele.
La puţ se observau, de asemenea, stricăciuni. La  scurt  timp după noi, a sosit şi Dl. Ing. Cosmovici cu ceilalţi la Puţul Ileana şi mi-a  comunicat că pe galerie, între compresoare şi puţ, se găsesc mai multe cadavre şi că urmele exploziei sunt cele mai puternice în dreptul str. V Centru. Între timp, au început să sosească minerii din echipa de salvare cu care Dl. ing. Loew a început imediat lucrările de reconstruire a uşilor de aeraj în vederea restabilirii circuitelor de aeraj în mină. În timp ce mă găseam la puţul Ileana, mi-a comunicat mecanicul maşinii acestui puţ că muncitorii din str. III Vest au sosit la puţ la oriz. 750 şi că el îi poate scoate la suprafaţă cu colivia vestică. I-am ordonat să scoată imediat oamenii afară din mină. După aceasta, am ieşit la suprafaţă, pentru a întâmpina şi conduce în mină pe dl. prim-procuror al Tribunalului Haţeg, Dr. Maioreanu, şi pe dl. insp. min. Gh. Bogdan, Şeful Inspectoratului Minier Petroşani. Am fost cu D-lor in mină, dar nu ne-am putut coborî la oriz. 621 stratul V Centru, deoarece gazele şi fumul încă nu se evacuaseră.
Am ieşit din mină şi sosind dl. prefect al judeţului, l-am condus la dorinţa sa şi pe d-lui în mină. Cu dl. prefect am putut scoborî şi la oriz. 621 deoarece între timp se evacuaseră gazele şi am putut constata efectele exploziei şi la acest orizont. Am putut constata că a fost explozie de gaz metan şi că ea s-a produs la oriz. 621, în fundul de galerie a acestui orizont. Până la orele 23-24, lucrările da salvare au fost conduse da Dl. lng. Loew, iar după aceasta de d-nii ing. Cazacu, Duma, Arghir, Doroftei şi alţii.
Cauza exploziei, adică împrejurarea care a produs aprinderea gazului metan, nu am putut-o determina. În total, în cursul lucrărilor de salvare, au fost găsite şi scoase din mină 51 de victime.
 
Inginerul Cosmovici L. Gheorghe (şeful de exploatare a minelor Lupeni):
„Pe drum, am întâlnit cadavrele numerotate pe schiţă prin numerele 1, 2, 3, 4,11, 12, 13 şi 10, care, în cea mai mare, parte erau rupte în bucăţi.”
 
Subsemnatul, Inginer Cosmovici L. Gheorghe, şeful de exploatare al Minelor Lupeni, cu privire la explozia de gaz metan care a avut loc în stratul 5 Centru din Sectorul I (Ileana), în ziua de 13 XII 1940, la orele 12,40, declar următoarele:
În acea zi mă aflam în inspecţie la Sectorul III, însoţit de D-nii Inginer Cazacu Valeriu şi Duma Şerban. La orele 12,05, ne aflam la baza puţului Centru spre a ieşi din mină, când ni se anunţă că în acelaşi sector s-a întâmplat un accident mortal, la oriz. 565, traversarea No. 12. Ne-am dus imediat la faţa locului, unde am început ancheta. Pe la orele 12,35, am plecat singur spre afară în scopul de a întâmpina şi a conduce în mină pe şeful de post, pe care-l anunţasem de acest accident.
La orele 12,40, pe când mergeam pe galerie spre puţ, am simţit din faţă o puternică avalanşă de aer, urmată de un praf gros. Mi-am dat seama că a avut loc o explozie, undeva în mină şi după direcţia de unde a venit presiunea de aer mi-am dat seama că nenorocirea trebuie să fie din Sectorul I. Ajungând în fugă la puţ, am telefonat la cabina de comandă, de unde mi s-a confirmat supoziţia fără a putea căpăta însă lămuriri. Am dat ordin ca să fie chemaţi imediat oamenii care-i aveam antrenaţi în echipa de salvare şi să fie trimişi spre gara XII. Am vorbit atunci şi cu Dl. Subdir. Braha, care mi-a spus că vine imediat, iar eu am luat-o înainte cu Dl. Ing. Echizli şi maestrul mecanic Chiş (cu care mă întâlnisem).
Pe drum, m-am întâlnit cu 2 accidentaţi care lucrau pe galeria de transport, iar în apropiere de gara XII, m-am întâlnit cu 4 oameni care-l transportau pe mecanicul de la compresoare, care era grav rănit. Am ajuns la gara XII, oriz. 652, la orele 13,05. De aici n-am mai putut înainta deoarece aerul încărcat cu un fum gros plutea încet spre stratele subţiri, fiind tras de ventilatorul ce-l avea în acea parte a minei.
După scurt timp, a sosit Dl. prim maestru minier Klein Rudolf, care mi-a confirmat că D-nii Ingineri Loew şi Dodun ieşiseră deja din mină. Imediat a sosit şi Dl. Subdir. Braha cu Dl. Ing. Loew, după care am putut vorbi la telefon cu cabina de comandă, care mi-a comunicat că a putut vorbi cu mecanicul de la puţul Ileana şi care spune că, capacele de la capul puţului au fost aruncate în turnul puţului, aşa că aerajul nu se mai face. Am dat atunci instrucţiuni, şi anume ca să acopere puţul imediat cu scânduri şi să pornească ventilatorul.
Dl. Braha, însoţit de Dl. Ing. Loew şi maistrul minier Laszlo, a pornit-o înapoi pe galerie, în scopul de a ajunge pe partea cealaltă a puţului Ileana, iar eu cu Dl. Klein am rămas pe loc. După scurt timp, am observat că fumul începe să se retragă spre puţul Ileana, ceea ce a dovedit că mecanicul de la puţ a ascultat ordinul primit şi că a pornit ventilatorul.
Nerăbdători, am pornit-o încet spre puţ (mergând aplecaţi deoarece fumul era mai gros în partea superioară a galeriei), împreună cu Dl. Ing. Echizli, Klein şi Chiş. Pe drum, am întâlnit cadavrele numerotate pe schiţă prin numerele 1, 2, 3, 4, 11, 12, 13 şi 10, care în cea mai mare parte erau rupte în bucăţi. Ajungând la puţ, ne-am întâlnit cu Dl. Braha şi însoţitorii, expunându-le cele văzute. Pe când Dl. Laszlo şi Klein ne socoteau numărul de oameni care au fost plasaţi în acel schimb în str. 5 Centru şi 3 Vest, care au fost expuse exploziei, sună deodată telefonul de la puţ. Era mecanicul de la suprafaţă, care ne comunica, că un număr de oameni se află în rampa puţului, la oriz. 750 şi ne întreba dacă permitem scoaterea lor, deoarece colivia superioară este neatinsă şi, deci, că poate evacua oamenii până la suprafaţă. Am dat imediat ordin de evacuare şi după câtva timp tot prin telefon ne comunică maestrul Balint Grigore, care era de serviciu în str. 3 Vest, că a ieşit afară cu toţi oamenii ce-i avea împărţiţi în lucru. Asta a fost o mare uşurare, deoarece numărul lor se ridica la 54 de oameni. După aceasta, am pornit cu toţii înapoi spre gara XII, constatând stricăciunile şi ordonând D-lui Ing. Loew ce urmează să facă şi anume ca să restabilească mai întâi aerajul, făcând uşi de lemn în locul celor sfărâmate de explozie şi să rearmeze capul planului înclinat a lui Strama, care, de asemenea, era foarte distrus.
Între timp, au sosit 6 oameni din echipa de salvare pe care o comandasem şi am împărţit 3 din ei, care să inspecteze complet str. 3 Vest, spre a ne convinge că cele spuse de Balint Grigore sunt exacte, iar 3 au fost trimişi pe plan în jos ca să vadă în mare stricăciunile produse şi dacă nu cumva găsesc oameni răniţi, deoarece prima noastră supoziţie a fost că explozia s-a produs la capul planului înclinat, deoarece acesta era cel mai violent distrus, iar în jos nu se vedeau stricăciuni.
După acestea, cam pe la orele 14,30, am pornit cu Dl. Braha afară, în scopul de a întâmpina pe Dl. Procuror şi de a întocmi programul de salvare pentru schimbul de noapte şi ziua următoare.
Operaţiunile de salvare au fost efectuate astfel de Dnii ingineri Low, Cazacu, Arghir şi în parte de Dl. ing. Duma. De asemenea, Dl. ing. Doroftei de la mina Aninoasa ne-a dat concursul în noaptea de 13 XII, venind cu echipa sa de salvare, deoarece oamenii noştri erau obosiţi şi o parte din aparate defectate.
În ziua de 14 XII, am fost pentru a treia oară în mină, putându-ne duce fără mască până la ultimul suitor ce este înaintat din galerie în cărbune de la orizontul 621, deoarece aerajul principal fusese restabilit. Se lucra atunci la montarea conductei de aeraj secundar în galeria ce se continua de la acel suitor cu încă 36 m şi care este în fund de sac. Procentul de metan era atunci încă pronunţat în această galerie.
În ziua de 16 XII, când toate victimele erau deja scoase, am putut merge până în fundul galeriei şi examina cu atenţie locul şi felul în care s-a produs explozia.
Concluziile la care am ajuns sunt următoarele:
1) Explozia s-a produs la 2-3 m de fundul galeriei, de unde s-a răspândit cu violenţă crescândă spre planul înclinat, apoi, prin plan până la oriz. 652, de unde s-a despărţit în două, una spre puţul Ileana – cu mai mică intensitate şi alta spre gara XII (Sud), unde a atins intensitatea maximă, rupând şi distrugând tot ce a întâlnit în cale, iar pe oameni rupându-i în bucăţi.
2) Sensul de propagare a fost cel menţionat mai sus, deoarece toate armăturile sunt arse superficial pe partea dinspre fundul galeriei şi aruncate ici-acolo către partea de intrare a acestei galerii.
3) Metanul s-a aprins la 2-3 m, de fundul galeriei, deoarece chiar din acel loc sensul de propagare a exploziei este cel menţionat la punctul 1.
4) Explozia s-a produs prin arderea metanului fiindcă lemnul este pârlit, precum şi cea mai mare parte a victimelor sunt arse superficial. Flacăra a fost de scurtă durată.
5) Grupa Buda, care lucra la această înaintare, nu a găsit prezenţa metanului la locul de muncă când a intrat în schimb (din cartea de raport se vede că nici în ziua anterioară nu s-a semnalat prezenţa metanului în acest loc) şi nici maestrul artificier deoarece din cartea găsită asupra acestui artificier se vede că el a împuşcat 2-3 ore înaintea exploziei 18 cartuşe de dacită. Acest explozibil de siguranţă nu se întrebuinţează decât în locurile unde sunt emanaţiuni de metan şi deci numai în acel loc a putut întrebuinţa acele cartuşe, căci în parte nu se mai află metan în acest strat decât în mică măsură în abatajul aceleaşi grupe Buda, în care întrebuinţarea de orice fel de exploziv fusese interzisă cu 3 luni înainte. Că împuşcarea electrică s-a făcut cu 2-3 ore înaintea exploziei o dovedeşte faptul că de la locul de muncă fusese încărcat aproape tot cărbunele ce se poate produce printr-o explodare într-o galerie (12-14 vagonete).
Marian BOBOC
(din volumul “Ultimul şut”)


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter