29.12.2015,  23:26:39 | 0 comentarii | 1236 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Primarul şi notarul - anchetaţi disciplinar pentru deturnare de fonduri! / Datoria apeductului Petroşaniului la Liga Naţiunilor!
de Marian BOBOC
La 21 iunie 1922, prefectul judeţului Hunedoara întreprinde o anchetă administrativă la Primăria Petroşani, unde constată o gaşcă de „iregularităţi şi ilegalităţi”, în seama primarului Petru Iacob şi a notarului Valer Pop (care, între timp, se transferase la Petrila).
 
La 15 august 1922, subprefectul cere prim pretorului plăşii Petroşani să înainteze un raport justificativ al celor doi „evidenţiaţi”.
Din cele 5 „iregularităţi şi ilegalităţi” înşiruite de prefect, una se referea la apeductul Petroşaniului: „Comuna Petroşani are o datorie de Cor. 1.500.000 lei, zis un milion şi jumătate, la Budapesta pentru apeduct. După această datorie nu s-au mai achitat anuităţile, începând din anul 1918. Sumele destinate pentru achitarea acestei datorii au fost adunate şi depuse cu intenţia de a achita total suma. În anul trecut însă (1921 - n.a.), reprezentanţa comunală a hotărât repararea asfaltului, după ce întreprinzătorul din Ungaria a denegat repararea obligatorie, conform contractului. Hotărârea reprezentanţei din chestiune s-a declarat executorie, fără considerare la aprobarea judeţului, şi secretarul şi primarul au cheltuit nu mia puţin de 540.000 lei din fondul apeductului fără aprobarea prefecturii pe de o parte, şi fără autorizaţia specială a reprezentanţei ca cheltuielile de reparaţii a asfaltului să se acopere din fondul apeductului. Trebuie să observăm aici că nu înţelegem cum s-a putut întâmpla ca să rămână hotărârea aceasta a reprezentanţei comunei Petroşani - şi trimisă la 22 septembrie 1921 la Subprefectură - nerezolvată până azi la resortul D-voastră. Afară de această volnicie contra normelor contabilităţii şi a administrării fondurilor comunale, s-a mai făcut şi a doua greşeală dăunătoare comunei, ca adică după ce societatea din Ungaria, obligată prin contract să repare timp de 10 ani asfaltul în fiecare an, a denegat îndeplinirea acestui obligament contractual, primăria nu s-a îngrijit să se facă o expertiză prin care să se constate toate acele reparaţiuni necesare care au fost atunci - fiind anul 1922 cel din urmă an obligat - şi în special nu a statornicit acele date în proces verbal pentru a le putea utiliza în procesul de despăgubire pe care sigur trebuie să-l dea comuna contra firmei obligate. În lipsa acestor date procesul devine iluzoriu”.
La 10 octombrie 1922, Primarul Petre Iacob şi notarul Valer Pop răspunde acestor grave acuzaţii de deturnarea fondurilor apeductului: „Comuna Petroşani ce e drept are datoria de 1.500.000 cor. pentru apeduct la banca Boden Kreklit în Wiena, după această datorie nu s-a plătit nici o anuitate din anul 1918. Anuităţile nu s-au plătit din cauză că banca nu voieşte să primească până ce nu se va stabili prin Liga Naţiunilor modul de plată. Suma de 700.000 s-a adunat din mai multe izvoare de venite, care le-am făcut pentru comună, însă nu numai pentru achitarea datoriei de 1.500.000 cor. a apeductului, şi pentru achitarea datoriei de 3.000.000 cor. care o avem la Budapesta şi Viena. Pentru achitarea acestei datorii s-a făcut în multe rânduri paşii de lipsă, însă din cauză că debitanţii au cerut să se plătească în paritate de 1 leu egal cu cor. 0,75, la care reprezentanţa comunală nu s-a îndoit, rămânând ca să se constate din partea Ligii Naţiunilor modul de plată. Din suma adunată de 700.000 lei, reprezentanţa comunală a hotărât să se renoveze asfaltul, pentru care lucrări s-a plătit 540.000 lei. În ceea ce priveşte hotărârile reprezentanţei comunale aduse pentru renovarea asfaltului s-a înaintat încă din 5 septembrie 1921 spre aprobare suma de 540.000 lei pentru lucrările asfaltului, nu s-a plătit din fondul apeductului - care este neatins -, ci din suma de 700.000 lei câştigată din veniturile neprevăzute ce s-au făcut în comună. Societatea de asfalt din Ungaria şi-a luat garanţia pentru renovarea asfaltului în contract numai pe 5 ani, şi nu pe 10 ani, deci obligamentul care nu era anul 1921, ci anul 1917, a expirat, prin urmare comuna nu poate intenta proces de despăgubire contra firmei de asfalt”.
Dincolo de gravele acuzaţii la adresa primarului şi notarului Petroşaniului, în adresa către subprefect, din 30 iunie 1922, prefectul mai reproşează aerul de boemie administrativă întâlnit la Primăria Petroşani: „Domnule Subprefect, ar fi trebuit să încep constatările făcute de noi la Primăria comunei Petroşani chiar cu ţinuta nepăsătoare ce am observat-o atât la primar, cât şi la secretar faţă de toate obiecţiunile - mici şi mari - ce le-am făcut cu ocazia inspecţiei, care nepăsare caracterizează lipsa de zel şi dragoste pentru muncă, şi care explică pe deplin toate iregularităţile şi ilegalităţile constatate de noi cu această ocazie”.
Cu toată această stare de fapt identificată la Primăria Petroşani, prefectul nu propune   „deocamdată cercetare disciplinară”, ci îi solicită subprefectului continuarea anchetei, lăsând rezolvarea cazului oarecum la latitudinea subprefectului. Care prefect ordonă la 26 aprilie 1923 începerea cercetării disciplinare. Iată hotărârea dată de subprefect: „Raportul justificativ făcut de notarul şi primarul comunei Petroşani asupra învinuirilor atribuite lor (…) nu precizează nevinovăţia lor, iar acuzaţiunile ridicate împotriva lor în caz de adeverire conţin elementele abaterii disciplinare. Drept care ordonarea cercetării disciplinare e justă şi legală”.
Nu ştim cum s-a finalizat povestea, dar bănuim că s-a pus batista pe ţambal, căci Petre Iacob, a mai stat în fruntea primăriei Petroşani până în 1924, apoi a fost consilier angajat al primăriei până când, prin anii 1927-1928 şi-a dat obştescul sfârşit.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 3 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter