07.01.2016,  23:32:38 | 0 comentarii | 1341 vizualizari
Mărturii ale românilor din Transilvania de Nord refugiaţi în Valea Jiului în urma Dictatului de la Viena (III)
de Marian BOBOC
• Refugiaţi la Vulcan
 
Horincar Ioan (Buciumi, jud. Sălaj):
„Pe popa din comuna Trăsnea l-au ars în foc”
 
Subsemnatul Horincar Ioan, de ani 28, născut în comuna Buciump, jud. Sălaj, refugiat în ziua de 16 mai 1942 din Ardealul de Nord cedat Ungariei, domiciliat în comuna Vulcan, str. Ştefan cel Mare, No. 18, declar:
 
Eu m-am refugiat din teritoriul cedat pentru că nu am mai putut suporta persecuţiile şi foamea.
Nu primeam decât 4 kgr. de făină pe lună de persoană, iar cerealele au fost rechiziţionate toate, încât nu a lăsat nimic pentru românii din comună de la mine, fără ca să plătească, până am plecat eu.
Am fost concentrat până la refugiere, şi în timpul concentrării am suferit fel şi fel de mizerii, şi anume aproape zilnic ne alegeau la câmpul de instrucţie pe români la o parte şi toată ziua ne alergau şi făceau numai culcări cu noi, până cădeam de pe picioare, aceasta o făcea un ajutor sublocotenent, Toth Laszlo, din Reg. 37 Inf. comp. pioneri. Toţi ofiţerii şi gradaţi în tot minutul ne înjura cu fel şi fel de înjurături murdare la adresa românilor, tot curvă de român şi porci sălbatici ne spunea.
În luna Martie am cumpărat de la o brutărie o bucată de pâine cu 2 fileri şi am fost pedepsit de comandantul Companiei cu 16 zile să port echipamentul de război. Pe soldaţii unguri, deşi cumpărau zilnic pâine, nu-i pedepsea nimeni.
După ce ne-au ocupat ungurii, la aproximativ 2 săptămâni jandarmii din comuna Buciumi l-au arestat pe învăţătorul din comuna Bosna şi pe soţia acestuia, numele nu-l ştiu, pe care i-a dus la marginea unei păduri, la podul Călcâeşi, din pârâul Denăi, şi i-a împuşcat pe amândoi, peste care au pus spini şi au stat acolo 2 zile, după care i-au ridicat părinţii săi din comuna Pusta-Răstolţi, şi i-au dus cu sicriele la postul de jandarmi din comuna Bucium, iar de la post i-au adus în Pusta Răstolţii unde i-au înmormântat; eu i-am văzut în sicrie când îi ducea spre Pusta Răstolţii şi la post.
În Pusta Răstolţii se poate afla cine sunt, căci de acolo au fost părinţii învăţătorului şi tot satul ştie acest lucru.
În timpul când ungurii au ocupat teritoriul, soldaţii unguri l-au bătut foarte rău pe Ţap Samoilă din comuna Buciumi, pe care l-am văzut când a venit către casă şi era tot plin de sânge pe faţă şi pe haine, şi era tot vânătăi, răni, zgârieturi şi capul spart.
La ocuparea teritoriului, ungurii l-au arestat pe Ciupea Nicolae Căuaciu, pe Ungur Ioan şi alţii pe care nu mi-i mai amintesc şi i-au dus la Püspöklodan, unde i-au ţinut câteva săptămâni şi unde, după cum mi-a spus Ciupea, i-au bătut.
În timpul când a venit armata maghiară în comuna Trăsnea cu ocuparea, au răspândit pe strada din comună un batalion şi au început a trage cu mitralierele şi cu tunuri, de a distrus toate casele de pe o stradă şi au dat foc caselor, încât pe acea stradă nu a mai rămas nimic.
Au tras cu mitralierele şi au împuşcat oameni, femei şi copii.
În acel timp a împuşcat peste 90 de familii.
Cam la o săptămână, după ce s-a ocupat de unguri, armata a început a aresta oameni de prin satele Trăsnea, Ciumărna, judeţul Sălaj, şi pe cei care călătoreau pe drum şi-i ducea într-o vale, spre Unguraş, unde îi împuşcau cu mitralierele, aceasta poate să o declare Ţap Samoilă, care se găsea în acel timp pe drum, când l-a bătut şi a spus că a văzut când îi strângeai şi îi împuşcau pe românii ce-i găseau.
Pe popa din comuna Trăsnea l-au ars în foc.
Aceasta este declaraţia pe care o declar (…) şi mai declar că pe învăţătorul din Buciumi, Crişan Traian, l-au căutat jandarmii unguri ca să-l împuşte, însă au fugit şi au trecut în România, soţia şi cu copiii i-au rămas acolo, cărora le-au pus în vedere ca în 3 zile să treacă în România că în caz contrar o va împuşca.
Vulcan, la 15 iulie 1942
 
Iepan Vasile (Iapa, judeţul Someş):
„A trebuit să-mi las averea, casa, vitele, plugul…”
 
Subsemnatul Iepan Vasile, de ani 32, născut în comuna Iapa, judeţul Someş, refugiat la 18 Mai 1942 şi stabilit în comuna Vulcan, str. Ciopan, No. 11/1, de profesiune plugar, declar:
 
M-am refugiat din Ungaria fiindcă ungurii în continuu îşi băteau joc de noi, încât nu am mai putut suporta persecuţiile şi a trebuit să-mi las averea, casa, vitele, plugul şi tot ce am avut şi să plec şi să viu în România.
Nu am mai putut să mai suportăm foamea, căci ne-a rechiziţionat cerealele şi nu ne-a lăsat decât 4 kgr. de grâu de om pe lună; şi dacă am mers la notar şi l-am rugat să intervină şi să ne aducă, ne-au răspuns că să mergem să paştem iarbă ca vitele pe câmp.
Cam după o lună sau două de la cedarea Ardealului de Nord au venit jandarmii şi l-au arestat pe preotul nostru Mocan Vasile, din comuna Iapa, jud. Someş, şi nu l-au lăsat nici să-şi ia mâncare, pe care l-au dus şi ţinut la închisoare vreo 4-5 săptămâni, după care i-au dat drumul. Domnul înv. Costin Teodor a spus că pe socrul său l-au ridicat ungurii, după ce au ocupat Ardealul cedat şi l-au dus fără ca să mai ştie ceva despre el.
 
Cristea Ioan (Pria, jud. Sălaj):
„A fost arestat cu încă 11 oameni (…), i-au dus afară din comună şi i-au împuşcat”
 
Subsemnatul Cristea Ioan, de ani 39, din comuna Pria, judeţul Sălaj, refugiat la 11 mai 1942, şi stabilit cu domiciliul în comuna Vulcan, str. Dorobanţi, No. 10/2, declar:
 
Eu m-am refugiat din Ardealul cedat pentru faptul că nu am avut ce să mănânc şi nimeni nu se interesa, mai ales în ultimul timp, de a aduce făină pentru satele româneşti.
Am primit în ianuarie a.c. 7 kg de făină de persoană pe lună, în februarie 5 kgr. de persoană, în martie 4 kgr. de pers., în aprilie am primit numai 9 kgr. pentru 7 persoane, iar în mai nimic, şi când ne-am dus să cerem că ne mor copiii de foame, ne trimiteau în România să ne dea. La unguri le dau 550 gr. făină pe zi de persoană, lucru ce mi-au spus ungurii Ianovici Ioan şi Bode Nicolae, din comuna Crasna, că aceasta este raţia lor şi o primesc săptămânal.
Nicolici Ioan din comuna Pria în septembrie 1940, când a fost lăsat la vatră de armata română a mers spre casă şi când a ajuns în comuna Trăsnea a fost arestat cu încă 11 oameni, toţi întorşi din concentrare, ca fiind din teritoriul cedat, pe care i-au dus afară din comună şi i-au împuşcat, doi dintre aceştia au fost din comuna Poieniţa, judeţul Sălaj, fără ca să le ştiu numele. Despre acesta ştie mai bine Nicolici Pavel, Nicolici Teodor şi Botogan Petrice care au fost la locul unde i-au îngropat.
17 iulie 1942

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 6 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter