14.01.2016,  19:53:28 | 9 comentarii | 2097 vizualizari
Tovarăşi care au băut apă din Jiu şi au ajuns în Comitetul Central al Partidului Comunist Român
de Marian BOBOC
Sub egida Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a apărut în 2004 la Editura „Enciclopedică” Bucureşti volumul „Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989. Dicţionar”.  Coordonatorul impozantului dicţionarul este Florica Dobre, iar cei 8 autori sunt: Liviu Marius Bejenaru, Oana Ionel, Clara Cosmineanu-Mareş, Nicoleta Ionescu-Gură, Monica Grigore, Elisabeta Neagoe-Pleşa, Alina Ilinca, Liviu Pleşa. Volumul beneficiază şi de un consistent şi documentat studiu introductiv al Nicoletei Ionescu-Gură, care pune în temă cititorul cu istoricul şi rolul Comitetului Central al PCR. În cele 633 de pagini ale volumului am căutat personajele care, într-un fel sau altul, au avut de a face cu Valea Jiului (locul de naştere, locul de muncă, studiile). Astfel i-am identificat pe tovarăşii care au băut apă din Jiu şi au ajuns membri (sau membri supleanţi) în CC al PCR. Dacă, cumva, sunteţi posesor al unor foto­grafii al celor care apar fără poză, vă rugăm să le expediaţi pe adresa zvjro2008@yahoo.ro.
 
BOANTĂ VIOREL
(n. 31 mart. 1944, Petrila, jud. Hunedoara; 
d. 1997, Petrila).
Membru supleant al C.C. al P.C.R. (24 nov.-22 dec. 1989).
Studii: Facultatea de Mine; Universitatea Politică şi de Conducere.
Profesia de bază: inginer minier.
Activitate şi funcţii: membru de partid din 1971; director al Întreprinderii Miniere Lonea, jud. Hunedoara (1984).
 
CHELBA TRAIAN
(n. 27 sept. 1949, com. Putna, jud. Suceava)
Membru al C.C. al P.C.R. (24 nov. - 22 dec. 1989).
Profesia de bază: miner.
Activitate şi funcţii: miner şi secretar al Comitetului de partid la Întreprinderea Minieră Petrila (în 1989).
 
COSTESCU IULIAN
(n. 12 iul. 1936, sat Groşerea, 
com. Aninoasa, jud. Gorj)
Membru supleant al C.C. al P.C.R. (28 nov. 1974–23 nov. 1979); membru al C.C. al P.C.R. (22 nov. 1984–24 nov. 1989).
Studii: liceul teoretic (1954); Institutul de Mine Petroşani (1954–1959); Cursul de perfecţionare a cadrelor de conducere din economia şi administraţia de stat, Academia de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan 
Gheorghiu” (1972).
Profesia de bază: inginer minier.
Activitate şi funcţii: membru de partid din 1960; inginer minier la Întreprinderea Minieră Teliuc, jud. Hunedoara (1959–1960) şi la Exploatarea Minieră Petrila (1960–1961); inginer tehnolog, şef de sector, inginer-şef adjunct, şef de zonă, inginer-şef, director tehnic (1961–1974) şi director (1974–31 dec. 1976) al Exploatării Miniere Lupeni; secretar pentru probleme economice al Comitetului municipal de partid Petroşani (ian. 1977–13 dec. 1978); director tehnic (13 dec. 1978–mai 1981), inginer proiectant I (1981–1982), şef al Atelierului proiectare (1982–1983), şef al Serviciului dezvoltare tehnologii noi (1983–mart. 1984) şi director general (mart. 1984–2 iul. 1986) al Combinatului Minier Valea Jiului; adjunct al ministrului şi director general al Centralei-Departament a Cărbunelui din Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei (3 iul. 1986 – 19 oct. 1987); director general al Combinatului Minier Motru (19 oct. 1987–1989); membru al biroului Comitetului judeţean de partid Gorj (din 1987).
Distincţii: Ordinul „23 August” clasa a III-a.
 
LAZĂR DAVID
(n. 2 oct. 1923, Aninoasa, jud. Hunedoara; 
d. 1 ian. 1994, Deva)
 
Membru supleant al C.C. al P.C.R. (23 iul.1965–28 nov. 1974).
Studii: Şcoala tehnică minieră gradul I şi gradul III la Lupeni şi 
Petroşani (1943–1946); Curs de partid de trei luni (din oct. 1948); Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale „A.A. Jdanov”; Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu” (doi ani); Facultatea de Filozofie.
Profesia de bază: maistru minier.
Activitate şi funcţii: ucenic la un atelier de lăcătuşărie din Tg. Jiu (în 1938); ucenic (1939–1942) şi miner (din 1942) la Societatea Petroşani; conducător tehnic la minele Aninoasa (în 1946); membru de partid din nov. 1946; miner artificier la Lupeni (1947–1949); maistru artificier şi maistru minier la Secţia a III-a la Mina Petrila (din mart. 1948); activist la Secţia cadre a Comitetului de partid Valea Jiului (din 1948); membru, apoi preşedinte al Comisiei de verificare a membrilor de partid din Valea Jiului (din 1949); instructor (1951–18 apr. 1956) şi şef al Sectorului muncii politice de masă (din 18 apr. 1956) la Secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R.; prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid Petroşani (în 1960); secretar al Comitetului judeţean de partid Hunedoara (din febr. 1968); preşedinte al Consiliului judeţean al sindicatelor Hunedoara (în 1974).
Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală nr. 5 Petroşani, regiunea/ jud. Hunedoara (1965–1975).
Distincţii: „Ordinul Muncii” clasa a III-a; Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a IV-a; Ordinul „23 August” clasa a IV-a; „Medalia Muncii”; Medalia „A V-a aniversare a R.P.R.”; Medalia „40 de ani de la înfiinţarea P.C.R.”; Medalia „În cinstea încheierii colectivizării agriculturii”; Medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei”; Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a V-a (1966).
 
MUJIC (MUSZIK) MIHAI
(n. 15 aug. 1912, Petrila, jud. Hunedoara; 
d. 6 iun. 1967, Bucureşti).
 
Membru supleant al C.C. al P.M.R. (21 oct. 1945–19 apr. 1954); membru al C.C. al P.M.R. (19 apr. 1954–25 iun. 1960); membru al Comisiei Centrale de Revizie (25 iun. 1960–24 iul. 1965).
Naţionalitatea: cehă.
Studii: patru clase de liceu (1927); Universitatea de Partid „Ştefan Gheorghiu” (1951–1952).
Profesia de bază: miner.
Activitate şi funcţii: miner (1927–1930, 1941–1942, 23 aug. 1944–mai 1945); membru de partid din ianuarie1945; brutar la lagărul de prizonieri sovietici care lucrau la Petrila (aug. 1942 – 23 aug. 1944); secretar al Sindicatului minerilor din Petrila (septembrie 1944); însărcinat cu formarea Organizaţiei de partid Petrila (octombrie 1944); secretar raional în Valea 
Jiului (noiembrie 1945); secretarul Organizaţiei regionale de partid Alba-Hunedoara (februarie 1946–1947); preşedinte al Uniunii Sindicatelor Miniere (1948–1949); membru al biroului Comitetului executiv al Confederaţiei Generale a Muncii (1950); secretar (1951–1960) şi consilier al preşedintelui (1960–1964) Consiliului Central al Sindicatelor şi şeful Sectorului control obştesc pentru staţiunile balnearo-climaterice şi unităţile sanitare (1964–1967) al Uniunii Generale a Sindicatelor din România; vicepreşedinte al Prezidiului M.A.N. (de la 29 ian. 1953). Deputat în Adunarea Deputaţilor, ales în circumscripţia electorală Hunedoara (1946–1952); deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală Baia Mare, regiunea Baia Mare (1952–1957) şi Orşova, regiunea Timişoara (1957–1961).
Distincţii: Ordinul „23 August” clasa a III-a (1959).
 
CLIM MIHAIL
(n. 18 sept. 1937, com. Zamostea, 
jud. Suceava).
Membru al C.C. al P.C.R. (23 nov. 1979–22 nov. 1984); membru supleant al C.C. al P.C.R. (24 nov.-22 dec. 1989).
Studii: Şcoala Profesională de Zootehnie din 
Rădăuţi (1952–1955); Şcoala de partid de un an de pe lângă Comitetul regional de partid Iaşi, Secţia U.T.M. (sept. 1960–1961); liceul la Fălticeni; Facultatea de Filozofie, Universitatea din Iaşi, curs fără frecvenţă (1968); doctorat în sociologie la Academia de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu” (1984).
Profesia de bază: miner.
Activitate şi funcţii: membru al U.T.M. din 1952; membru al Comitetului U.T.M. din şcoala profesională (1952–1955); muncitor zootehnist la Herghelia Rădăuţi (1955); tehnician veterinar (1955–1956), ajutor de miner (1956–1957) şi membru al Comitetului U.T.M. (1956–1957) la Întreprinderea Minieră Aninoasa; instructor al Comitetului raional U.T.M. Suceava (iun.-sept. 1960); instructor (1961–1962) şi secretar pentru probleme de propagandă (1962–1964) al Comitetului raional U.T.M. Fălticeni; membru de partid din aug. 1962; prim-secretar al Comitetului orăşenesc U.T.M./ U.T.C. Suceava (1964 – nov.1968); secretar pentru probleme de propagandă al Comitetului municipal de partid Suceava (nov. 1968 – oct. 1970); şef al Secţiei organizatorice (oct. 1970 – aug. 1979) şi secretar pentru probleme organizatorice (aug.  1979 – febr. 1986) al Comitetului judeţean de partid Suceava; instructor al Secţiei Organizatorice a C.C. al P.C.R. (febr. 1986 – 22 dec. 1989).
Distincţii: Ordinul „23 August” clasa a IV-a (1983); „Ordinul Muncii” clasa a III-a.
 
BARNA IOAN
(n. 27 oct. 1920, Aninoasa, jud. Hunedoara)
Membru al C.C. al P.C.R. (28 dec. 1955 – 25 iun. 1960).
Studii: patru clase primare; şcoala sindicală din Deva (1949); Şcoala de partid de şase luni din 
Timişoara (martie - septembrie 1950).
Profesia de bază: miner.
Activitate şi funcţii: ucenic la un atelier de tâmplărie din Târgu Mureş (1935–1939); ajutor de miner la Exploatarea Carboniferă a Societăţii Petroşani (1939–1943); încorporat la Batalionul 9 Vânători de Munte din Vulcan (1943); a participat la Campania din Vest cu Compania 59 Auto (1944–1945); miner la Mina Aninoasa (din iul. 1945); membru de partid din octombrie 1945; a activat pe linie de tineret şi a organizat o brigadă de tineret cu care a lucrat în Mina Aninoasa (1945–1947); trimis în Iugoslavia, la Sarajevo, cu o brigadă de tineret, la construcţia unei căi ferate (iunie-septembrie 1947); preşedinte al Sindicatului minier din Aninoasa (1949); membru al C.C. al U.T.M. (martie 1949); responsabil organizatoric al sectorului de partid Lonea (nov. 1949–mart. 1950); prim-secretar al Comitetului raional de partid Deva (septembrie 1950); secretar al Comitetului de partid de la Mina Aninoasa (martie 1951); secretar al Comitetului de partid de la Mina Lupeni (aprilie 1952). Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală  Lupeni, regiunea Hunedoara (1957–1961).
 
FAUR VIOREL
(n. 20 mart. 1938, Vulcan, jud. Hunedoara; 
d. 1994, Deva).
Membru al C.C. al P.C.R. (22 nov. 1984–24 nov. 1989).
Studii: Şcoala de partid de un an (1962–1963); Facultatea de Filozofie, Academia de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu”; doctorand la Academia de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu” (în 1989).
Profesia de bază: lăcătuş mecanic.
Activitate şi funcţii: membru de partid din septembrie 1956; lăcătuş mecanic de mină (din 1954) şi locţiitor al secretarului Comitetului U.T.M. (1955–1957) la Exploatarea Minieră Lupeni; secretar al Comitetului orăşenesc U.T.M. Lupeni (1957–1959) şi Petroşani (1961–1962); instructor al Comitetului raional U.T.M. Sebeş (1963–1965) şi al C.C. al U.T.C. (1965–1966); şef al Comisiei tineret sătesc a C.C. al U.T.C. (1966–1967); prim-secretar al Comitetului judeţean U.T.C. 
Hunedoara (febr. 1968–nov. 1973); membru al biroului Comitetului judeţean de partid Hunedoara (febr. 1968–1 mai 1974); instructor teritorial al Comitetului judeţean de partid Hunedoara (nov. 1973–1 mai 1974); instructor al Secţiei Organizatorice şi Cadre a C.C. al P.C.R. (1 mai 1974–25 iun. 1981); prim-secretar al Comitetului municipal de partid Petroşani (25 iun. 1981–mai 1986); membru al biroului Comitetului judeţean de partid Hunedoara (1981–20 oct. 1989); membru al Consiliului popular al judeţului Hunedoara (din 1981); secretar pentru probleme organizatorice al Comitetului judeţean de partid Hunedoara (mai 1986–20 oct. 1989); vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Brăila (21 oct.-22 dec. 1989).
Distincţii: „Ordinul Muncii” clasa a III-a; Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” lasa a V-a.
 
FAZEKÁŞ JÁNOŞ
(n. 15 febr.1926, Lupeni, jud. Hunedoara; 
d. 6 mart. 2004, Budapesta)
 
Membru al C.C. al P.M.R./P.C.R. (19 apr. 1954–22 nov. 1984); membru al Secretariatului C.C. al P.M.R. (19 apr. 1954 – 22mart. 1965); membru suple­ant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (până la 1 decembrie 1967); membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (1 dec. 1967–28 nov. 1974); membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (28 nov. 1974–21 mai 1982).
Naţionalitatea: maghiară.
Studii: Gimnaziul şi Şcoala Normală din Odorhei (1941–1947); Şcoala de limbă maghiară a C.C. al P.M.R. (1948).
Profesia de bază: învăţător.
Activitate şi funcţii: ucenic la un atelier de tâmplărie din Odorhei (1938–1941); secretar al organizaţiei U.T.C. Odorhei; membru de partid din februarie 1945; instructor regional (1944–1947), instructor al C.C. (1947–1948) şi membru al C.C. al Tineretului Progresist; instructor al C.C. al U.T.M. (din 1948); membru al C.C. al U.T.M. (din 22 mart. 1949–1954); responsabil în cadrul Secretariatului C.C. al P.M.R. de Secţiile Construcţii, Bunuri de Consum, Şcoli şi Gospodărie de Partid ale C.C. al P.M.R., de C.C. al U.T.M. şi de Direcţia Politică din Ministerul Construcţiilor (7 oct. 1955 – 16 ian. 1956); responsabil în cadrul Secretariatului C.C.
al P.M.R. de Secţia Construcţii şi Secţia Bunuri de Consum ale C.C. al P.M.R. şi de Comisia pentru problemele naţionalităţilor (din 16 ianuarie 1956); ministrul Industriei Alimentare (25 martie 1961 – 20 august 1965); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (21 aug. 1965 – 22 mart. 1975); ministrul Comerţului Interior (22 mart. 1974 – 29 mart. 1980); viceprim-ministru al Guvernului (22 mart. 1975 – 21 mai 1982); membru al Biroului executiv al Guvernului (14 mai 1975 – 29 mart. 1980); membru al biroului Comisiei pentru probleme organizatorice de partid, de stat, ale organizaţiilor de masă şi obşteşti a C.C. al P.C.R. (din 27 mart. 1980); preşedinte al Consiliului de coordonare a producţiei de larg consum (28 apr. 1980–21 mai 1982).
Lucrări: Partidul Comunist Român – luptător consecvent pentru frăţia şi prietenia, pentru egalitatea socială şi naţională a fiilor patriei: studii şi articole, Bucureşti, Editura Politică, 1980.
Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală: Odorhei, Regiunea Autonomă Maghiară (1952–1957), Târgu Mureş, Regiunea Autonomă Maghiară (1957–1961), Turda, regiunea Cluj (1961–1969), 
Miercurea Ciuc, jud. Harghita (1969–1980) şi nr. 2 
Oradea-Est, jud. Bihor (1980–1985).
Distincţii: „Ordinul Muncii” clasa a III-a (1948), clasa I (1964); Ordinul „Apărarea Patriei” clasa a II-a (1958); Ordinul „23 August” clasa a IV-a (1959), clasa a II-a (1974), clasa I (1976); Ordinul „Tudor 
Vladimirescu” clasa a II-a (1966); Titlul de „Erou al Muncii Socialiste” şi Medalia de Aur „Secera şi Ciocanul”(1971).
 
SURULESCU OTTO-DAN
(n. 21 nov. 1939, com. Bănia, 
jud. Caraş-Severin; 
d. 1998, Vulcan, jud. Hunedoara).
Membru al C.C. al P.C.R. (23 nov. 1979 – 22 nov. 1984); membru al Comisiei Centrale de Revizie (22 nov. 1984 – 24 nov. 1989).
Studii: Institutul de Mine din Petroşani (1956–1961); Universitatea Politică şi de Conducere (1966).
Profesia de bază: inginer minier.
Activitate şi funcţii: membru de partid din 1965; inginer stagiar (1961), şeful cabinetului tehnic (1962), locţiitor al şefului de sector  (1963), şef sector (1964–1965), şef serviciu (1966) şi inginer şef adjunct (1967) la Exploatarea minieră Vulcan; director al Exploatării miniere Paroşeni (iul. 1968 – 1972); director tehnic al Exploatării miniere Vulcan (1972–1978); director al Întreprinderii miniere Lupeni (1978 – oct. 1979); director general al Combinatului minier Valea Jiului (octombrie 1979 – 16 martie 1984 şi 21 oct. 1985 – 1989); adjunct al ministrului Minelor (16 mart. 1984 – 21 oct. 1985).
 
ECOBESCU NICOLAE
(n. 26 mart. 1931, sat Bâlta, 
com. Runcu, jud. Gorj)
Membru supleant al C.C. al P.C.R. (12 aug. 1969 – 22 nov. 1984).
Studii: Şcoala de ucenici minieri; Şcoala medie tehnică de cărbune din Lupeni (1943–1946); Institutul de Mine din Petroşani (1950–1951); Facultatea de Relaţii Internaţionale Bucureşti (1951–1955); aspirantura la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moscova, Secţia Ştiinţe Juridice (1955–1959); doctorat în ştiinţe juridice la Moscova (în 1959).
Profesia de bază: jurist.
Activitate şi funcţii: membru al Tineretului Progresist (din 1946); membru al U.T.M. (din 1948); membru de partid din mai 1957; consilier juridic Direcţia organizaţii internaţionale din Ministerul Afacerilor Externe (din 1959); expert, apoi consilier în delegaţiile R.P.R. la sesiunile Adunării Generale a O.N.U. şi la lucrările Comitetului celor 18 state pentru dezarmare de la Geneva; şef al Oficiului tratate; reprezentant ad-interim al R.P.R. pe lângă Oficiul european al O.N.U. de la Geneva (din febr. 1963); consilier al Reprezentanţei R.S.R. de pe lângă Oficiul european al O.N.U. de la Geneva (din 2 nov. 1965); ambasador şi reprezentant permanent al R.S.R. pe lângă O.N.U. şi instituţiile specializate ale O.N.U. de la Geneva (24 mart. 1967–1 nov. 1969); adjunct al ministrului Afacerilor Externe (din 1 nov. 1969); şef al Protocolului de Stat de pe lângă Consiliul de Stat al R.S.R. (până la 11 mai 1983); ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al R.S.R. în Republica Elenă (din 2 iul. 1983).
Distincţii: „Ordinul Muncii” clasa a III-a (1964), clasa I (10 apr. 1981); Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a III-a (1969).
 
FURDUI PETRU
(n. 29 oct. 1921, Lupeni, jud. Hunedoara; d. 1991, Bucureşti).
Membru al C.C. al P.M.R. (25 iun. 1960 – 23 iul. 1965).
Studii: şapte clase primare; cursul de maiştri minieri (1947); Curs de partid de o lună (1949); liceul; Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu” (1955–1958).
Profesia de bază: maistru minier.
Activitate şi funcţii: ucenic la un atelier de croitorie din Lupeni (1935–1940); muncitor necalificat, vagonetar, ajutor de miner (1940–1944), miner şi secretar al celulei de partid (1946–1949) la Mina Lupeni; membru de partid din 1946; instructor al Comitetului judeţean de partid Hunedoara (din 1949); secretar pentru probleme de industrie al Comitetului regional de partid Hunedoara (până în 1952); organizator al C.C. al P.M.R. (din 1952); prim-secretar al Comitetului raional de partid Petroşani (până în 1955) şi al Comitetului regional de partid Hunedoara (dec. 1958–1963); preşedinte al Comitetului central al Sindicatului muncitorilor mineri (din 1957); preşedinte al Comitetului Uniunii Sindicatelor din întreprinderile miniere şi de energie electrică (1963–1971); preşedinte al Uniunii Sindicatelor din ramurile mine, petrol, geologie şi energie electrică (1971–în 1975); membru al Consiliului executiv al Consiliului Central al U.G.S.R. (în 1975).
Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală Haţeg, regiunea 
Hunedoara (1952–1957) şi Lupeni, regiunea Hunedoara (1961–1965).
Distincţii: Ordinul „Drapelul Roşu” clasa a II-a al R.D.P. Coreea; Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” (1964).
 
IONESCU MARIA
(n. 30 aug. 1920, Galaţi).
 
Membru al C.C. al P.C.R. (21 iul. 1972–28 nov. 1974); membru supleant al C.C. al P.C.R. (23 nov. 1979–24 nov. 1989).
Studii: liceul (1938); Facultatea de Ştiinţe Fizico-Chimice din Bucureşti (1938–1942); doctorat la Universitatea din Bucureşti; Universitatea Politică şi de Conducere.
Profesia de bază: inginer chimist.
Activitate şi funcţii: inginer chimist şi şef de laborator la Uzina „Vulcan” Bucureşti (din 1942); şef de laborator (din nov. 1943) şi şef al Serviciului tehnic (din 1956) la Filatura de Fibre Artificiale Lupeni; membru de partid din august 1958; membru al Comitetului sindical la Filatura de Fibre Artificiale Lupeni; deputat în Sfatul popular orăşenesc Lupeni şi secretar al Comitetului de luptă pentru pace; şef al Serviciului C.T.C. (mart. 1959–1963), propagandist şi membru al biroului organizaţiei de bază pe secţie la Uzina de Fibre Sintetice Săvineşti; membru al Comitetului orăşenesc de partid Piatra Neamţ (timp de doi ani); deputat în Consiliul popular al municipiului Piatra Neamţ (1969–1975); şef al Serviciului cercetare şi şef al Serviciului tehnic la Direcţia Generală Fibre Chimice a Ministerului Chimiei (din mai 1967); consilier tehnic (oct. 1969), inginer-şef cu probleme de concepţie (din sept. 1970), director tehnic şi de producţie (1971–1974), director adjunct pentru probleme de export (din 1974) şi director al Centrului de Cercetări la Centrala Industrială de Fire şi Fibre Sintetice Săvineşti; membru al Comitetului de partid al Combinatului de Fire şi Fibre Sintetice Săvineşti (până în 1979); director al Direcţiei Tehnice din Ministerul Industriei Chimice (din 1979); membru al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (din 8 apr. 1980); director general al ICECHIM Bucureşti (din iul. 1980); membru al Biroului executiv al Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii (1985–1989); membru al Comitetului de conducere al Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului (din dec. 1985); preşedinte al Consiliului de redacţie al „Revistei de chimie” (1986–1989); cercetător principal la Institutul Central de Chimie (din sept. 1989).
Lucrări: Cartea operatorului din industria fibrelor chimice (1967).
Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală: nr.6 Sascut, jud. Bacău (1980–1985) şi nr. 6 Tg. Frumos, jud. Iaşi (1985–1989); secretar al Comisiei pentru politică externă şi cooperare economică internaţională (1 apr. 1980); membru al Grupului Parlamentar Român pentru Securitate şi Cooperare în Europa (1 apr. 1980, reales la 1 apr. 1985).
Distincţii: Titlul de „Erou al Muncii Socialiste” şi Medalia de Aur „Secera şi Ciocanul” (1971); „Ordinul Muncii” clasa a III-a (1964) şi clasa I (1981).
 
NEGRUŢ CLEMENT
(n. 26 ian. 1926, com. Ciugud, jud. Alba).
Membru supleant al C.C. al P.C.R. (28 nov.1974–23 nov. 1979).
Studii: Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu“ (1966); Facultatea de Economia Industriei Soci liste, Academia de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu“.
Profesia de bază: strungar în fier.
Activitate şi funcţii: membru de partid din 1954; secretar al Comitetului orăşenesc de partid Petroşani (la 28 iul. 1966); prim-secretar al Comitetului municipal de partid Petroşani şi membru al biroului Comitetului judeţean de partid 
Hunedoara (la 27 aug. 1976).
 
OGHERLACI VASILE
(n. 7 aug. 1928, com. Berzovia, jud. Caraş-Severin; d. 2001, Bucureşti).
 
Membru supleant al C.C. al P.C.R. (23 nov. 1979–26 nov. 1981).
Studii: Facultatea de Mine şi Metalurgie, Institutul Politehnic Timişoara.
Profesia de bază: inginer minier şi metalurg.
Activitate şi funcţii: membru de partid din iul. 1962; membru al Comitetului de Stat al Geologiei (din 25 iun. 1966); membru al Comitetului de conducere al Asociaţiei de Prietenie România-Marea Britanie (în 1974); director general adjunct al Centralei cărbunelui din Petroşani (în 1974); director general al Combinatului minier Oltenia (1980 – 26 nov. 1981); director al Întreprinderii miniere Berbeşti, jud. Vâlcea (din dec. 1981). Deputat în M.A.N., ales în circ. elect. nr. 2 Motru, jud. Gorj (1975–27 nov. 1981); membru al Comisiei pentru industrie şi activitate economico financiară a M.A.N. (1 apr. 1980–17 mart. 1982).
 
PATILINEŢ VASILE
(n. 21 dec. 1923, Lupeni, jud. Hunedoara; d. 1986, Ankara).
 
Membru al C.C. al P.M.R/P.C.R. (28 dec. 1955 – 26 iun. 1980); membru al Secretariatului C.C. al P.C.R. (24 iul. 1965 – 28 nov. 1974); membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (12 aug. 1969 – 28 nov. 1974); membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al P.C.R. (28 nov. 1974 – 23 nov. 1979).
Studii: Facultatea de Economie Generală, 
Academia de Studii Economice; Academia de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu”; Şcoala Superioară de Partid de pe lângă C.C. al P.C.U.S.
Profesia de bază: lăcătuş-mecanic, economist.
Activitate şi funcţii: membru al U.T.C. din 1940; membru de partid din septembrie 1945; a desfăşurat activitate pe linia „Ajutorului Roşu Internaţional”; ziler, apoi lăcătuş-mecanic pe diferite şantiere de construcţii din Lupeni (1940–1945); instructor şi secretar la Comitetul judeţean de partid Alba (1945–1946); responsabil cu propaganda şi agitaţia în cadrul Comitetului de partid Crişcior, jud. Hunedoara (1946–1949); responsabil organizatoric în cadrul Biroului Comitetului regional de partid Hunedoara (1949–1951) responsabil organizatoric în cadrul Biroului Comitetului regional de partid şi secretar al Comitetului regional de partid Arad (1951); secretar cu probleme organizatorice la Comitetul regional de partid Severin (1951–1952); prim-secretar al Comitetului regional de partid Timişoara (1952–1956); şef secţie la C.C. şi adjunct al şefului Direcţiei organizatorice a CC al P.M.R. (1956–1965); membru al Consiliului Apărării (7 apr. 1969 – 13 oct. 1972); ministrul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii (24 ian. 1972 – 15 dec. 1977); ministrul Minelor, Petrolului şi Geologiei (15 dec. 1977–18 dec. 1979); ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al R.S.R. în Turcia (26 iun. 1980–1986). Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală Satu Mare–Sud, jud. Maramureş (1961–1969), circumscripţia Sibiu-Centru, jud. Sibiu (1969–1975) şi circumscripţia Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud (1975–1980); preşedinte al Comisiei pentru probleme de apărare a M.A.N. (13 mart. 1969–1975).
Distincţii: Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a III-a (1964); Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (1966).
 
PETRE CONSTANTIN
(n. 2 ian. 1932, sat Ţepeşti, com. Tetoiu, jud. Vâlcea)
 
Membru al C.C. al P.C.R. (21 iul. 1972 – 28 nov. 1974).
Studii: şcoala generală (opt clase); un an Şcoala de calificare în industria minieră.
Profesia de bază: muncitor minier.
Activitate şi funcţii: membru de partid din 1962; ucenic la un atelier particular din Bucureşti (1946–1948); dulgher pe Şantierul de construcţii 
Cotroceni (1948–1952); muncitor agricol în comuna natală (1952–1956); muncitor pe şantierul Combinatului chimic Govora (1956–1957); vagonetar, şef de schimb şi şef de brigadă la Exploatarea minieră Lupeni (1957–1976); membru al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste (din 1968); maistru minier la Întreprinderea minieră Lupeni (din 1976). Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală Lupeni, jud. Hunedoara (1975–1980).
Distincţii: Titlul de „Erou al Muncii Socialiste” (1975).
 
POPA CONSTANTIN
(n. 10 nov. 1942, com. Tetoiu, jud. Vâlcea).
Membru supleant al C.C. al P.C.R. (24 nov.–22 dec. 1989).
Studii: şcoala generală; curs de calificare în meseria de miner.
Profesia de bază: miner.
Activitate şi funcţii: membru de partid din 1977; şef brigadă la Întreprinderea minieră Lupeni, jud. Hunedoara (din 1977); membru al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale. Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală Potcoava, regiunea Argeş (1965–1969).
 
POPA DUMITRU
(n. 27 febr. 1925, Bucureşti).
 
Membru al C.C. al P.C.R. (24 iul. 1965–3 iun. 1983); membru al Colegiului Central de Partid (24 iul. 1965–12 aug. 1969); membru al Secretariatului C.C. al P.C.R. (23 nov. 1979–29 mart. 1980); membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (12 aug. 1969–21 iul. 1972).
Studii: Şcoala de partid din Constanţa (1946); Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu” (1960); Facultatea de Economie Generală, Academia de Studii Economice.
Profesia de bază: ajustor mecanic.
Activitate şi funcţii: membru de partid din mart. 1945; ucenic (1939–1943) apoi ajustor mecanic (1943–1946) la uzinele „Lemaître” („Timpuri Noi”) Bucureşti; activist la secţia de cadre a Comitetului de partid al Sectorului II Negru „B” din Capitală (1946) şi a Comitetului orăşenesc de partid Bucureşti (1946–1953); secretar cu probleme economice al Comitetului orăşenesc de partid Bucureşti (1953–mart. 1954); şef de grupă în cadrul sectorului de verificări al C.C. al P.M.R. şi şef al sectorului evidenţa cadrelor din Secţia de cadre a C.C. al P.M.R. (mart. 1954–1956); primsecretar al Comitetului regional de partid Hunedoara (1961–1968); prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid Bucureşti (1966–1968); preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti, primar general al Capitalei (1968–1972); ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al R.S.R. în R.P.D. Coreeană (21 dec. 1972–13 iul. 1978); ministru secretar de stat la Ministerul Industriei Chimice (13 iul. 1978–29 mart. 1979); şef al Secţiei pentru probleme militare şi justiţie a C.C. al P.C.R. (din 29 mart. 1979); ministrul Construcţiilor Industriale (29 mart. 1980–3 nov.1982); ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al R.S.R. în R.S.F.  Iugoslavia (din 3 iun. 1983). Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală Olt (1948–1952), Vitan, regiunea Bucureşti (1961–1965), Lupeni, regiunea 
Hunedoara (1965–1969), Griviţa Roşie, mun. Bucureşti (1969–1975) şi Fălticeni, jud. Suceava (1980–1985).
Distincţii: Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a V-a (1954); „Ordinul Muncii” clasa a III-a (1961); Ordinul „23 August” clasa a III-a (1964), clasa a II-a (1981); Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a III-a (1964); Ordinul „Steaua 
Republicii Socialiste România” clasa I (1971).
 
RANGHEŢ IOSIF
(n. 7 aug. 1904, com. Olari, jud. Arad; d. 1 sept. 1952)
 
Membru al C.C. al P.C.R./P.M.R. (21 oct. 1945–1 sept. 1952); membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (24 febr. 1948–1 sept. 1952).
Studii: Universitatea Leninistă de la Moscova.
Profesia de bază: rihtuitor.
Activitate şi funcţii: membru de sindicat (1920); membru de partid din 1930; membru al Comitetului judeţean Arad al P.C.dR. (1931–1932); secretar al Comitetului raional Oradea al P.C.dR. (1932–1933); secretar al Comitetului regional Cluj al P.C.d.R (1933–1934); şef al Comitetului regional Banat al P.C.dR. şi al Comitetului regional Valea Jiului (din 1934); membru al C.C. al P.C.R. (1943–21 oct. 1945); şef al Direcţiei Cadre a C.C. al P.C.R. (1945–1948); preşedinte al Comisiei de Stat a Combustibililor (1949–1950). Deputat în Adunarea Deputaţilor, ales în circumscripţia electorală Timiş-Torontal (1946–1948); deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală Arad (1948–1952).
Distincţii: Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa I (1948); Ordinul „Apărarea Patriei” clasa a II-a (1949); „Ordinul Muncii” clasa a II-a (1949); Medalia „Pentru eliberarea de sub jugul fascist”.
 
SUDER (SZUDER) MIHAI
(n. 16 febr. 1914, Lupeni, jud. Hunedoara).
 
Membru al C.C. al P.M.R./P.C.R. (25 iun. 1960–23 nov. 1979).
Naţionalitatea: polonă.
Studii: Facultatea de Silvicultură, Institutul 
Politehnic din Braşov.
Profesia de bază: miner.
Activitate şi funcţii: membru de partid din mart. 1945; vagonetar şi miner la Întreprinderea minieră Lupeni (1929); angajat la Întreprinderea 
„Concordia” Braşov (1936); miner la Lupeni (1937); zidar la Exploatarea forestieră Câmpu lui Neag, judeţul Hunedoara (1942); şef al Exploatării forestiere Grădiştea de Munte, judeţul Hunedoara şi al Centrului Forestier Orăştie (1948); director al Exploatării forestiere Scutaru, judeţul Bacău şi al Întreprinderii pentru prelucrarea şi industrializarea lemnului Lupeni (1949); director regional al Exploatării forestiere Hunedoara (mai 1950); consilier la Ministerul Silviculturii şi Industriei Lemnului (12 sept. 1950); adjunct al ministrului Gospodăririi Silvice (25 iul. 1951–31 mai 1952); ministrul Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei (31 mai 1952–10 ian. 1956); ministrul Industriei Lemnului (10 ian. 1956–19 mart. 1957 şi  oct. 1969–24 ian. 1972); ministrul Construcţiilor şi Materialelor de Construcţie (5 dec. 1958–17 dec. 1959); ministrul Economiei 
Forestiere (17 dec. 1959–1 oct. 1969); ministru secretar de stat la Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţie (24 ian. 1972–18 mart. 1975). Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală nr. 13 Putna, regiunea Suceava (1961–1969) şi nr. 9 Putna, jud. Suceava (1969–1975).
Distincţii: Ordinul „23 August” clasa a III-a (1959); Titlul de „Erou al Muncii Socialiste” şi Medalia de Aur „Secera şi Ciocanul”(1962); „Ordinul Muncii” clasa I (1964).
 
SUDER WILHELM (SZUDER WILIAM)
(n. 20 mai 1912, Lupeni, jud. Hunedoara).
Membru al C.C. al P.M.R. (23 febr. 1948–28 dec. 1955).
Naţionalitatea: polonă.
Studii: cinci clase primare.
Activitate şi funcţii: director al Minelor Petroşani (în 1949); general-maior (18 mart. 1950); ministru adjunct la Ministerul Forţelor Armate (până la 26 aug. 1952); ministrul Industriei Cărbunelui (26 aug. 1952–24 ian. 1953); director general al Direcţiei generale a cărbunelui Petroşani (13 nov. 1954). Deputat în M.A.N., ales în circumscripţia electorală Hunedoara (1948–1952) şi Lupeni, regiunea 
Hunedoara (1952–1957).
Distincţii: „Ordinul Muncii” clasa a III-a (1949).
 
TOMA HOREA
Membru al C.C. al P.C.R. (24 nov.–22 dec. 1989).
Activitate şi funcţii: prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid 
Lupeni, jud. Hunedoara; instructor la Secţia Cadre a C.C. al P.C.R. (de la 20 ian. 1983).

Comentarii articol (9 )

#1 Constantin Dobre14.01.2016,  23:49:56
Cumva tovarasul Clement NEGRUT tatal domnului deputat Clement NEGRUT de Alba-Iulia din Parlamentul Romaniei? Hai c-ar fi prea de tot!?
#2 Constantin Dobre15.01.2016,  00:08:04
Pe PETRE CONSTANTIN am uitat sa-l pomenesc in memoriile mele. In dimineata zilei de 3 august 1977 am facut apel la microfonul de la care vorbeam minerilor rasculati sa fie adus PETRE CONSTANTIN (membru al MAN) sa ne povesteasca cum a votat el L3/iulie 1977 dar ne-a tratat cu o tacere asurzitoare, fiind si de negasit! In timpul interogarilor de la Securitate am fost acuzat c-am vrut sa-l omor? O mai trai ca tare-as vrea sa-l intalnesc si acum? Aceeasi intrebare o am si despre CLEMENT HEGRUT, tovarasul!?
#3 Constantin Dobre17.01.2016,  19:14:34
COSTESCU IULIAN, inca un politruc pe care l-am scapat din memorii! A venit si asta in noaptea de 2-3 august 1977 la poarta nr. 2 a Exploatarii Miniere din Lupeni pentru a 'dialoga' cu minerii rasculati. Numai ca unul dintre mineri a mers la microfon, cred c-a fost nea CAILA Vasile, care i-a inchis gura clantaului Costescu cu acuzatii de hartuire sexuala a unei femei care ceruse sa fie angajata la depozitul de lemne, cu un an in urma cand fusese directorul Minei din Lupeni. Dspre calai si politruci, numai adevarul!
#4 Boboc Marian26.01.2016,  18:40:10
Nu e vorba de acelaşi Negruţ, e o coincidenţă de nume. Clement Negruţ, comunistul petroşenean, a murit în urmă cu câteva zile. Mai avea puţin şi ar fi împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani.
#5 Constantin Dobre27.01.2016,  13:17:25
@ Boboc Marian Ma intrebam doar daca deputatul Clement NEGRUT de Alba nu cumva este fiul fostului comunist petrosanean, cu acelasi nume. Seamana ca doua picaturi de apa, la fata vorbesc. Alte coincidente ar fi ca deputatul a fost nascut in acelasi loc cu comunistul petrosanean si a urmat cursurile Institutului de mine din Petrosani intre anii 1984-1990. Vedeti CV-ul deputatului pe saitul Camerei deputatilor.
#6 Gogu Demagogu02.02.2016,  17:39:42
Aia au fost nişte oameni cinstiţi! Pe vremea lor toată lumea avea loc de muncă, iar Valea Jiului era un reper economic de talie europeană. V-aţi şi găsit momentul să vă amizaţi pe seama lor. Acum când MINERITUL şi SIDERURGIA din HUNEDOARA au intrat în FALIMENT! Când toată bogăţia Văii Jiului a intrat în buzunarele câtorva jigodii. Îi tot daţi că ăia au fost criminali! Eu nu ştiu pe cine a omorât Petre Constantin sau Otto Dan Surulescu! Dar ştiu că ăştia de azi omoară indirect sute de oameni, condamnaţi să caute prin gunoaie, în condiţiile în care n-au locuri de muncă...
#7 Constantin Dobre03.02.2016,  00:36:31
@ Gogu Demagogu Aia au fost oameni dar NU si cinstiti! Pe vremea lor Valea Jiului a fost un reper economic de talie europeana, dar nu datorita lor ci doar exclusiv datorita minerilor revoltati in august 1977! Aia au avut doar nemeritul de ai baga in puscarii si a-i expulza pe liderii minerilor revoltati in Valea Jiului in august 1977, asa sa stiti si sa tineti minte! Petre Constantin n-o fi omorat pe nimeni, fizic vorbind, dar in calitate de deputat in Marea Adunare Nationala (MAN) a votat si nu s-a opus Legii 3 din 1 iulie 1977 - lege care a generat scanteia revoltei minerilor Vaii Jiului, si nici n-a avut curajul si demnitatea sa vina in fata minerilor revoltati, la Lupeni, pentru asi justifica votul in MAN! Repet, de pe urma minerilor revoltati (ai caror lideri si familiile acestora au suferit de pe urma cinstitilor alora pe care-i creditati dvs?!) Valea Jiului a cunoscut cea mai infloritoare perioada din istoria sa! Nu confundati calaii cu victimele (eroii), va rog! Victimile am fost noi, minerii revoltati, si de pe urma noastra a inflorit Valea Jiului in perioada la care va referiti! Ei, aia, au fost doar calaii nostri, ai minerilor revoltati, si nimic mai mult! Cu stima, Constantin Dobre
#8 Gogu Demagogu11.02.2016,  02:39:01
Bine, domnule Dobre! Vă dau dreptate. După revolta Dv, COMUNIŞTII au realizat CEA MAI ÎNFLORITOARE PERIOADĂ din istoria Văii Jiului. Ne-am înţeles? COMUNIŞTII! Iar JIGODIILE CAPITALISTE care au venit după lovitura de stat au distrus Valea Jiului. Şi atunci vă întreb! De ce să-i înjurăm pe comunişti şi să-i pupăm în fund pe capitalişti? Vino dom'le în Vale! Fă iar o revoltă, că te pricepi, şi adu-i înapoi pe comunişti, să înflorească iar Valea! Că de capitalişti ca Ile, Moloţ, Simota şi Răzmeriţă ne-am săturat.
#9 Constantin Dobre11.02.2016,  21:50:53
@ Gogu Demagogu Va doar prefaceti ca-mi d-ati dreptate si-mi distorsionati spusele! Mi-ati fi dat dreptate daca de pilda ati afirma ca datorita noua (minerilor revoltati in august 1977!) si NU datorita comunistilor, Valea Jiului a cunoscut cea mai infloritoare perioada! Comunistii au fost nevoiti/obligati sa puna in practica ce-am cerut noi si ca 'rasplata' ne-au stramutat si ne-au bagat in puscarii - acum pricepeti NEMERITUL comunistilor? V-am cerut eu sa-i pupati in fund pe capitalisti sau pe comunisti? Datorita mie si minerilor revoltati in august 1977 ati ajuns sa-i pupati unde nu trebuie pe capitalisti si sa tanjiti dupa comunisti? In ultimii 26 de ani am fost eu vreodata invitat in Valea Jiului pentru a ma implica in lupta impotriva celor care v-au determinat sa-i pupati azi si-n fund, fie ei ramasite din securo-comunism sau capitalisti 'noi', de carton? Au cerut cumva minerii si locuitorii Vaii Jiului, dupa decembrie 1989, sa le reprezint interesele in diverse calitati/demnitati locale, nationale si chiar internationale? Aveti cumva cunostinta ca chiar si in acest ultim ceas al disperarii din Valea Jiului sa existe interes major - exprimat de intreaga colectivitate a Vaii - pentru a se apela la mine sa ma intorc si sa ma implic? Si o ultima intrebare: credeti cu adevarat ca numai o revolta generala a locuitorilor Vaii Jiului ar rezolva problemele jiulenilor? Desigur, solutii sunt cu duiumul atat pentru Valea Jiului cat si pentru toti romanii, dar pentru a le pune in practica e nevoie de mandate de reprezentativitate si programe specifice, cu grad de generalizare ale intereselor Vaii Jiului (cunoscute si sustinute de fiecare locuitor, cu drept de vot, al Vaii Jiului) care sa fie implementate cu perseverenta, transparenta si onestitate, pas-cu-pas la nivel local si in special la cel central! Cu alte cuvinte, acum Valea Jiului chiar are mare nevoie de OAMENI care sa simta (raul si binele, necazul si bucuria, dezamagirea si euforia etc) si sa se identifice cu fiecare dintre cei ce populeaza meleagurile jiulene! Cautati acei OAMENI DE BINE ai Vaii Jiului si-i veti gasi, chiar in mijlocul dvs!


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 7 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter