22.01.2016,  16:02:20 | 2 comentarii | 1350 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Istorii administrative. Lupeniul - localitatea care a fost declarată de două ori oraş: O dată de legionari şi o dată de comunişti!
de Marian BOBOC
18 octombrie 1940. 
Decizia primarului Craioveanu
Lupeniul era comună rurală în toamna anului 1940, iar primar era Moise Craioveanu.
În această zi, de 18 octombrie 1940, este emis un proces verbal, care va deveni istorie pentru urbea Lupeniului:
„Noi, Craioveanu Moise, primarul comunei Lupeni, potrivit dispoziţiunilor art. 194 din Legea Administrativă, ne-am întrunit dimpreună cu dl. Viorel Ioan, notarul comunei Lupeni, în şedinţă de consiliu pentru a decide asupra următoarei chestiuni:
1. Urbanizarea comunei rurale Lupeni.
No. 23/ 1940.
Deciziune
Noi, primarul comunei Lupeni, văzând pe deoparte situaţia numerică a locuitorilor comunei 
Lupeni, care în prezent are circa 15.000 locuitori, în mare majoritate angajaţi ai societăţilor industriale S.A.R. Petroşani şi S.A.R. Vâscoza Românească, iar de altă parte constatând că interesele populaţiei comunei Lupeni reclamă o administraţie locală mai completă şi organizată pentru a satisface mai bine nevoile administraţilor,
Văzând că pentru o nouă organizare prin o dezvoltare a serviciilor locale, în situaţia de comună rurală, n-are posibilităţile legale pentru a dispune de veniturile ordinare necesare unei administraţii reclamată de nevoile locale,
Considerând că această comună, cel mai mare centru industrial din judeţul Hunedoara, trebuie să ia forma administrativă de oraş, pentru a se putea dezvolta şi din punct de vedere urbanistic, creând în această regiunea izolată un centru urban plăcut pentru populaţia locală, cât şi pentru vizitatorii de pretutindeni,
Având în vedere că prin urbanizare comuna 
Lupeni ar dispune de destule resurse de venituri ordinare atât pentru organizarea unei administraţii corespunzătoare nevoilor populaţiei locale, cât şi pentru îndeplinirea lucrărilor edilitare devenite urgente şi absolut necesare şi
Considerând că veniturile viitoare pe care s-ar baza comuna, n-ar aduce noi şi mai grele sarcini pentru contribuabili, diferenţa de venituri ordinare urmând să fie obţinută de la cele 2 (două) mari industrii ce sunt în plină activitate,
Pentru aceste consideraţiuni, potrivit dispoziţiunilor art. 5 din Legea Administrativă,
Decidem:
Propunem ca comuna rurală Lupeni să fie declarată de comună urbană, potrivit dispoziţiunilor art. 5 din Legea Administrativă.
Prezenta deciziune se afişează timp de 10 zile libere pe tabla de afişaj din sala de aşteptare a primăriei. Nemaifiind alt obiect la ordinea zilei, şedinţa se încheie”.
Tot în această zi, de 18 octombrie 1940, după şedinţă, se mai întocmeşte un proces verbal referitor la… procesul verbal al şedinţei: „Se constată de noi, primarul şi notarul comunei Lupeni, că procesul verbal încheiat în şedinţa de consiliu a comunei Lupeni, ţinută la 18 octombrie 1940, în ziua de astăzi s-a pus spre vedere publică la această primărie. Drept pentru care am încheiat şi semnat prezentul proces verbal”. 
În perioada interbelică autorităţile locale informau cetăţenii asupra actelor administrative prin intermediul aşa-zisei publicaţiuni care era nu doar afişată, ci şi strigată prin batere de tobă. Iată care era conţinutul publicaţiunii No. 2659/ 1940 din 18 octombrie 1940: „Se aduce la cunoştinţa tuturor locuitorilor comunei Lupeni, că în ziua de astăzi s-a pus spre vedere publică pe tabla de afişaj din sala de aşteptare a primăriei comunei Lupeni, deciziunea 23/ 1940 cons. din 18 Octomvrie 1940, privind urbanizarea comunei Lupeni. Toţi cei nemulţumiţi sau care ar avea ceva de obiectat, vor depune contestaţiunile respective la această primărie, în termen de 10 zile libere, începând cu ziua de astăzi, pentru a fi înaintate locului în drept”.
Parcă 18 octombrie 1940 ar fi fost Ziua proceselor verbale, căci un alt proces verbal (No. 2658/ 1940) consemnează: „(...) deciziunea No. 23/ 1940 cons. din 18 Octombrie 1940, privind urbanizarea comunei Lupeni, în ziua de astăzi s-a afişat în sala de aşteptare de la primărie şi publicat prin batere de tobă prin întreaga comună”.
Veţi vedea mai încolo de ce s-a insistat cu numărul mare de procese verbale menite să arate faptul că deciziunea a fost adusă la cunoştinţa lupenenilor a avut rostul ei…
 
21 octombrie 1940. 
Cererea prefectului către ministru
După ce a luat act de decizia primarului 
Craioveanu, Prefectul judeţului Hunedoara solicită Ministrului Afacerilor Interne să întreprindă toate diligenţele pentru declararea Lupeniului ca oraş: „Având în vedere deciziunea Primăriei comunei Lupeni, judeţul Hunedoara, prin care se propune declararea acestei comune de comună urbană, ţinând faptul că această comună are peste 15.000 de locuitori, că întreg aspectul şi toată viaţa acestei comune este de comună urbană şi nu rurală, că are toate mijloacele necesare pentru întreţinerea serviciilor necesare unei comune urbane, că este cel mai mare centru industrial din judeţul Hunedoara şi în fine că pentru a se putea dezvolta din punct de vedere urbanistic în interesul general, este cazul ca să se declare comună urbană, drept care pe temeiul art. 5. Leg. Adm. Vă rugăm să binevoiţi a dispune întocmirea Decretului Lege de declararea acestei comune, comună urbană”.
 
14 noiembrie 1940.
Pretorul Tocaciu socoteşte veniturile urbane…
Prefectul îi solicită pretorului plăşii Petroşani, Ioan Tocaciu, întocmirea mai multor situaţii (administrativă, economică etc.), din care să reiasă cu exactitate portretul viitorului oraş.
La 14 noiembrie 1940, pretorul Ioan Tocaciu îi trimite prefectului următorul raport:
„I. Situaţia administrativă a comunei Lupeni faţă de nevoile locale este în suferinţă, deoarece la o populaţie – în majoritate flotantă – de 15.000 locuitori, trebuiesc cel puţin încă o dată atâţia funcţionari şi personal de serviciu, cu servicii locale administrative mai complete.
II. Situaţia economică a comunei este foarte slabă. Comuna nu dispune de averi mobile sau 
imobile producătoare de venite, decât într-o foarte mică măsură, pentru două chirii din edificiul primăriei.
Singurele şi serioasele venituri se bazează pe impozitele şi taxele comunale.
Comuna Lupeni are în comun cu comuna 
Bărbăteni de sus o pădure comunală, prevenită din împroprietărirea, în anul 1924, când comuna 
Bărbăteni de sus era înglobată la comuna Lupeni, ca un simplu cătun.
Această pădure este pe cale de regenerare, deci nu produce nici un venit.
Păşunea comunală nu produce decât veniturile necesare acoperirii cheltuielilor bugetare cuvenite şi obligatorii.
Faţă de această situaţie, comuna Lupeni trebuie să-şi construiască un abator care să corespundă cerinţelor locale actuale, refacerea străzii Regele 
Ferdinand şi altor drumuri comunale.
III. Pentru a justifica cele expuse în Deciziunea primarului No. 2658 din 19 Octombrie 1940, dată în conformitate cu art. 194 din legea administrativă, arătăm mai jos situaţia impozitului comunal ad-valorem, calculat la cantităţi medii ce comuna Lupeni poate obţine în mod sigur de la S.A.R. Petroşani, potrivit dispoziţiunilor punctului 15 din tabloul de impozite şi taxe comunale anexă, la legea administrativă din 1938 Aug. 14 şi prevăzute de art. 166 dacă ar deveni comună urbană: 1. Pentru cărbunele scos din mina Lupeni şi transportat pentru C.F.R. şi alte instituţiuni publice şi particulare, socotind o medie de 200 vagoane la zi cu o greutate de 10.000 kg., în 350 de zile a lei 10.000 – vagonul, rezultă un venit total de Lei 1.400.000.
2. Pentru 500 vagoane de grâu ce intră în raza comunei Lupeni pentru a fi măcinat în moara din 
Lupeni, a Lei 12.000 vagonul, rezultă un venit total de lei 12.000.
3. Pentru cantitate medie de 5.250 vagoane de lemn de mină şi cherestea ce intră în comună prin gara Lupeni, pentru depozitul de lemn al minei 
Lupeni, a 20.000 vagonul, rezultă un venit de Lei 210.000 lei.
4. Pentru cantităţile de fierărie, alte materiale şi alimente sosite sau ieşite din raza comunei, socotind o medie obiectivă, rezultă un venit de Lei 100.000.
Rezultă, deci, un venit total de Lei 1.722.000 numai de la S.A.R. Petroşani din acest singur impozit, cât timp, în prezent comuna Lupeni încasează anual de la numita societate minieră total de impozite în sumă de lei 1.100.00, plus amortizarea din împrumutul de Lei 5.500.000, în sumă de Lei 500.000, în total 1.600.000.
Rezultă o diferenţă de Lei 122.000.
5. De la Fabrica Vâscoza Românească ar reveni comunei Lupeni impozit ad-valorem în suma de Lei 500.000.
6. Aceste două sume de la o singură categorie de impozit ar face total lei 2.200.000.
7. Suma totală a veniturilor ordinare prevăzută în bugetul comunei Lupeni pe anul financiar 1940/ 1941 este de Lei 2.282.865, în care sumă se cuprind toate taxele şi impozitele legale, de care poate uza comuna.
8. Pentru a se putea face cheltuielilor unei administraţii locale urbane, uzându-se pe 50% de taxele şi impozitele comunale prevăzute pentru comunele urbane, comuna Lupeni ar putea uşor realiza un buget ordinar de lei 4.000.000.
9. Dacă s-ar respecta dispoziţiunile Legii contribuţiunilor directe, în repartizarea reală a veniturilor comunale faţă de impozitul total al S.A.R. Petroşani ce se aşează şi se debitează de la Administraţia Financiară Bucureşti, ar mai rezulta o diferenţă de impozit încasat prin Stat de cel puţin Lei 1.000.000, deoarece comuna Lupeni, în anul 1930 primea de la S.A.R. Lupeni cote adiţionale în suma de Lei 3.500.000, iar după fuzionarea din anul 1931 cu S.A.R. Petroşani aceste cote s-au micşorat la suma ridicolă de Lei 1.300.000.
Aceasta ar fi situaţia veniturilor ordinare realizabile la comuna Lupeni dacă ar deveni comună urbană, s-ar face un total de 5.000.000 lei”.
Situaţia administrativă şi cea economică, prezentate la punctele I şi II, nu recomandă deloc 
Lupeniul ca un potenţial oraş, ba din contră… Însă, dacă Lupeniul ca oraş ar încasa impozitele şi taxele comunale de la marii agenţi economici, ar putea strânge în buget, conform simulării, o sumă frumuşică de 5 milioane de lei.
Deci, concluzia raportului ar fi: comuna rurală Lupeni era cea mai populată comună din jud. 
Hunedoara, dar o comună destul de lipsită de posibilităţi financiare; comuna urbană nereşedinţă (oraş) Lupeni ar putea fi o localitate mai prosperă cu câteva milioane la buget decât comuna rurală.
 
18 decembrie 1940. Lupeniul - declarat oraş
 Pare incredibil cât de repede Lupeniul a fost declarat comună nereşedinţă de judeţ, în două luni formalităţile fiind îndeplinite. Decretul-lege No. 4103 din 18 decembrie 1940 poartă semnătura a doi generali, Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român şi Preşedintele Consiliului de Miniştri, şi C. Petrovicescu – Ministrul Afacerilor Interne şi a fost publicat în 
Monitorul Oficial din 23 decembrie 1940:
„Generalul Ion Antonescu
Conducătorul Statului Român
şi
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Asupra raportului Domnului Ministru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Interne cu No. 25058 din 12 Decembrie 1940;
Văzând dispoziţiunile art. 5 din legea administrativă din 15 August 1938;
Pe baza dispoziţiunilor Decretelor-Legi No. 3052 din 5 Septembrie şi No. 3072 din 7 septembrie 1940;
Am decretat şi decretăm:
DECRET-LEGE
PENTRU DECLARAREA COMUNEI RURALE LUPENI DIN JUDEŢUL HUNEDOARA DE COMUNĂ URBANĂ NEREŞEDINŢĂ DE JUDEŢ
 
ARTICOL UNIC. Comuna rurală LUPENI, compusă dintr-un singur sat cu acelaşi nume, din judeţul 
Hunedoara, se declară comună urbană nereşedinţă de judeţ.
Dat în Bucureşti, la 18 Decembrie 1940”.
Remarcăm încă o dată operativitatea instituţiilor statului, centrale şi locale, care în ultimele două luni ale anului 1940 s-au confruntat cu două situaţii foarte dificile: cutremurul din 10 noiembrie 1940 (soldat cu mii de răniţi şi morţi) şi explozia din 13 decembrie de la Mina Lupeni (bilanţul tragediei: 51 de morţi, 37 de văduve şi 37 de orfani).
 
9 ianuarie 1941. Bine-bine oraş, dar de când?
Pretorul I. Tocaciu adresează prefectului judeţului, la 9 ianuarie 1941, precizări referitoare la data efectivă de când Lupeniul devine oraş: „(…) avem onoarea de a Vă ruga să binevoiţi a interveni locului în drept pentru a ni se comunica, cu ce dată este declarată comuna 
Lupeni, ca urbană, deoarece aceasta nu s-a specificat în Decretul-Lege Nr. 4103/ 1940”.
La 10 ianuarie, prefectul nu doar că îl lămureşte pe pretor: „(…) binevoiţi a cunoaşte că potrivit art. 4 alin. ultim din Reg. Legii Adm. toate modificările teritoriale ale comunelor se vor pune în aplicare odată cu începerea exerciţiului financiar următor 1 Mar. 1941”, ci îl şi invită să ia câteva măsuri până la începerea noului exerciţiu financiar, când Lupeni devine oficial oraş: 
„1. Veţi interveni şi înainta spre aprobarea Prefecturii Regulamentul de organizare a serviciilor, potrivit art. 120-122 din Reg. Legii Adm.; 2. Încadrarea actualilor funcţ. şi recrutarea funcţionarilor ce ar mai necesita, conform Regulamentului de organizare; 3. Întocmirea bugetului după necesităţile administraţiei comunei urbane. Partea bugetului nu se va putea pune în aplicare decât la 1 Apr. 1940. Până la acea dată dacă veţi face pregătirile necesare pentru înfiinţarea veniturilor comunei urbane; 4. Veţi face demersuri pentru înfiinţarea unui comisariat de poliţie, în virtutea Legii pentru organizarea poliţiei; 5. Se va cere înfiinţarea pompierilor militari; 6. Se va cere Min. Finanţelor clasificarea localităţii urbane în categoria corespunzătoare de salarizare. Totodată vă rugăm a ne face propuneri privitor la regruparea comunei Bărbăteni de sus – care urmează să fie trecută la notariatul Uricani sau la un alt notariat”.
 
3 ianuarie 1941. 
Reînfiinţarea comisariatului de poliţie
Cum una dintre condiţiile impuse de trecerea la statutul de oraş era şi existenţa unui Comisariat de poliţie, primarul Lupeniului solicită prefectului înfiinţarea unui comisariat, explicând imperativul unei astfel de cereri: „(…) Pentru buna siguranţă şi pentru ca poliţia să poată fi exercitată în mod continuu şi cu rezultate satisfăcătoare, este nevoie ca în acest centru atât de bogat în oameni de toate categoriile, buni şi răi, bogaţi şi săraci, oameni care în marea lor majoritate au aparţinut organizaţiunilor socialiste şi care, poate, în mare parte, în sufletul lor şi astăzi nutresc sentimente favorabile faţă de acestea, şi pentru ca şi noaptea activitatea lor să fie urmărită pas cu pas, zi şi noapte, acasă, în localurile publice şi în alte case de întruniri, este nevoie a se înfiinţa imediat în această comună, pe lângă Postul de jandarmi, şi un Comisariat de poliţie, dotat cu un număr mai mare de agenţi secreţi – care, apoi, să pătrundă prin toate locurile, supraveghind, suspectând şi informându-se despre activitatea fiecărui individ ce activitate desfăşoară. În scopul de mai sus cu onoare vă rugăm să binevoiţi a interveni On. Ministerului de Interne – Dir. Gern. a Siguranţei Statului, ca pe lângă Postul de Jandarmi care cerem să fie menţinut şi în viitor, să se înfiinţeze de urgenţă un Comisariat dotat cu un număr mai mare de agenţi secreţi. Propunem pe dl. Ciocea Aurel, comisar la Poliţia Deva ca şef al acestui comisariat de poliţie”.
De remarcat motivaţia primarului: frica de socialişti trebuie păzită cu mulţi agenţi secreţi.  
De reţinut că în acel moment, ianuarie 1941, la Lupeni a funcţionat un Post de Jandarmi şi un Birou al Siguranţei.
Pe manşeta cererii primarului Lupeni este scris răspunsul: „În Mon. Oficial Nr. 6-8 I 1941 s-a publicat decizia Min. Internelor”. Am verificat în colecţia Monitorului Oficial, şi, într-adevăr aşa e: „Prin Decizia Ministerială Nr. 101.599 - din 30 Decembrie  1940, se înfiinţează pe ziua de 1 Ianuarie 1940 un comisariat de poliţie în comuna urbană Lupeni, cu următorul personal: 1 comisar, 2 comisari ajutori, 4 agenţi de poliţie, 1 şef de secţie de gardieni publici, 20 gardieni publici şi 1 om de serviciu. Personalul poliţienesc prevăzut mai sus, necesar funcţionării acestui comisariat, va fi repartizat dintre funcţionarii poliţieneşti evacuaţi din teritoriile vremelnic cedate”. Acum, nu ştim dacă numărul de agenţi prevăzuţi de minister în organigramă să deservească poliţia a făcut faţă, non-stop, provocărilor socialiştilor - spaima primarului.
 
De la 1 aprilie 1941. Bărbăteniul de sus se mută la Notariatul Uricani
Din 1931 comunele rurale Bărbăteni de sus şi Lupeni au format o circumscripţie notarială. Însă, odată cu devenirea Lupeniului oraş, Bărbăteni de sus trebuie să se dezlipească de Notariatul Lupeni pentru a se alipi la Notariatul Uricani. Ioan Tocaciu, pretorul plasei Petroşani, comunică prefectului, la 30 Ianuarie 1941: „(…) privitor la regruparea comunei Bărbătenii de Sus, cu onoare Vă rugăm ca să binevoiţi a o repartiza la notariatul Uricani, fiind cel mai apropiat de această comună. Notariatul 
Uricani, fiind compus numai din 2 comune mici, bunul mers al administraţiei nu va suferi cu nimic prin anexarea comunei Bărbătenii de sus, la cest notariat”.
La 17 martie prefectul judeţului Hunedoara emite Deciziunea No. 2997/ 1941: „(…) Considerând faptul că prin declararea comunei rurale Lupeni ca comună urbană, comuna rurală Bărbăteni de sus urmează a fi grupată la o altă circ. Notarială, întrucât singură nu poate forma un notariat, neavând veniturile necesare de întreţinere.
Pentru aceste motive (…)
Decidem:
Art. I. Comuna rurală Bărbăteni de sus se grupează cu data de 1 Aprilie 1941 la circ. notarială Uricani.
Art. II. Cu executarea prezentei deciziuni este însărcinat dl. pretor al plasei 
Petroşani.
Art. III. Prezenta deciziune se va publica în Buletinul Oficial al Judeţului şi se va comunica Ministerului Afacerilor Interne”.
Reţinem din Procesul Verbal din 31 martie 1941: „Noi, Tocaciu Ioan, pretorul plasei Petroşani,/ Văzând deciziunea Prefecturii Judeţului Hunedoara No. 2997/ 1941 din 17 Martie 1941, prin care se dispune gruparea comunei Bărbătenii de sus, la circumscripţia notarială Uricani, începând cu data de 1 Aprilie 1941. În care cauză deplasându-ne în comuna Lupeni – sediul circumscripţiei notariale Lupeni, în prezenţa D-lor notari Viorel Ioan, notarul Circumscripţiei notariale Lupeni, şi Balomiri Aviron, notarul Circumscripţiei notariale Uricani, şi a D-lor primari Mogoş Lascu, primarul comunei Bărbătenii de sus, şi Ciurea Ion, primarul comunei Uricani, au procedat la predarea-preluarea administraţiei comunei Bărbătenii de sus, pentru gruparea ei la notariatul Lupeni (…)”.
 
15 ianuarie 1941. Primarul cere păsuire până la 1 aprilie
Prefectul judeţului primeşte la jumătatea lunii ianuarie o cerere de păsuire de o lună pentru a trece la statutul de oraş de la primarul Lupeniului, acesta invocând motive de ordin administrativ şi financiar: „(…) Avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a aproba ca dispoziţiunile susmenţionatului Decret de mai sus referitor la urbanizarea comunei să se pună în aplicare de către comună numai începând cu data de 
1 aprilie 1941. Până la această dată comuna îşi va întocmi toate regulamentele, ca: Regulament pentru înfiinţarea serviciilor comunale, Regulament pentru crearea 
impozitelor şi taxelor comunale şi celelalte formalităţi în legătură cu urbanizarea comunei. Tot până la această dată comuna urmează să-şi reexamineze situaţia financiară provenită în urma convenţiei încheiate între comună şi S.A.R. Petroşani, prin care 
s-a stabilit plafonul maxim de impozite comunale la suma de lei 1.100.000 anual, 
urmând să se pronunţe dacă mai este cazul a se menţine această convenţie sau nu, lucru de o foarte mare importanţă în vederea întocmirii bugetului comunal al comunei pe anul 1941/ 1942, care în urma urbanizării comunei va suferi unele simţitoare cheltuieli în plus”. Faţă de impozitele previzionate a se încasa de la Soc. Petroşani, suma convenită cu societatea minieră ca impozite comunale maxime - 1,1 milioane lei – reprezintă o scădere semnificativă.
 
24 februarie 1941. 
Surpriză de proporţii: ajutorul de primar o dă la întors!
Lupeniul nu a apucat să intre în pită ca oraş nici măcar o zi, că la 24 februarie ajutorul de primar N. Radu semnează Deciziunea nr. 5/ 1941 cons. (Nr. 1420 a primarului) prin care, surprize-surprize, dar fără Andreea Marin, se propune revenirea la comuna rurală. De ce? Citiţi mai jos:
„Noi, primarul comunei Lupeni, judeţul Hunedoara,
Având în vedere că comuna Lupeni, prin Decretul-Lege No. 4103 din 
18 Decembrie 1940 a Domnului General Ion Antonescu – Conducătorul Statului, a fost declarată comună urbană nereşedinţă de judeţ.
Considerând, însă, că atunci când s-a cerut declararea acestei comune ca comună urbană, nu s-a ţinut cont şi de dorinţa locuitorilor.
Având în vedere că comuna, ca şi comună urbană, nu ar putea exista din cauza lipsei de venituri suficiente, ceea ce ar aduce majorarea impozitelor, fapt care va da loc la nemulţumiri,
Având în vedere că, în consfătuirea care a avut loc în ziua de azi (24 februarie – n.a.) sub preşedinţia subsemnatului, cu toţi reprezentanţii tuturor claselor sociale, toţi şi-au manifestat dorinţa ca, comuna să rămână şi pe mai departe comună rurală, cu excepţia tuturor salariaţilor publici, care au cerut menţinerea comunei ca şi comună urbană,
Având în vedere că aceştia din urmă sunt infim de puţini faţă de reprezentanţii care au cerut menţinerea comunei ca şi comună rurală.
În baza drepturilor acordate nouă prin Legea Administrativă
DECIDEM:
Art. 1. Propunem a se reveni asupra Decretului-Lege No. 4103 din 18 Decembrie 1940 a Domnului General Ioan Antonescu, Conducătorul Statului, prin care comuna 
Lupeni din judeţul Hunedoara, a fost declarată comună urbană-nereşedinţă de judeţ şi cerem menţinerea ei şi pe mai departe ca şi comună rurală.
Art. 2. Prezenta deciziune se va înainta Preturei plasei Petroşani şi Prefecturii Judeţului Hunedoara, spre a fi înaintată Ministerului de Interne, spre soluţionare.
Art. 3. Domnul Notar este încredinţat cu executarea prezentei deciziunei.
Art. 4. Drept care am dat prezenta deciziune”.
A doua zi, 25 februarie, Deciziunea No. 5/ 1941 cons. „s-a pus spre vedere publică” la primărie.
 
26 februarie. Şi pretorul susţine revenirea 
Din adresa pretorului Tocaciu reţinem faptul că nici minerii, nici angajaţii de la Vâscoza nu vor ca Lupeniul să devină oraş: „Consultând personal populaţia comunei, am constatat că afară de funcţionarii de Stat, cca. 100 la număr, aproape toată populaţia este de părerea ca să se revină asupra Decretului Lege de mai sus, rămânând şi pe mai departe Lupenii comună rurală. Îndeosebi, muncitorii mineri, aproximativ 7.000 la număr, împreună cu reprezentanţii Soc. Petroşani şi Vâscoza Românească sunt pentru revenirea la comună rurală. Deciziunea primarului s-a luat ţinându-se seamă de dorinţa majorităţii populaţiei. Propunerea noastră, de asemenea, este – văzând dorinţa aproape unanimă a populaţiei – de a se reveni asupra Decretului Lege cu numărul de mai sus, rămânând comuna Lupeni şi pe mai departe comună rurală”.
Faptul că muncitorii de la principalele societăţi de pe raza Lupeniului refuzau in corpore acest pas înainte administrativ al localităţii lor ar fi putut fi rodul şi al unei manipulări a conducătorilor societăţilor, care aveau de câştigat dacă Lupeniul rămânea comună rurală, neplătind impozite de oraş. Dacă mai adăugăm şi zvonul că lupenenii-orăşeni vor plăti taxe mai mari, putem creiona rădăcinile acestui refuz.
 
6 martie 1941. Funcţionarii vor oraş. Pretorul o ţine pe-a lui…
Decizia nr. 5/ 1941 cons. a consiliului Lupeni este contestată, la 6 martie 1941, Pretura plasei Petroşani de către funcţionarii publici, în număr de 100. Iată explicaţia pretorului Tocaciu către prefect: „(…) Contra acestei deciziuni s-a depus în termen o contestaţie din partea funcţionarilor publici şi a unui mic număr de comercianţi (...). Îndeosebi funcţionarii publici depun toate sforţările pentru ca Lupenii să rămână comună urbană, căci în felul acesta beneficiază de drepturi de chirie şi alte avantagii, pe care o comună rurală nu le poate oferi. Însă majoritatea populaţiei împreună cu reprezentanţii Soc. Petroşani şi Vâscoza Românească, care înglobează un număr de aproximativ 7.000 muncitori, sunt contra menţinerii şi pe mai departe a acesteia ca comună urbană. Pentru ca Lupenii să poată exista ca comună urbană, cu multiplele servicii ce se cer unei astfel de comune, ar fi nevoie, în primul rând, ca se dispună de veniturile necesare. Cum, însă, nu dispune de alte surse serioase de venituri, afară de cotele adiţionale, provenite din impozitele plătite de către cele două societăţi, căci micii comercianţi ce există în această comună, în urma faptului că Soc. Petroşani îşi aprovizionează singură muncitorii, nu vor putea suporta o majorarea a impozitelor şi taxelor comunale, în aşa măsură ca să se poată realiza veniturile necesare. Pe de altă parte, comuna nu dispune nici de localul necesar pentru instalarea poliţiei de Stat, iar Soc. Petroşani, singura care dispune de unele clădiri mai încăpătoare şi igienice, refuză categoric a pune la dispoziţie un local, motivând că localurile existente nu sunt suficiente nici pentru serviciile lor. În aceeaşi situaţie s-ar afla şi funcţionarii ce ar urma să fie numiţi, căci în comună nu sunt clădiri particulare pentru închiriere, iar societatea abia îşi poate adăposti funcţionarii săi. Comuna Lupeni nu dispune de acele realităţi economice şi sociale, ce ar putea-o transforma aievea într-o comună urbană, cu multiplele ei cerinţe de urbanistică şi salubritate. În urma considerentelor de mai sus, propunem aprobarea Deciziunii nr. 1450 din 24 Februarie a.c. a primarului comunei Lupeni, rugându-vă să binevoiţi a interveni forurilor în drept, pentru a se reveni asupra Decretului Lege Nr. 4103 din 18 Decembrie 1940, prin care această comună a fost declarată de comună urbană”.
 
27 martie 1941. Prefectul îl însărcinează pe pretor să execute cercetări preliminare       
În adresa nr. 8.407/ 1941 prefectul judeţului îi explică pretorului Tocaciu paşii pe care trebuie să-i urmeze, pentru ca Lupeniul să scape de hlamida urbanităţii şi să revină comună: „Vă delegăm a vă deplasa la faţa locului, unde veţi face cercetările preliminare, ţinând seamă de situaţia financiară, economică, căi de comunicaţie, aşezare topografică, interesele administrative şi ale locutorilor etc. Toate aceste constatări vor fi cuprinse în corpul unui proces verbal dresat de Dvs. la faţa locului. Un extras din acel proces va fi afişat de secretarul primăriei, la uşa primăriei, în termenul prevăzut de art. 38 din Legea Adm. După expirarea termenului de afişare, avizul în cauză împreună cu eventualele contestaţiuni le veţi expedia deliberării consiliului comunal, sub preşedinţia Dvs”.
 
7 aprilie 1941. O radiografie a Lupeniului 
Disciplinat, pretorul Tocaciu ascultă ordinul superiorului său, prefectul de Hunedoara, şi se deplasează la Lupeni pentru cercetări preliminare pe care, la 7 aprilie, le nemureşte în procesul verbal nr. 604/ 1941, care reprezintă o radiografie a localităţii Lupeni a anului 1941 (oraş sau comună, nu contează..):
„Noi, Tocaciu Ioan, pretorul plasei Petroşani, conformându-ne dispoziţiunilor ordinului Prefecturii Judeţului Hunedoara – Serviciul Administrativ No. 8.407/ 1941, privitor la declararea comunei urbane Lupeni de comună rurală, în care cauză deplasându-ne în comuna Lupeni, unde făcând cercetările preliminare ordonate şi sondând opinia tuturor straturilor sociale din comună în această chestiune, constatăm următoarele:
1. Situaţia financiară a comunei.   
Când cu deciziunea de consiliu a comunei Lupeni No. 23/ 1940 cons. s-a cerut urbanizarea comunei rurale Lupeni, era în vigoare şi aplicabile impozitele prevăzute la punctele 1-15 din tabloul de impozite şi taxe comunale prevăzut de art. 166 din Legea Administrativă, din care impozite comuna spera, ca prin urbanizare să poată obţine circa 60% din totalul veniturilor ordinare viitoare.
Cum însă prin Decretul Lege No. 456 din 28 februarie 1941, publicat în Monitorul Oficial No. din 28 Februarie 1941, aceste impozite comunale importante au fost înlocuite cu alte venituri încasabile prin Stat, ce nu produc 25% din veniturile ce s-ar fi putut realiza din impozitele comunale menţionate (taxa ad-valorem şi impozitul asupra valorilor locative a clădirilor) şi cum nici pe baza dispoziţiunilor Legii Administrative şi nici a Legilor Financiare în vigoare nu se pot realiza veniturile ordinare necesare cheltuielilor ordinare unei administraţii urbane, teza urbanizării, respectiv menţinerea comunei Lupeni ca oraş cade de la sine.
Comuna Lupeni a devenit oraş, respectiva comună urbană nereşedinţă, prin Decretul Lege No. 4103 din 18 Decembrie 1940, pe baza deciziunii de consiliu a comunei No. 23/ 1940 cons., motivată pe baza posibilităţilor financiare de atunci şi pentru că aceasta era o dorinţă expresă a edililor regimului fostei mişcări legionare, care a procedat arbitrar, fără consultarea obştei locale în cauză.
Singurul contribuabil serios, pe care se poate conta şi de la care se poate încasa un impozit producând venituri ordinare încasate de comună şi prin fisc, maxime de Lei 1.200.000 – 1.500.000 lei, este S.A.R. 
Petroşani.
Comerţul în comuna Lupeni, făcându-se în mare parte de Consumul muncitorilor S.A.R. Petroşani, iar cel particular foarte anemic, nu poate produce comunei un venit ordinar mai mare de maximum 150.000 – 200.000 Lei anual.
90% din locuitorii comunei Lupeni capi de familie sunt muncitori mineri, care nu pot fi impuşi la impozite comunale, fără ca să simtă familia, în actuala fluctuaţie de preţuri la articolele de consumaţie, faţă de câştigul lor slab.
La aceasta se mai adaugă şi faptul că 30% din muncitori sunt flotanţi, care, din punct de vedere fiscal, ar crea numai încurcături pentru finanţele locale.
Aplicarea unui impozit comunal pentru funcţionarii publici din localitate, în actuala situaţie financiară, încă ar lovi greu în existenţa lor.
Agricultorii din comuna Lupeni, săraci şi constituind un total de circa 150 familii, nu pot suporta impozite pe clădiri şi alte impozite comunale ce nu le-au plătit şi plătesc ca săteni rurali.
Faţă de toate aceste greutăţi de a crea venituri ordinare pentru comună, comuna Lupeni are în vigoare o convenţie fiscală cu S.A.R. Petroşani, ce s-a făcut în favorul comunei, prin care convenţie, comuna se scapă uşor de o datorie de peste 500.000 lei către numita Societate, datorie ce datează încă din anul 1930, pentru lucrări edilitare importante şi pe care greu le-ar putea amortiza pe altă cale.
2. Situaţia Economică 
Comuna Lupeni, afară de păşunea comunală, 
n-are nici o altă avere imobilă ce i-ar putea produce venituri ordinare, decât 2 localuri din edificiul primăriei şi gheretele din piaţa comunală.
 Comuna Lupeni n-are nici o situaţie economică locală ce i-ar putea oferi venituri ordinare sigure mai importante.
Singura întreprindere economică de la care se pot aştepta venituri ordinare sigure este S.A.R. Petroşani, cu care comuna Lupeni are convenţie din punct de vedere al impozitelor comunale, pentru o perioadă de 10 ani, ce este făcută în interesul comunei, convenţie aprobată de Prefectura Judeţului Hunedoara cu No. 2868 din 13 Februarie 1939, pe baza hotărârii comunei Lupeni din 17 Decembrie 1938.
Comuna Lupeni este un centru industrial cu 90% a locuitorilor muncitori minieri flotanţi, nefiind un centru cu o populaţie băştinaşă care ar dispune de proprietăţi imobile în localitate, producătoare de venituri pentru comună.
90% a proprietăţilor imobile clădite local formează dreptul de proprietate al S.A.R. Petroşani, care proprietăţi sunt scutite de impozite pe clădiri potrivit normelor fiscale în vigoare.
90% a locuitorilor comunei Lupeni, fiind mineri, care în lipsă de instalaţiile necesare nu se pot ocupa cu creşterea vitelor şi nu produc nici un bun economic local decât exploatarea cărbunilor, fiind numai consumatori a produselor aduse din alte regiuni.
3. Căi de comunicaţie:
Comuna Lupeni este legată de o reţea de CFR, 
Simeria-Lupeni, unde se şi termină această reţea de cale ferată. Potrivit acestei situaţii, comuna Lupeni nu este un centru economic având un jur (cerc de comune) care ar avea şi rula acte economice în această comună, pentru a-i da caracterul de centru urban şi a-i putea oferi posibilităţi economice şi financiare de urbanizare.
4. Aşezarea topografică a comunei:
Comuna Lupeni are o aşezare topografică foarte accidentată, fiind aşezată în regiunea muntoasă pe o vale îngustă, străbătută de apa Jiului, care ocupă o parte însemnată din terenul de şes îngust al văii.
Societatea Petroşani, deţinând 90% din terenurile şes ale văii, pe care sunt construite casele coloniilor muncitoreşti, ţăranii şi alţi particulari sunt situaţi cu casele şi micile gospodării, pe culmile accidentate ale 
dealurilor, formând poalele munţilor Mutu şi Straja pe malul drept al Jiului, şi Oboroca de pe malul stâng al Jiului.
Tocmai pentru aceste motive, comuna Lupeni nu se poate dezvolta din punct din punct de vedere urbalistic şi nici nu poate lua aspectul unei comune urbane, lipsindu-i întinderea de teren disponibil necesar şi potrivit pentru construcţii cu aspect urban.
Din cauza acestei situaţii topografice a teritoriului comunei, nici comuna Lupeni nu poate găsi şi achiziţiona nici măcar un teren pentru obor necesar târgurilor de vite şi pentru alte necesităţi gospodăreşti, de utilitate publică.
5. Interesele administrative:
Din punct de vedere administrativ, comuna n-are nici un interes de ordin economic sau financiar pentru a fi oraş, respectiva comună urbană nereşedinţă, deoarece o administraţie urbană reclamă organizarea de servicii publice mai complexe, cu numirea de funcţionari technici şi de specialitate, a căror retribuţiuni ar trece peste 1.200.000 Lei cheltuieli anuale de personal.
Serviciile comunei Lupeni se pot organiza şi ca comună rurală, prin completare cu încă două posturi de funcţionari, pentru a satisface în mod absolut corespunzător nevoile administraţiei locale.
Interesul administraţiei locale nu este sporirea cheltuielilor prea mari de personal, pentru servicii speciale, ci o administraţie rurală practică şi eftină, pentru ca toate veniturile disponibile ale comunei să poată fi utilizate pentru îmbunătăţiri de lucrări edilitare locale urgente.
5. Interesele locuitorilor comunei:    
Comuna Lupeni, în anul 1924 când avea încorporată şi comuna Bărbătenii de sus, a fost împroprietărită în comun cu această comună cu o pădure şi păşune comunală ce nu poate fi obiectiv şi util administrată decât prin notariat, adică, comuna rurală Lupeni şi cu comuna rurală Bărbătenii de sus formând o circumscripţie notarială, ca şi până la data de 1 Aprilie 1941, când comuna Bărbătenii de sus a fost încorporată la circumscripţia notarială Uricani.
Locuitorii agricultori ai comunelor Lupeni şi 
Bărbătenii de sus au trăit o viaţă administrativă identică şi de cointeresare, interesele lor economice şi sociale negravitând deloc spre Uricani, ci exclusiv spre Lupeni.
Consimţământul locuitorilor comunei Bărbătenii de sus, pentru gruparea comunei la circumscripţia notarială Uricani, a fost dat cu rezerva şi cu condiţia expresă, ce îndată ce comuna Lupeni va deveni din nou comună rurală, comuna Bărbătenii de sus să se grupeze din nou la circumscripţia notarială Lupeni, fiind informaţi că prin deciziunea primăriei comunei Lupeni No. 5/ 1941 s-a cerut reruralizarea comunei.
Locuitorii comunei Bărbătenii de sus, care muncesc la Societatea Petroşani, Mina Lupeni şi Vâscoza Românească, întâmpină foarte mari greutăţi cu vizarea actelor de primire în lucru şi alte acte administrative, pentru care trebuie să meargă până la Uricani pe o distanţă de 7 km. ca să le poată obţine, până când comuna Lupeni este oraş.
CONCLUZIUNI:
Urbanizarea comunei Lupeni s-a făcut fără respectarea practică a formelor legale de publicarea deciziunei de consiliu a comunei Lupeni cu No. 23/ 1940 cons., din care cauză locuitorii contribuabili care suportă sarcinele comunei n-au luat cunoştinţă de acea deciziune, pentru a o putea ataca în termen legal.
Situaţia financiară a comunei Lupeni ca comună urbană, faţă de cheltuielile obligatorii prevăzute pentru comunele urbane, este precară, neputându-se realiza veniturile ordinare necesare pentru acoperirea cheltuielilor ordinare ale unei administraţii urbane, nici uzându-se de toate impozitele comunale prevăzute de Legea administrativă şi Legile fiscale în vigoare, decât lovind grav în existenţa a 90% din contribuabili.
Impozitele comunale ad-valorem şi pe valoarea locativă sunt înlocuite cu alte impozite producătoare de venituri ordinare, ce se încasează prin fisc, din care impozite nu se poate realiza decât maximum 25% faţă de impozitele menţionate, care au format obiectul impozitelor principale şi de bază la aducerea deciziunei de consiliu No. 23/ 1940 cons. prin care s-a cerut urbanizarea comunei.
Situaţia economică a comunei Lupeni nu este proprie unei comune urbane, atunci când în comună este un singur contribuabil serios, S.A.R. Petroşani, de la care se poate presupune şi încasa impozite în sumă totală de Lei 1.200.000 – 1.500.000.
Comuna Lupeni având o datorie de peste 5.000.000 lei către S.A.R. Petroşani, această datorie se va amortiza paşnic şi uşor pentru comună, dacă comuna Lupeni devine din nou comună rurală.
Aici se adaugă şi întâmpinările muncitorimii, comercianţilor, meseriaşilor şi proprietarilor de imobile din comuna Lupeni, care cer menţinerea comunei Lupeni ca comună rurală.
Căile de comunicaţie şi situaţie topografică specifică acestei comune centru industrial, nu sunt proprii unei comune urbane.
Interesele administrative ale comunei şi cele ale locuitorilor sunt cu totul contrarii unei aşezări de comună urbană, pentru satisfacerea nevoilor economice şi administrative locale ale comunei Lupeni, fiind interesată şi comuna Bărbătenii de sus, pentru a fi regrupată la comuna Lupeni, formând împreună o singură circumscripţie notarială, în care situaţie fabrica Vîscoza-Românească va aduce un aport economic şi financiar însemnat comunei Lupeni.
Potrivit acestei situaţii şi având în vedere că organele administrative tutelare, prin legile în vigoare, trebuie să caute a pune la dispoziţia administraţilor nu o administraţie de lux pentru satisfacerea de interese şi ambiţii personale în aceste timpuri economice excepţional de dificile, ci o administraţie practică şi utilă pentru toate stratele sociale ale locuitorilor şi pentru mulţumirea tuturor, comuna Lupeni trebuie să revină la forma administrativă de comună rurală.
Drept care am încheiat prezentul proces verbal ce se afişează în copie pe tabla de afişaj şi publicaţiuni din sala de aşteptare a primăriei comunei Lupeni pe timp de 10 zile”.
 
24 aprilie 1941. Avizul de reruralizare. Şedinţa Consiliului local 
Dintr-un document semnat de lt. col. Homoriceanu, primarul care i-a succedat primarului legionar Craioveanu, aflăm că la 24 aprilie 1941 Lupeniul îşi schimbase statutul administrativ: „Primăria comunei urbane nereşedinţă
Lupeni
No. 2619/ 1941
Proces verbal
Azi în 24 Aprilie 1941
 
Noi, Lt. Colonel Constantin Homoriceanu, primarul oraşului Lupeni, prin aceasta constatăm că procesul verbal No. 684/ 1941 din 7 aprilie 1041 al Pretorului plasei Petroşeni a fost afişat spre vedere publică, pe tabla de afişaj şi publicaţiuni din sala de aşteptare de la intrarea în primărie, începând de la 9 până la 24 aprilie 1941 inclusiv, în care timp nu s-a făcut şi depus la administraţia comunei nici o contestaţie”.
Tot la 24 aprilie 1941, Ioan Tocaciu emite un aviz pentru declararea comunei urbane de nereşedinţă Lupeni de către consiliu Lupeni:
„AVIZ
Noi, Ioan Tocaciu, pretorul plasei Petroşeni,
Având în vedere ordinul Prefecturii Judeţului Hunedoara – Serviciul administrativ No. 84907/ 1941, cu privire la procedura de îndeplinit în cauza declarării comunei urbane Lupeni de comună rurală, respectiv reruralizarea comunei.
Având în vedere constatările noaastre bazate pe cercetările făcute la faţa locului, cuprinse în procesul verbal No. 684/ 1941 din 7 Aprilie 1941, ce a afişat spre vedere publică pe tabla de afişaj şi publicaţiuni din sala de aşteptare a primăriei comunei Lupeni, pe timpul de la 9-24 Aprilie 1941, inclusiv.
Considerând că toate aceste acte de procedură sunt urmare deciziunii comunei Lupeni No. 5/ 1941 din 24 Februarie 1941 şi raportul nostru No. 2789/ 1940 făcut în cauză,
Având în vedere că potrivit constatărilor făcute de noi cu procesul verbal No. 684/ 1941 din 7 Aprilie 1941, veniturile comunale legale în data urbanizării comunei, prin Decretul-Lege No. 456 din 26 februarie 1941 publicat în Monitorul Oficial No. 80 din 28 Februarie 1941 au fost înlocuite cu alte impozite ce nu produc nici 25% din veniturile ce s-ar fi putut realiza din impozitele comunale taxa ad-valorem şi asupra valorilor locative, din care cauză comuna Lupeni nu poate realiza veniturile ordinare necesare unui buget de comună urbană pe baza normelor în vigoare.
Având în vedere şi multiplele interese vădite ale locuitorilor comunei 
Bărbătenii de sus, pentru reruralizarea comunei Lupeni,
Având în vedere, că faţă de constatările făcute de noi cu procesul verbal menţionat mai sus nu s-a făcut şi depus nici o contestaţiune, prin care s-ar combate constatările noastre obiective făcute în cauză, din contră, s-au depus la Primăria comunei Lupeni întâmpinări din partea muncitorimei, comercianţilor, meseriaşilor şi proprietarilor de imobile din comuna Lupeni, faţă de contestaţiile funcţionarilor publici din localitatea la deciziunea primăriei comunei Lupeni No. 5/ 1941 din 24 februarie 1941, cerându-se motivat pe baze legale şi de ordin social reruralizarea comunei Lupeni, ca singurul mijloc şi situaţie administrativă practică, utilă şi potrivită pentru 98% a locuitorilor Lupeni.
AVIZĂM
pentru declararea comunei urbane nereşedinţă Lupeni, de comună rurală, care situaţie şi formă administrativă este cea mai potrivită şi utilă situaţiei şi împrejurărilor locale administrative şi economice atât din punct de vedere al comunei cât şi al 98% a locuitorilor.
Avizul nostru de faţă se va supune deliberării în şedinţă de consiliu ce va avea loc la primăria comunei Lupeni în ziua de 28 Aprilie 1941, potrivit dispoziţiunilor art. 33-40 combinat cu art. 4 alin. 8 şi 10 din Regulamentul Legii Administrative, şedinţă dispusă de Prefectura Judeţului Hunedoara – Serviciul Administrativ cu ordinul No. 8407/ 1941”.
Tot în această zi, de 24 Aprilie 1941, pretorul Tocaciu convoacă o şedinţă de consiliu la Lupeni: „Noi, Ion Tocaciu, pretorul plasei Petroşani, potrivit dispoziţiunilor Ordinului Prefecturii Judeţului Hunedoara No. 8407/ 1941 din 22 Martie 1941, convocăm pe dl. Lt. Colonel Homoriceanu Constantin, primarul comunei urbane nereşedinţe Lupeni, pentru a participa la şedinţa de consiliu ca va avea loc la primăria oraşului Lupeni, în ziua de 28 Aprilie 1941, orele 11 a.m., şedinţă ca va fi prezidată de noi.
Ordinea de zi:
Declararea comunei urbane nereşedinţă Lupeni de comună rurală”.
Lt.col. Homoriceanu, primarul oraşului Lupeni, ia la cunoştinţă aviz.
 
28 aprilie 1941. Consiliul local Lupeni declară comuna urbană 
nereşedinţă de comună rurală…
La şedinţa Consiliului Local al oraşului Lupeni din 28 aprilie 1941, desfăşurată sub preşedinţia pretorului Ioan Tocaciu, participă lt.colonel Constantin Homoriceanu, primarul comunei urbane nereşedinţă Lupeni, Indrean Simion, secretarul plasei 
Petroşani. Pe ordinea de zi se află un singur punct: declararea comunei urbane nereşedinţă Lupeni de comună rurală. După discuţii şi deliberări s-a luat următoarea decizie:
„No. 8/ 1941 cons. No. 2619/ adm.
Deciziune
Noi, Lt. Colonel Homoriceanu Constantin, primarul comunei Lupeni,
Având în vedere constatările D-lui Pretor al plasei Petroşani, făcute cu procesul verbal No. 864/ 1941 în baza ordinului Prefecturii Judeţului Hunedoara – Serviciul Administrativ cu No. 8407/ 1941, cu privire la declararea comunei urbane nereşedinţă Lupeni de comună rurală,
Văzând şi avizul D-lui Pretor al plasei Petroşani cu No. 684/ 1941 din 24 Aprilie 1941dat în comună, prin care se avizează la declararea comunei urbane Lupeni de comună rurală,
Având în vedere şi întâmpinările muncitorimei, comercianţilor, meseriaşilor şi proprietarilor de imobile din comuna Lupeni, faţă de contestaţia colectivă a funcţionarilor publici din localitate, făcută la deciziunea comunei Lupeni No. 5/ 1941 din 24 Februarie 1941, prin care întâmpinări cer reruralizarea comunei Lupeni,
Având în vedere că atunci când prin Deciziunea No. 23/ 1940 cons. s-a cerut urbanizarea comunei, se conta pe venituri din impozite comunale considerabile, ce sunt desfiinţate prin Decretul-Lege No. 456 din 
26 Februarie 1941,
Considerând că situaţia financiară a comunei în urma dispoziţiunilor Decretului-Lege cu No. 456 din 26 Februarie 1941 şi desfiinţării multor magazine comerciale din comună, care plăteau impozite considerabile, s-a înrăutăţit în aşa măsură, că veniturile ordinare posibile pe baza normelor în vigoare nu pot acoperi nici cheltuielile ordinare complete de personal şi material, obligatorii pentru comunele urbane, decum să se mai poată îndeplini şi lucrările de ordin edilitar privind îndeplinirea unui program de urbanistică în comună,
Având în vedere şi situaţia geografică şi topografică a comunei, imposibilă creării unei vieţi urbane pentru comună, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere natural,
Considerând că potrivit acestei situaţii nici administraţia locală şi nici marea majoritate a locuitorilor comunei, n-au nici un interes vădit pentru menţinerea comunei Lupeni ca comună urbană nereşedinţă,
Că, din contră, constatându-se necesitatea urgentei reveniri la forma administrativă de comună rurală, ca în această formă, toate veniturile ordinare realizabile şi disponibile să poată fi întrebuinţate pentru lucrări edilitare şi îmbunătăţiri locale cu caracter urgent, în interesul exclusiv al comunei şi administraţilor,
Considerând că şi împrumutul de 5.500.000 Lei către S.A.R. Petroşani se va putea lichida uşor şi practic numai prin forma rurală a comunei, potrivit convenţiei ce există între comună şi numita Societate minieră, aprobată de Prefectura Judeţului Hunedoara cu No. 2862 din 13 Februarie 1939 şi încheiată în interesul exclusiv al comunei,
Având în vedere că nici de altfel comuna Lupeni, neavând nici un aspect de oraş, ce nici nu-l poate avea, prin faptul că 95% din teritoriul comunei şi cel mai important este proprietatea S.A.R. Petroşani, pe care sunt clădite coloniile miniere, care numai aspect de oraş nu pot da comunei, particularii deţinând un procent infim de terenuri intravilane şi în majoritate la periferii, ce împiedică dezvoltarea comunei din punct de vedere urbanistic,
Că aşa fiind, de faţă cu dl. Pretor al Plasei 
Petroşani ca preşedinte al acestei şedinţe, care nu mai are nimic de adăugat la constatările făcute cu procesul verbal No. 684/ 1941 din 7 Aprilie 1941, avizul dat în cauză la data de 24 Aprilie 1941 şi cele expuse mai sus de noi,
Pentru consiliu comunal şi în numele nostru,
DECIDEM:
Declarăm comuna urbană nereşedinţă Lupeni, de comună rurală.
Prezenta deciziune se înaintează Prefecturii Judeţului Hunedoara – Serviciul Administrativ, dimpreună cu toate actele de procedură administrativă ordonate în cauză de Prefectură cu ordinul No. 8407/ 1941.
Deciziunea de faţă se afişează pe timp de 10 zile spre vedere publică, pe tabla de publicaţiuni din sala de aşteptare de la intrarea în primărie.
Primăria comunei Lupeni va îndeplini toate lucrările de administraţie decurgând din prezenta deciziune. (…)”. 
 
9 mai 1941. Nimeni nu contestă decizia
Conform procesului verbal No. 3.160/ 1041 din 9 mai 1941 al Primăriei comunei urbane nereşedinţă 
Lupeni nimeni nu a contestat Deciziunea nr. 8/ 1941: „Noi, Lt. Colonel Constantin Homoriceanu, primarul oraşului Lupeni, prin aceasta constatăm că procesul verbal No. 3160/ 1941 cuprinzând deciziunea de consiliu No. 8/ 1941 din 28 Aprilie 1941 a comunei Lupeni a fost afişat spre vedere publică, pe tabla de afişaj şi publicaţiuni din sala de aşteptare de la intrarea în primărie, începând de la 28 Aprilie până la 9 Maiu 1941 inclusiv, în care timp nu s-a făcut şi depus la administraţia comunei nici o contestaţie (…)”.
 
12 mai 1941. 
Pretorul înaintează actele prefectului
 Peste 3 zile, pretorul Ioan Tocaciu constată că formalităţile legale au fost îndeplinite şi cere prefectului de a întreprinde toate diligenţele pentru reruralizare Lupeniului: „(…) Având în vedere că nici faţă de constatările făcute de noi cu procesul verbal No. 684/ 1941 din 7 Aprilie 1941 şi nici faţă de deciziunea de consiliu Nr. 8/ 1941 din 28 Aprilie 1941 a comunei Lupeni nu s-a depus nici o contestaţie din partea nimănui, deci toate aceste acte de procedură prezentând situaţia reală şi obiectivă în cauză, propunem şi cerem a se interveni la Onor. 
Minister al Afacerilor Interne pentru supunerea unui proiect de Decret-Lege, pentru declararea comunei Lupeni de comună rurală, respectiv reruralizarea comunei 
Lupeni ca singurul mijloc şi situaţie administrativă posibilă, practică şi utilă pentru acest centru industrial ce nu dispune de resursele financiare, economice şi sociale necesare unei vieţi administrative urbane”.
 
Tăcerea presei
Declararea Lupeniului, în decembrie 1940, comuna urbană nereşedinţă ar fi trebuit să constituie mai mult decât o ştire pentru presa locală. Am răsfoit pagină cu pagină colecţia din 1940-1941 din „Avântul”, publicaţie care apărea la Petroşani, şi am observat că acest eveniment nu a fost consemnat nici măcar în treacăt la timpul potrivit. Abia în ediţia din 22 februarie 1941 apare oraşul Lupeni pentru întâia dată, după schimbarea primarilor legionari: „La Lupeni, comună urbană, a fost numit în calitate de primar d. lt.col. C. Homoriceanu, iar ajutor de primar d. Ioan Radu”.
În ediţia din 1 mai 1941, „Avântul” consemnează, sub titlul „Din Lupeni”, o doleanţă a lupenenilor deveniţi din aprilie, volens-nolens, cetăţeni: „O cerere a locuitorilor. Localitatea noastră cu toate că a fost declarată comună urbană, totuşi nu s-a înfiinţat o judecătorie şi o percepţie de circumscripţie. Locuitorii sunt nevoiţi să se ducă la Petroşani, unde există astfel de instituţii. Cum Petroşani este tot comună urbană ca şi 
Lupeniul şi nu are nici populaţie mai mare, locuitorii din Lupeni ne roagă să aducem cazul la cunoştinţa autorităţilor în drept, ca să se dispună să fie înfiinţate instituţiile acestea şi aici. În situaţia actuală nu avem nici un beneficiu că Lupeniul este oraş”.
Din păcate nici reruralizarea Lupeniului nu este anunţată de ziarul local.
 
8 octombrie 1941. 
Lupeniul redevine comună rurală
Toată zdroaba administrativă şi căruţa de acte întocmite de primarul Lupeniului, pretorul plasei 
Petroşani şi prefectul judeţului Hunedoara nu au fost 
în zadar. În „Monitorul Oficial” nr. 238/ miercuri 
8 octombrie 1941 este publicat DECRET-LEGE pentru transformarea oraşului nereşedinţă de judeţ Lupeni, în comună rurală. Dacă „naşul” efemerului oraş Lupeni a fost generalul Ion Antonescu, cel care a desfăcut căsătoria 
Lupeniului cu urbanul a fost Mihai A. Antonescu, la acea dată Preşedinte ad-interim al Consiliului de Miniştri.
 
„Legea Nr. 883
„ANTONESCU
MAREŞAL AL ROMÂNIEI
CONDUCĂTORUL STATULUI”
 
În baza dispoziţiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie şi Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940 a delegaţiunii dată’, prin decretele Nr. 1.799 din 21 Iunie şi Nr. 1.916 din 29 Iunie - 1941 domnului Mihai A. Antonescu, Vicepreşedinte şi Preşedinte ad-interim al Consiliului de Miniştri;
Noi, Mihai A. Antonescu, Vicepreşedinte şi Preşedinte ad-interim al Consiliului de Miniştri,
În baza delegaţiunii dată prin decretele Nr. 1.799 din 21 Iunie şi Nr. 1.916 din 29 Iunie 1941;
Asupra raportului d-lui ministru secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Interne, cu Nr. 25.920 din 1 Octombrie 1941;
Văzând dispoziţiunile art. 5 şi 6 din Legea administrativă din 14 August 1938;
Am decretat şi decretăm:
DECRET-LEGE
pentru transformarea oraşului nereşedinţă de judeţ 
Lupeni, în comună rurală
 
Art. unic. Oraşul nereşedinţă de judeţ Lupeni din judeţul Hunedoara declarat ca atare prin decretul-lege Nr. 4.103 din 18 Decemvrie 1940, se transformă în comună rurală.
Dat în Bucureşti la 6 Octomvrie 1941.
Vicepreşedinte şi Preşedinte ad-interim al Consiliului de Miniştri,
Mihai A. Antonescu
Ministrul afacerilor interne,
General de Divizie D. I. Popescu
Nr. 2.779.
Raportul d-lui ministru al afacerilor interne către d-l Preşedinte ad interim al Consiliului de Miniştri.
Domnule Preşedinte al Consiliului de Miniştri,
În baza dispoziţiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septembrie şi Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940 a delegaţiunei dată prin decretele Nr. 1.799 din 21 Iunie şi Nr. 1.916 din 29 Iunie 1941, precum şi a dispoziţiunilor art. 5 şi 6 din legea administrativă din 14 August 1938, avem onoare a supune aprobării şi semnăturii domniei-voastre, alăturatul decret-lege, pentru transformarea oraşului nereşedinţă de judeţ Lupeni din jud. Hunedoara, în comună rurală.
Transformarea oraşului Lupeni în comună rurală se face în urma unei anchete administrative şi conform deciziunii d-lui primar al citatului oraş, Nr. 5 din 24 Februarie 1941.
Primiţi, vă rugăm, domnule Preşedinte al Consiliului asigurarea înaltei noastre consideraţiuni,
Ministrul afacerilor interne,
General de Divizie D. L Popescu”.
În perioada 1 aprilie – 8 octombrie 1941 pe documentele oficiale administrative scrie, în diferite enunţuri, oraşul Lupeni. Deci, Lupeniul a fost vreme de jumătate de an un efemer oraş.
 
13 octombrie - 1941. Notariatul – da, comisariatul de poliţie – ba…
După transformarea Lupeniului din oraş în comună, autorităţile încep demersurile de revenire la starea administrativă de dinainte a notariatului şi comisariatului de poliţie. Prin urmare, lt. col Homoriceanu, primarul Lupeniului, îi scrie la 13 octombrie 1941 pretorului Ioan Tocaciu. La 15 octombrie pretorul plasei Petroşani transmite doleanţele administrative prefectului judeţului:   „Domnule prefect/ (…) rugându-vă să binevoiţi a da dispoziţiuni pentru reînfiinţarea Notariatului, pe baza disp. Decretului-Lege Nr. 2779/ 1941, publicat în Mon. Of. Nr. 238 din 8 X 1941, pe baza căruia comuna Lupeni a fost transformată comună rurală. Totodată, cu onoare Vă rugăm să binevoiţi a reveni asupra Deciziunii Prefecturei jud. Hunedoara Nr. 2997/ 1941, prin care comuna Bărbătenii de sus a fost grupată la Notariatul Uricani, restabilindu-se astfel situaţia anterioară. În interesul bunului mers al serviciilor Poliţiei rurale, cu onoare Vă rugăm a cere înlocuirea Poliţiei din Lupeni cu Post de Jandarmi, iar ca şef al Postului să fie numit Plutonierul Ştefan Ioan, actualmente Secretarul Legiunei de Jandarmi Hunedoara, care a mai fost şef de post jandarmi în Lupeni şi s-a dovedit un element energic şi care corespunde tuturor co

Comentarii articol (2 )

#1 Constantin Dobre28.01.2016,  11:34:18
Fascinant sa citesti si sa afli lucruri absolut inedite despre Lupeniul plin pana peste poate de istorie asisjderea si framantari sociale! De admirat si de luat aminte la eforturile titanice ale talentatului si neobositului descoperitor de inedit in Valea Jiului! Sincere felicitari, domnule Marian Boboc!
#2 Boboc Marian28.01.2016,  21:27:53
Când aprecierile vin din partea unui om ca Dvs. care a făcut istorie, nu pot decât să mă onoreze. Mulţumesc, domnule Dobre, lider al mişcării anticomuniste Lupeni 1977.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter