17.02.2016,  21:03:36 | 0 comentarii | 1082 vizualizari
Constructorii Coloanei Infinite (I)
de Ziarul Vaii Jiului
„Coloanele mele [….]; am făcut mai multe, dar doar una a reuşit să urce spre cer”. Evident, Brâncuşi se referea la Coloana Infinită făcută la Petroşani.
Dorinţa sculptorului ca această coloană, zveltă si avântată, să dea impresia privitorului că răsare din pământ, a necesitat găsirea unei rezolvări tehnice care să asigure îndeplinirea mai multor cerinţe în proiectare. Şi anume, trebuiau avute în vedere considerentele de încadrare în resursele financiare, calcule riguroase privind dimensionarea elementelor coloanei astfel încât să se anihileze forţele ce acţionau asupra ei - presiunea vântului, greutatea proprie sau orice solicitare a forţelor naturale. Odată găsită formula finală după numeroase încercări şi căutări efectuate în prima jumătate a lunii august 1937 de către sculptor şi inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan s-a trecut la etapa următoare, deloc uşoară, realizarea Coloanei în atelierele societăţii, apoi transportul şi ridicarea ei la Târgu-Jiu.
Aceste magice momente de eforturi şi frământări - din care reies perseverenţa, răbdarea, îndemânarea, conştiinciozitatea şi geniul marelui sculptor Constantin Brâncuşi, dar şi aportul excepţional al inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, autorul concepţiei tehnice de realizare a Coloanei şi conducătorul colectivului de execuţie şi montaj al monumentului - sunt povestite cu har scriitoricesc de inginer în capitolul „Constructorii Coloanei” în cartea sa „Am lucrat cu Brâncuşi”:
„Realizarea operei capitale a lui Constantin Brâncuşi, la Petroşani şi Târgu-Jiu, a necesitat o deosebită concentrare de forţe tehnice.  
Încă de la începutul anului 1965 am întreprins la Petroşani o serie de investigaţii, pentru identificarea mai tuturor colaboratorilor din 1937 la construcţia şi montarea Coloanei, iar nu numai a celor principali, ale căror nume şi contribuţii îmi erau bine fixate în memorie. Acea anchetă am făcut-o prin intermediari: m-au ajutat colegul şi prietenul meu inginerul Eugen Haier, precum şi avocatul Traian Raţiu, care m-a ţinut în permanenţă la curent cu cele aflate. Inginerului Eugen Haier îi revine meritul principal, de a fi descoperit numele unui mare număr de colaboratori din 1937 la lucrările Coloanei.
Rezultatul succint al investigaţiilor făcute am reuşit să-l public abia în februarie 1966, în numărul 7 (1010) al revistei „Contemporanul” într-un articol purtând acelaşi titlu ca şi acest capitol.
Concepţia tehnică a Coloanei de fontă, aşa cum am mai arătat, îmi aparţine. Am fost ajutat la calcule de inginerul Nicolae Hasnaş, împreună cu care am stabilit mai întâi seria de formule, aplicate de mine în încercările succesive făcute în locuinţa mea, pentru variantele de coloane propuse de Brâncuşi.
De fiecare dată când efectuam un calcul succint al variantei încercate, a doua zi inginerul N. Hasnaş făcea verificările. O dată fixată de către sculptor soluţia definitivă, am transmis inginerului N. Hasnaş, adjunctului meu, sarcina de a efectua calculele de detalii şi de a urmări zi de zi desenarea miezului Coloanei, ţinându-mă în permanenţă la curent.
Consider contribuţia inginerului N. Hasnaş la proiectarea Coloanei drept cea mai importantă.
Pentru desenele de execuţie ale miezului de oţel am ales pe cel mai bun proiectant de care dispuneau atunci Atelierele Centrale Petroşani: Gavrilă Şomlo. Acesta a primit toate îndrumările necesare, fie direct de la mine, fie mai ales prin ing. N. Hasnaş care a menţinut încontinuu legătură cu Şomlo. La executarea proiectului a colaborat şi tehnicianul Maschek.
Început cam pe la mijlocul lui august 1937, desenul de execuţie al miezului de rezistenţă a fost terminat de Gavrilă Şomlo la 1 septembrie 1937. La acea dată se poate considera terminată faza de proiectare. 
Dar, concomitent cu această importantă fază, în tâmplăria de modele avea loc confecţionarea modelului, lucrare pe care Brâncuşi a executat-o personal, fiind ajutat, pentru modelul brut, de excepţionalul meşter tâmplar de modele Carol Flisec şi echipa lui.
La câteva zile după începerea desenării miezului de rezistenţă, când se conturase structura, am luat lista principalelor materiale (corniere, tablă) şi m-am ocupat eu însumi de darea comenzii la Reşiţa. Această comandă s-a executat într-un tempo mai mult decât rapid, deoarece profilele şi tablele de oţel calitatea St.37.11 au sosit la A.C.P. (Atelierele Centrale Petroşani) în primele zile ale lui septembrie 1937.
 Tot la începutul lui septembrie 1937, după plecarea lui Brâncuşi, s-au efectuat primele turnări de elemente, care s-au soldat la început cu unele rebuturi, aşa cum se va vedea. Dar să dăm cuvântul lui Carol Flisec, care povesteşte cu mult umor întâlnirea cu Brâncuşi: 
„În luna august 1937 sunt chemat prin telefonul interior al fabricii de dl. ing. Georgescu care a fost şeful (...) tuturor lucrărilor complicate (...)
În birou am fost prezentat unei persoane, zis domnul Brâncuşi, necunoscut de mine.
- Flisec, să dai un dulgher - şi i-a spus pe nume pe care să-l dau - şi un loc, o cameră, unde să lucreze - şi unde nu va intra nimeni străin de această lucrare - materiale, scule etc.
Zis şi făcut - ordin sever şi execuţie precisă! Of, Doamne, ce-o fi şi asta? - mă întreb eu pe mine.
- Dă din cel mai bun material, foastene, dulapi de tei de 8 şi 10 cm grosime, cameră separată în Turnătorie.
Trece o zi, trec două - lucru nimic! Trec şi mai multe zile; când intru în cameră îl întreb pe dulgher: 
- Ce faci, Oancea?
- Ascut la bardă şi-l ajut pe domnu’ - tot pune foastene unele peste altele, şi verifică barda să taie bine.
- Dar nu ştii ce vrea să facă?
- Nu ştiu, nu-mi spune, tot alta spune!
Peste vreo opt zile, domnul inginer Georgescu mă cheamă şi mă face de două parale, că nu mă interesez etc., etc.
- Domnule inginer, în fiecare zi sunt acolo de două-trei ori şi văd că nu se mişcă nimic. Dar nici nu ştiu ce vrea să facă domnul Brâncuşi. Eu nu ştiu, Oancea nu ştie, dar, precum văd eu, nici domnul Brâncuşi nu ştie ce vrea să facă!
- Ia-l mai scurt, Flisec!
Zis şi făcut. În cealaltă zi mă agăţai de el scai - vorbe, vorbe! - îl lăsai în cameră, am zis ceva de doi sfinţi şi m-am dus la domnul inginer Georgescu. Am gândit că mi se rupe inima în mine de necaz. Acest om ne batjocoreşte, are să meargă la Târgu-Jiu sau Bucureşti şi va spune că noi nu ştim să facem lucrarea!
Cum am terminat raportul, hop şi domnul Brâncuşi, la ultimele cuvinte ale mele:
- Domnule inginer, daţi dimensiunile şi tot ce vrea domnul acesta să facă! - şi gata am iesit.
A doua zi m-a chemat domnul inginer şi mi-a dat o schiţă, a fost clară - de bucurie am zburat până în birou la mine. Făcui imediat planul şi lucrarea a mers rapid: modelul, armătura pentru miez, cutia de miez şi un şasiu expré. A fost gata în 13 zile şi predat în Turnătorie.
- Ţine-te şi aici de lucrare - mi-a spus domnul inginer Georgescu.
Din această relatare pitorească rezultă diferenţa, ca de la cer la pământ, dintre stilul de lucru al lui Brâncuşi, care muncea lent, gândit, pentru eternitate, şi ritmul trepidant al unor ateliere de producţie industrială. Flisec nu concepea alt mod de lucru şi de aceea credea că Brâncuşi îşi bate joc de el când punea pe Oancea să-i ascută barda şi să aşeze foastene peste foastene.
Modelul terminat a trecut la Turnătoria de fontă. Iată ce-mi scria la 2 februarie 1965 inginerul Eugen Haier:
La Turnătorie am stat de vorbă cu Botoroagă Marin şi Căprar Nicolae, pe atunci, primul, turnător tânăr, al doilea, ucenic. Din spusele lor, maistrul Turnătoriei a fost Szabo Emeric, iar ajutorul de maistru - şi care a luat parte directă la formarea şi turnarea elementelor - Anastasiu Gheorghe. Dintre muncitorii care au participat la formarea şi turnarea acestor elemente de bază şi-au amintit de următorii: Leah David, Pop Gheorghe, Groza, Botoroagă Marin, Brici Teodor şi Căprar Niculae.
Ambii (Botoroagă şi Căprar) şi-au reamintit de dificultăţile întâmpinate la turnare şi de rebuturile mari pe care le-au avut la primele încercări. În legătură cu acestea, lui Botoroagă i-a venit să râdă când şi-a amintit cum au păcălit-o pe doamna Tătărăscu: venise la atelier să vadă cum merge lucrarea într-o zi când în Turnătorie nu se găsea decât un singur element de coloană, turnat și rebutat din cauză că din una din feţele elementului lipsea mai bine de jumătate. 
Când au auzit de sosirea doamnei Tătărăscu, au deschis uşa camerei unde se găseau ventilatoarele ce aparţineau instalaţiei de aerocalor pentru încălzirea Turnătoriei, au ridicat elementul rebutat în picioare şi l-au împins cu partea defectă în această cameră, lăsând vederii numai feţele reuşite ale elementului. Când doamna Tătărăscu şi-a exprimat satisfacţia pentru reuşita turnării, Botoroagă se gândea: <>.
Carol Flisec povesteşte şi el despre rebuturile din Turnătorie: Şi în Turnătorie s-au ivit greutăţi, dar au fost înlăturate imediat, primul şi al doilea element au ieşit cu câte două crăpături la ambele capete - din neglijenţa maiştrilor turnători: armătura fiind prea lată, nu a permis contracţia normală şi a produs crăpături de câte 100 milimetri. Evitându-se această greşeală, lucrarea a mers strună.
Dintr-un articol publicat în 1977 au mai reieşit numele altor doi participanţi la turnare: este vorba de Onu Petru, care - după spusele sale proprii - lucra în schimbul II, în echipă cu Leah David. Singurul lucru incorect din relatarea lui Onu Petru este vizita lui Brâncuşi tocmai când turna una din coloane (Onu spune elementului coloană). De fapt, Brâncuşi n-a participat la turnare, deoarece, începând de la 2 septembrie 1937 şi până la sfârşitul lui octombrie acelaşi an, el se găsea în Franţa. 
Paralel cu turnarea elementelor de fontă, atât de plină de peripeţii, în secţia de construcţii metalice o echipă puternică, sub conducerea experimentatului şi neîntrecutului meşter Ion Romoşan, lucra la asamblarea miezului metalic. Ion Romoşan a fost ajutat de maestrul Aldea.
Dintre componenţii echipei Romoşan, cei care au avut principala contribuţie la construcţia şi montarea coloanei au fost şefii de echipă Francisc Hering, meşter lăcătuş de frunte, şi Victor Borodi, excelent meşter sudor, primul sudor din Valea Jiului.
Mai citez, dintre muncitorii lăcătuşi care au lucrat la Coloană şi pe muncitorii: Vasile Pop, Francisc Mihulca, Iosif Aurnaier, Francisc Gundel, Iosif Kecseti, Iosif Jigmond şi alţii.
Dau din nou cuvântul inginerului Haier: În legătură cu execuţia elementelor turnate, Romoşan îşi aminteşte de primele încercări de metalizare făcute la A.C.P. El susţine că aparatajul de metalizare ar fi fost procurat special pentru metalizarea Coloanei (acest lucru este exact - n.a). Elementele ar fi fost întâi sablate cu cuarţ - folosind un echipament special - apoi acoperite cu un strat-bază de plumb (în realitate de zinc - n.a) şi cu un strat exterior de alamă specială, materiale sosite din Germania în formă de sârmă. Pistolul de metalizare se mai găseşte şi azi neutilizat la URUMP. (va urma) 
(Din „Istoria Realizării Coloanei Infinite la Atelierele Centrale Petroşani”, Caiet „Petro Aqua” realizat de Ovidiu Rizopol) 

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 6 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter