20.03.2016,  19:51:10 | 1 comentariu | 1316 vizualizari
Astăzi se împlinesc / 30 de ani de la explozia de la Mina Vulcan
de Marian BOBOC
• 17 morţi (3 militari şi 14 civili) • În urma exploziei - 17 copii rămân orfani
 
La 21 martie 1986, orele 11:44, are loc la Întreprinderea Minieră Vulcan o explozie de metan la sectorul VII, stratul 7, blocul 0, în urma căreia şi-au pierdut viaţa 17 angajaţi, 3 militari şi 14 civili: Mircea Murăraşu (miner, 3 copii); Istvan Kovacs (vagonetar); Marcel Tucaciuc (miner, 3 copii); Nicu Căpăţână (miner, 1 copil); Ion Păsuraşcu (vagonetar); Grigore Voivodu (ajutor miner); Iosif Petrişor (vagonetar, 3 copii); Francisc Bejan (miner, 2 copii); Victor Ciobanu (miner, 3 copii); Vasile Bucătaru (artificier); Dan Plugaru (electrician); Constantin Macavei (miner); Attila Golitza (electrician); Aurel Ularu (ajutor miner, 2 copii); Vasile Lemnaru (militar); Raj Avram (militar) şi Ioan Spiridon (militar). În urma acestei catastrofe au rămas orfani de tată 17 copii… În afara decedaţilor, au mai fost doi răniţi cu incapacitate temporară de muncă: Ştefanache Pricop (miner) şi Nicolae Francisc Papp (lăcătuş).
„Steagul Roşu” a păstrat tăcerea absolută (doar câteva necrologuri publicate la 25 martie) faţă de acest subiect până la plecarea sa dintre… vii, în decembrie 1989. În ianuarie 1990, unii redactori ai cotidianului „Zori Noi” (ex „Steagul Roşu”) îşi toarnă cenuşă în cap şi demască ingerinţele partidului comunist în politica redacţională a „Steagului Roşu” (care, într-un fel, nu prea erau ingerinţe, din moment ce ziarul era al… PCR), arătând cum au fost siliţi să mintă sau să tacă în cazul mai multor evenimente întâmplate în Valea Jiului: greva minerilor din 2-3 august 1977, explozia de la Mina Livezeni, alte accidente colective de muncă. Aşa s-a născut o rubrică, „Ştiri interzise”, în care au fost publicate mai multe adevăruri ţinute sub preş de propaganda comunistă, printre care şi serialul „Adevărul despre exploziile de la Vulcan din martie ’86 şi septembrie 1989”. Căci, la 18 septembrie 1989 la Mina Vulcan are loc o nouă explozie, soldată cu moartea a 29 de lucrători.
Regretatul ziarist Dorin Gheţa, inginer la bază, preia investigaţia cazului şi la 16 ianuarie 1989 publică primul episod din serialul „Adevărul despre exploziile de la Vulcan din martie ’86 şi septembrie 1989”:
„21 martie
La apelul nostru s-au primit primele răspunsuri privind exploziile de la Vulcan din martie 1986: prima în 21 martie la ora 11,45 şi a doua în 22 martie la ora 14,04. Organele de justiţie (procuratura şi judecătoria), persoane care au fost surprinse de explozie sau care au cunoscut cauzele şi efectele acestora au răspuns cu promptitudine şi amabilitate, exprimându-şi dorinţa de a prezenta publicului cititor adevărul şi numai adevărul. Reînnoim apelul nostru deoarece apar probleme noi, a căror elucidare solicită date noi, complete. Un singur exemplu: pentru a fi cât mai bine înţeleşi, cele două explozii din martie, la interval de 24 de ore una de cealaltă, au fost anchetate, analizate împreună de organele de specialitate, de comisia special întocmită şi numită. Şi după cum am aflat de la Judecătoria din Petroşani, cea de a doua explozie (sau cauză, ca să folosim un termen juridic) nu a fost judecată, nu există niciun dosar anume în această privinţă, deşi în explozie au murit unii dintre cei mai mari specialişti din ţară în domeniul protecţiei muncii, a securităţii miniere. Cei care cunosc amănunte legate de această explozie sunt rugaţi să le comunice la ziarul Zori noi, redactorului Dorin Gheţa, care se ocupă de această temă, pentru a completa datele de care dispune şi de a le prezenta integral cititorilor.
Abaterile nu erau necunoscute
Cităm din documentele existente: Cu prilejul unui control efectuat în această zonă (sectorul VII, stratul 7, blocul 0) în data de 31 ianuarie 1986, de către inginerul Viorel Rădulescu, şeful sectorului de aeraj de la IM Vulcan, printre alte numeroase neajunsuri privind aerisirea lucrărilor miniere din zonă - coloane de aeraj întrerupte, înscrierea curenţilor de aer de la fronturile de lucru active etc. - a constatat şi faptul că a fost schimbată metoda de exploatare de la abatajele frontale la abatajele cameră, fără a exista aprobările legale. Ca urmare a acestei sesizări, şeful sectorului VII, ing. Matiaş Aurel, a întocmit cererea de atacare pentru camerele de abataj fără să ţină seama de măsurile stabilite prin avizul ISTPM, grupa Petroşani. În aceste condiţii, cererea de atacare nedatată - a fost aprobată de directorul tehnic al minei Vulcan, ing. Cristian Dinescu, deşi unitatea nu ceruse în acest sens acordul forului tutelar (Combinatul Minier Valea Jiului).
Deci, abateri de la normele de protecţie a muncii şi de la metodele de exploatare existau încă din luna ianuarie şi au fost constatate şi consemnate chiar din 31 ianuarie 1986. Vom reveni, cum este firesc, cu amănunte privind derularea acestui lanţ al slăbiciunilor cu efecte tragice, pe care dumneavoastră nu le-aţi cunoscut.
Nota autorului: „Aşteptaţi şi analizaţi situaţia, o vom face şi noi cu persoane competente. Nu vă grăbiţi să judecaţi pripit şi să acuzaţi oameni care par vinovaţi, dar care s-ar putea, repetăm, s-ar putea, să nu fie aşa cum îi considerăm după o simplă lectură numai a unuia dintre articolele publicate”.
Serialul continuă la 18 ianuarie, cu evidenţierea altor aspecte:
„Din evidenţele existente la întreprindere rezultă că acumulările de gaz metan în concentraţii periculoase au fost sporadice. Cu toate acestea, în contextul climatului de indisciplină constatat cu ocazia anchetei, a neglijenţelor grave de care a dat dovadă conducerea întreprinderii, personalul tehnic cu sarcini de control şi îndrumare şi a modului defectuos în care au fost amplasate cele 3 capete de detecţie a gazului metan din zona avariată, se poate trage concluzia că această problemă nu a fost urmărită cu responsabilitatea necesară, şi ca atare, concentraţiile periculoase nu au fost evidenţiate în totalitate.
Pentru a vă putea face o imagine foarte clară de cât de defectuos erau amplasate aceste capete de detecţie, vă facem o singură precizare: unul dintre ele (numărul 21) care, deşi a fost amplasat în stratul 7, blocul 9, a figurat în staţiile telegrizumetrice că funcţiona în stratul 5, blocul 0.
La ce a condus această neglijenţă crasă?    
Ca urmare, şi după producerea primei explozii, informaţiile transmise din subteran la staţia telegrizumetrică privind existenţa unor concentraţii periculoase de gaz metan au condus la adoptarea unor decizii pentru îmbunătăţirea aerajului în stratul 5, şi nu acolo unde, în realitate, exista pericolul.
Nu vom intra în celelalte amănunte şi detalii tehnice privind sursa de iniţiere a exploziei, pentru că ar fi cu mult prea complicat. Ele au fost desluşite de comisia de anchetă constituită în acest scop. Vă prezentăm doar concluziile care le-a desprins ancheta. Cităm: 
În concluzie, evenimentul produs în data de 21 martie 1986, care a generat accidentul colectiv de muncă, a fost o explozie de gaz metan, iniţiată de lucrările de împuşcare executate în abatajele cameră din flancul estic al stratului 7, blocul 9, şi în care s-a utilizat şi dinamită.
Mai facem o precizare, şi anume că unul dintre artificieri a luat dinamită din firida altor artificieri şi a folosit-o la lucrările de împuşcare în cărbune, contrar tuturor prevederilor legale care stipulează cu claritate unde anume şi de către cine pot fi folosite anumite tipuri de exploziv.

Comentarii articol (1 )

#1 Constantin Dobre21.03.2016,  10:05:51
Redactorii oficiosului comunistoid "Steagul Rosu" au fost siliţi să mintă sau să tacă în cazul mai multor evenimente întâmplate în Valea Jiului: greva minerilor din 2-3 august 1977??? AH, SFANTA NERUSINARE SI NESIMTIRE!!! SA SE STIE: Redactorii respectivi au fost COMPLICII DIRECTI ai organelor de represiune impotriva minerilor rasculati in august 1977!!! Iata ce consemna/raporta seful securitatii jud. Hunedoara, col. DAVID GOLEA, dupa marea revolta a minerilor Vaii Jiului din 2-3 august 1977 - intr-un document intitulat "NOTA - RAPORT - cuprinzand principalele activitati desfasurate de catre organele noastre in Municipiul Petrosani, in perioada 2 august - 30 septembrie 1977" Nr. 0040586 din 01.10.1977, pagina 11, citez: "In conformitate cu prevederile documentelor de partid au fost puse in discutia adunarilor cetatenesti si a colectivelor de munca, un numar de 45 de persoane, care au incalcat in mod repetat normele de convietuire sociala,..., S-AU SCRIS UN NUMAR DE 20 DE ARTICOLE IN ZIARUL LOCAL ("Steagul Rosu" - nota mea) SI S-AU INTREPRINS RAIDURI IMPREUNA CU REDACTORII ZIARULUI PE DIFERITE DOMENII DE ACTIVITATI". Asadar, redactorii acelui ziar ce-si zicea "Steagul Rosu" nu numai ca N-AU FOST SILITI SA MINTA, dar au si PARTICIPAT LA RAIDUIRI IMPREUNA CU ORGANELE DE SECURITATE, plus au mai scris si 20 de articole, 'de bine', desigur! In ce-l priveste pe 'regretatul' ziarist Dorin Gheţa, despre morti numai adevarul! Inainte de-a ajunge ziarist la "Steagul Rosu", a fost incadrat la Mina Paroseni, serviciul Geologie. Dupa ce s-a infipt bine in activitati in cadrul organizatiei UTC, apoi in cea a PCR si dupa ce a absolvit un scurt program ideologic al PCR, a devenit, cu acte in regula, 'ziarist' la unicul ziar comunistoid al Vaii Jiului, "Steagul Rosu". La scurt timp, dupa ce-a ajuns ziarist, si-a adus si fratele in Valea Jiului, tot la Mina Paroseni, direct pe post de masurator topograf, apoi a avansat rapid pe post de tehnician si totodata fiind 'ales' in diferite foruri UTC-iste etc. La numai cateva zile dupa revolta minerilor din 2-3 august 1977 m-am aflat pe trotuarul strazii ce ducea spre domiciliul meu din Vulcan, inconjurat fiind si de cativa mineri care se incapatanau sa-mi tina loc de paza. Pe trotuarul de vis-a-vis se afla 'ziaristul' Dorin Gheta impreuna cu fratele sau si alti cativa necunoscuti (o fi fost o echipa de raiduri, asa cum bine se precizeaza in documentul securitatii, de mai sus??). Cert e faptul ca fratele lui Dorin Gheta (i-i cunosteam pe amandoi de la Mina Paroseni) a avut curajul sa-mi strige, citez: "Ce faci ba, revolutionarule?" dupa care toti din acel grup au inceput sa rada. Imediat colegii mei mineri, care ma pazeu, s-au indreptat catre acel grup, injurand de mama focului si cu intentia de-ai bate. Aia, 'curajosii', au rupt-o la fuga, scapand 'nemangaiati' minereste. Mai tarziu, in timpul anchetelor de la securitate, mi-a fost amintit acel episod si am fost acuzat ca am, citez: "orchestrat direct baterea unor tovarasi, pe strada". LASI SI COLABORATORI NEMIJLOCITI AI SECURITATII - astia au fost 'ziaristii' comunistoidului "Steagul Rosu", nimic altceva!!!


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter