21.03.2016,  19:40:49 | 2 comentarii | 1723 vizualizari
Dr.ing. Constantin Lupu (salvator-specialist 25 de ani): „În ziua de 22 martie, conducerea C.C.S.M. putea să nu intre în mină dacă noi, salvatorii-specialişti, eram lăsaţi să ne facem meseria pe 21 martie”
de Marian BOBOC
De 4 ani salvator-specialist
- Câţi ani aveaţi în 1986, domnule Constantin Lupu? De când şi unde anume prestaţi la C.C.S.M.?
- În anul în care s-a produs explozia aveam 32 de ani. În acel an, în 1986, eram de 12 ani angajat al C.C.S.M., cum se chema atunci actualul INSEMEX. Lucram în cadrul laboratorului „Metan-focuri” ca inginer asistent cercetare.
În 1986 aveam 4 ani de când făceam parte ca salvator din grupa de salvare a C.C.S.M. Grupa de salvare a C.C.S.M. avea drept scop cercetarea zonelor, unde avusese loc un eveniment. Echipa de salvatori a C.C.S.M. era formată din specialişti în domeniile focului de mină, aerajului, metanului, explozibililor şi a instalaţiilor electromecanice. Prin urmare, echipa de salvatori-specialişti de la C.C.S.M. avea drept scop cercetarea zonei unde s-a produs evenimentul, pentru a permite comisiei de expertiză efectuarea de cercetări pentru stabilirea cauzelor. Salvatorii-specialişti ajungeau în zonă după ce echipele de salvatori de la minele respective făcuseră la faţa locului primele constatări.
 
8 salvatori-specialişti - în aşteptare la Mina Vulcan
- Ce amintire aveţi din ziua de 21 martie 1986, când s-a produs prima explozie la Mina Vulcan?
-  În  ziua de 21 martie 1986, în jurul orei 12, am fost anunţaţi că la Mina Vulcan s-a produs o explozie. Grupa de salvare din cadrul C.C.S.M. a fost alarmată pentru pregătirea şi deplasarea la mină.
Împreună cu alţi 7 colegi din cadrul grupei de salvare a C.C.S.M. ne-am deplasat de urgenţă la Staţia de salvare a minei Vulcan.
În timp ce stăteam la Staţia de salvare a minei Vulcan, comandamentul de lichidare a avariei, care era în alt birou, începuse să primească informaţii de la salvatorii minei Vulcan, care intraseră în subteran.
 
La baza subterană
- Când aţi intrat în mină?
- În jurul orelor 17, am primit ordin să intrăm în subteran noi, salvatorii-specialişti, împreună cu salvatori de la minele Petrila şi Paroşeni.
Ne-am prezentat la baza subterană. Coordonatorul acţiunii de intervenţie era inginerul Iosif Remete. Acesta ne-a indicat planul de situaţie a lucrărilor subterane afectate de explozie şi poziţia victimelor. Menţionez că în acel moment nu fusese scoasă nicio victimă de la locul tragediei.
Pentru evacuarea unui cadavru, ing. Remete a stabilit echipe de câte 4 salvatori din grupul de salvatori înainte menţionat. 
 
Ordinul bizar al inginerului Remete 
Trebuie să fac o precizare foarte importantă: până în acea zi de 21 martie 1986 salvatorii din cadrul C.C.S.M. nu au participat NICIODATĂ la evacuarea propriu-zisă a victimelor. În acea zi, la indicaţia inginerului Remete, care era coordonatorul acţiunii de intervenţie în subteran, noi, salvatorii-specialişti, am fost obligaţi să participăm la evacuarea victimelor. Ca să se înţeleagă mai bine, menţionez că până atunci echipa de salvatori-specialişti a C.C.S.M. avea rolul de a efectua măsurători şi observaţii în zona afectată de explozie, pentru a preîntâmpina un posibil focar, care putea conduce la o nouă explozie.
Prin urmare, întrucât inginerul Remete era conducătorul bazei subterane, ne-am supus şi noi, salvatorii-specialişti, ordinelor acestuia, şi, împreună cu colegii mei, am participat la evacuarea a 4 cadavre.
 
La ora 23 - misiune încheiată
- Cum a fost acţiunea de evacuare a victimelor? Ce aţi găsit la faţa locului?
- Din cauza efectului dinamic al exploziei - elemente de susţinere torsionate, echipamente electro-mecanice deplasate din poziţia iniţială ş.a. -, circulaţia pe aceste lucrări miniere afectate a fost foarte dificilă.
Pe la orele 23, acţiunea de evacuare a victimelor exploziei din zona afectată până la baza subterană a fost încheiată.
Noi i-am transportat până la baza subterană. De acolo până la zi, victimele au fost scoase pe cărucioare de către minerii vulcăneni pe galeria de coastă.
 
La gura minei
- Care era atmosfera la gura minei?  
- La gura galeriei de coastă o mulţime de oameni, femei şi copii, se aflau acolo. Era o atmosferă încărcată, tensionată, lacrimi, ţipete…
 
Neaşteptata supărare a directorului Teodorescu
- După ce aţi ieşit din mină, se făcuse deja a doua zi, 22 martie…
- Da. Din mină am ajuns la comandamentul de la suprafaţă, unde se afla şi şeful nostru, Constantin Teodorescu, directorul C.C.S.M. Aici am avut parte de o surpriză neplăcută: ni s-a reproşat de către directorul Teodorescu că noi nu am fi îndeplinit întocmai indicaţiile inginerului Remete, spunându-ne că vom analiza intervenţia noastră în dimineaţa zilei de 22 martie la sediul C.C.S.M. 
- Şi aţi mai făcut analiza?
- Nici nu am apucat să ne odihnim bine, că dimineaţa, la orele 8, ne-am şi întâlnit cu conducerea noastră la C.C.S.M. După şedinţă, directorul Teodorescu ne-a trimis acasă, ca să ne odihnim. Ne-a spus că va merge la Mina Vulcan împreună cu Pătraşcu, Ionescu, Bana, Pusac.
 
O veste năucitoare
- Aţi mers acasă. V-aţi odihnit…
- Nici nu am ajuns bine acasă, că pe la ora 11 am fost sunat de un coleg care mi-a dat o veste, pur şi simplu, năucitoare: la Mina Vulcan a avut loc o nouă explozie şi a murit toată conducerea C.C.S.M. La auzul acestor veşti, telefonul îmi tremura în mână şi nu am putut spune nicio vorbă. Am fost atât de şocat… După câtva timp am început să dau telefoane, ca să mă informez despre cele întâmplate. Am trăit momente cumplite, greu de povestit şi de rememorat şi acum, după 30 de ani. Îmi trecea prin cap să nu mai particip la nicio acţiune de salvare, să mă ascund… Eram, pur şi simplu, bulversat... 21-22 martie - urâte zile…
 
O moarte care putea fi evitată
- Credeţi acum, după 30 de ani, că moartea conducerii C.C.S.M. putea fi evitată? 
- Da. Consider că dacă noi, salvatorii-specialişti, eram lăsaţi să ne facem meseria, la fel ca la alte intervenţii la care am participat, adică, controlul zonei prin efectuarea de măsurători şi observaţii, conducerea C.C.S.M. formată din specialişti redutabili, luând în considerare măsurătorile şi observaţiile noastre, nu mai intra a doua zi în mină. Cred cu tărie acest lucru, că, în ziua de 22 martie, conducerea C.C.S.M. putea să nu intre în mină, dacă noi, salvatorii-specialişti eram lăsaţi să ne facem meseria pe 21 martie. Însă, repet, pentru noi, salvatorii-specialişti, 21 martie a fost o zi atipică: 21 martie a fost prima şi ultima zi când salvatorii-specialişti din cadrul C.C.S.M. au fost siliţi să scoată trupuri neînsufleţite, şi nu să-şi facă meseria de specialişti.
 
Supravieţuitorul
- După explozia din 22 martie a existat vreun supravieţuitor?
- Da, dr.ing. Sabin Tat. Din relatările ulterioare am înţeles că acesta nu a fost surprins de suflul celei de-a doua explozii, întrucât s-a refugiat într-o nişă… Din păcate, dr.ing. Sabin Tat nu mai este printre noi, ca să vă povestească acele momente…
-  Cine i-a scos pe colegii dvs. din mină?
- Salvatorii de la Mina Vulcan au recuperat trupurile neînsufleţite ale conducerii C.C.S.M.
- Unde au fost depuşi răposaţii?   
 - În mai multe locuri: la sediul C.C.S.M., la I.A.C.C.V.J. în Colonie (astăzi Restaurantul „Belle Epoque”), la T.C.M.M. (unde este astăzi magazinul „Penny”).
A fost o tragedie care, repet, putea fi evitată…

Comentarii articol (2 )

#1 Salvador Vulcăneanu04.09.2016,  11:57:43
După război, mulţi viteji se arată. La orice acţiune de SALVARE, prioritatea nr. 1 nu e să faci măsurători şi procese verbale (la care SCSM se pricepe cel mai bine) ci să SALVEZI oamenii care poate mai trăiesc. Riscul repetării exploziei (datorită existenţei focarelor şi prezenţei necontrolate a metanului) este iminent. Dar salvatorii, asemenea pompierilor, trebuie să intervină IMEDIAT, nu după ce se stinge focul, nu după ce răniţii mor şi se răcesc. De aceea salvatorii erau plătiţi împărăteşte. A vorbi despre neprofesionalismul unor specialişti ca Teodorescu sau Remete (primul a decedat în mină, încercând să rezolve situaţia) e o mică neobrăzare, pe care doar dl. Lupu şi-o poate permite.
#2 Marian Boboc23.09.2016,  11:57:09
Şi a te ascunde în spatele anonimatului, într-o chestiune gravă, e o foarte mare dovadă de laşitate... În rest, păcat că nu aţi înţeles spusele d-lui Lupu.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 3 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter