11.08.2016,  17:06:11 | 1 comentariu | 491 vizualizari
Poeme de Elisabeta Bogăţan
de Ziarul Vaii Jiului
Cântec de izbucnit în râs
 
cine eşti tu dar
am apucat să întreb
rezemându-mă de tine
cu mirare
 
eu sunt un punct de sprijin
ai izbucnit în hohote albastre
de râs
 
şi tu eşti un punct de sprijin
căci ce ai putea fi
pe hotarul acesta clătinător
şi subţire
dintre cuvânt
şi răcoare
 
ai râs iar cu hohote limpezi
şi tot mai albastre
rezemându-te de mine
tot mai amirositor
a pământ
 
Vântul
 
ca de-o adiere se clatină-n urmă-ţi
ierburile şi sufletele şi cuvintele
 
ca de-o părere
 
eşti şi nu eşti îmi suflă vântul
privind învolburarea de lumină
care mă fură
parcă ai fi mai mult trup
parcă ai fi mai mult ochi
parcă ai fi mai mult gură
 
parcă ai fi un cântec
pe care-l scaperi
lunecând printre forme şi înţelesuri
etanş prins în clipă
de parcă-ai vrea să te aperi
 
Gura-mi oarbă
 
gura-mi aburind tăcere
mi te cată
mi te cere
 
tu te-ascunzi sub mii de feţe
gura-mi oarbă
să le-nveţe
 
ca şi gustul de nisipuri
vânturate
printre chipuri
 
Ape
 
n-ai puteri râzând să scuturi
apa zărilor din ciuturi 
 
locuieşti mereu hotare
însetat de începuturi
 
vezi izvor de curcubee
în măruntul joc de fluturi
 
chipurile-ţi schimbătoare
curg grăbit sclipind a scuturi
 
orb aşezi în apa vremii
trupul tău tăiat în luturi
 
La ce osteneşti
 
de unde
şi unde-ţi duci ţărna
la ce osteneşti să o cari
pe lângă tăioase hotare
aprinse 
de ochii tăi mari
 
când ţărnă se află 
oriunde
bătută de soare şi vânt
ah până şi-n apa vederii
şi până în miez de cuvânt
 
Şi totuşi tăcerea
 
ascultam freamătul trupurilor
zdrumicările vederii
şerpuirile cărărilor printre frunze uscate
plesnirile pietrelor sub arşiţe şi geruri
tânguirile sfâşietoare ale vânturilor
prin nisipuri
zbaterea uscatelor chipuri
lepădate pe margini
 
ascultam cum peste goana
spre tine
mări de lumină se năruie
 
şi totuşi cântecul tăcerii
mi-am zis
ce respirare ni-l dăruie
 
Prea târziu
 
tu 
 
ţi-am strigat
 
tu
 
fereşte-te
trec prin tine clipele 
ca nişte gloanţe
uite cum îţi sfârtecă trupul
 
dar în ce parte
să mă feresc
ai tremurat
în ce parte
 
nu ştiu 
în ce parte
oh nu ştiu în ce parte
şi oricum
e deja prea târziu
 
Oarbă alegându-mă
 
îmi era mai cald în braţele tale
decât în braţele cântecului
şi chiar decât în căuşul orbitei
în calde cenuşi
 
de-aceea oarbă alegându-mă din treceri
după răcoare după asprime după fărâmiţare
mă trimit pe urmele tale
 
fără întoarcere
 
Vin răspunsuri
vin răspunsuri androgine
întrebarea să-ţi aline
 
să îţi rezeme cărarea
vin hotarele feline
 
cu veşminte orbitoare
vârste vin să ţi se-ncline
 
printre lucruri să te poarte 
vin vederile puţine
 
să te-ntrebe ce te doare
vremea calea îţi aţine
 
Mirarea lui Ianus (unul)
 
unul aleargă
unul scrie
unul se oglindeşte-n
cele o mie de feţe orbitoare
ale zilei
unul măsoară cu tălpile goale 
pietroasă cărare
unul cară o carne amară
unul socoate
căte morgane l-au fost iubit
peste poate
 
unul e-n toate
 
Argument
vai mie
vai mie
tot ce ating se face scriere
 
pâinea apa vinul
şi ţărna
trupul tău buzele tale părul
şi ochii
o Doamne până şi ochii
 
geamul pe care-l spăl
să văd unde gonesc
ziua şi noaptea
vara şi iarna
geamul pe care-l ating
se face scriere
 
şi nu ştiu Doamne
de-i bine
sau rău
 
aerul se face şi el
scriere
aerul prin care-ţi fac semn
cu mâinile
în depărtare
 
şi mă cutremur
cum vor mai putea respira
cei care nu înţeleg
scrierea
poeticească
 
veniţi aş striga
spălaţi-mă de sângele meu
de cerneală
care-mi curge din degete
 
voi cei care nu vă temeţi
de această treaptă de kali-yuga
când totul se destramă
totul curge
totul pare de aceeaşi culoare
cu nimicul
 
uite pe străzi
sexul
şi moartea
merg braţ la braţ
târând agăţate zdrenţele nopţii
 
gata cu sistemele
gata cu morala
gata cu lumina asta orbitoare
gata cu principiile
se strigă din gâtlejuri de cârciumi
 
şi eu trec pitulată pe lângă
zidurile cenuşii
mă ţin cu mâinile de zidurile
 cenuşii
 
care iată devin scriere
 
o scriere cu litere rare
printre care
 
din când în când
câte-un beţiv îmi strigă
cine eşti tu

Comentarii articol (1 )

#1 rusu constantin12.08.2016,  11:20:13
Minunate vesuri, minunata poeta. Citesc si recitesc. Totul ma duce intr- o lume de vis. Sarut manutele care au asternut cu dibacie si migala cuvintele frumos mirositoare spre incantarea omului simtitor si doritor de frumusete spirituala. Sarut fruntea si gandul...


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 5 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter