11.08.2016,  17:07:31 | 0 comentarii | 559 vizualizari
De ce nu ascultă copiii – Consiliere pentru părinţi şi educatori, de Monika Kiel-Hinrichsen, Bucureşti, 2014.
de Ziarul Vaii Jiului
Editura Univers Enciclopedic Junior & Triade propune spre lectură această carte pentru toţi părinții, bunicii şi educatorii care se ocupă de creşterea copiilor. Deşi inițial am crezut că este o simplă carte de self-help cu sfaturi şi idei adunate de prin lume, aceste pagini fac referire la mulți autori de renume care au cercetat etapele dezvoltării copiilor, cum ar fi Eric Berne, Hans Muller-Wiedemann, Virginia Satir. 
 
Aspectul cărții este impecabil, structura textului este foarte uşor de urmărit datorită împărțirii pe capitole bine definite şi, în plus, textul principal este însoțit de adnotări în litere pe marginea paginii. Aceste adnotări fac posibilă o recitire rapidă a textului şi facilitează găsirea anumitor fragmente pe care cititorul vrea să le revadă. 
Copilăria este descrisă ca proces de dezvoltare, fiecare vârstă având caracteristicile proprii. De aici pornind, autoarea introduce conceptul de analiză tranzacțională, preluată de la Eric Berne. În cadrul acestei analize, conceptele de stările Eului – Copil, Părinte, Adult.  Eul-Copil se manifestă atunci când ne bucurăm, râdem, plângem, suntem furioşi, dar şi atunci când suntem creativi, empatici şi ne distrăm. Eul-Părinte poate fi descoperit în dialogul nostru interior. Eul-Adult înseamnă un om care gândeşte, relatează ceva, se informează, adresează întrebări şi caută informații. Astfel descoperim că, în fiecare etapă de dezvoltare a copilului, una dintre aceste stări este predominantă, dar şi în cazul adulților se poate observa cum una dintre aceste stări se manifestă mai puternic decât celelalte. 
 
Cartea explorează şi importanța covârşitoare pe care o are vorbirea în formarea unui copil. Autoarea propune exerciții de auto-cunoaştere, prin care părinții analizează propriul mod de a vorbi, de a li se adresa copiilor. Un exercițiu foarte interesant este acela de a număra de câte ori rostim cuvântul nu în relație cu copiii, pe o perioadă de două zile. Impactul acestui cuvânt este covârşitor pentru că un copil descoperă lumea, este dornic de cunoaştere, se joacă şi vrea să înțeleagă, iar interdicțiile care încep cu nu au rolul a-i face mai încăpățânați, pentru că se simt provocați. Nu doar interdicțiile (Nu te urca acolo! Nu striga aşa tare! Nu fugi de aici!), ci şi comezile au acelaşi efect (Stai liniştit! Lasă asta la locul lui! Opreşte-te! Stai odată liniştit!). 
Dacă ne gândim... la aceste multe comenzi şi interdicții referindu-ne la noi înşine, eventual şi printr-un partener mereu cârcotaş sau o parteneră mereu cârcotaşă, atunci putem să percepm şi noi bine sentimentele copilului. Simțim că nu suntem văzuți, percepuți în ființa noastră, ci mai degrabă provocați să ne apărăm sau să refuzăm. Nimic altceva nu face copilul încăpățânat. El se protejează prin încăpățânare. (pag. 32)
Nu în ultimul rând, analiza tranzacțiilor complementare, încrucişate sau ascunse, educarea capacității de a rezolva un conflict, exercițiile de ascultare activă şi managementul conflictelor în familie sunt câteva dintre temele abordate de autoare. Personal, am aşezat cartea pe raftul din mijloc al bibliotecii pentru că intenționez să o recitesc în viitor pentru că am găsit aici nenumărate idei pe care vreau să le aplic în educarea copiilor mei. 
Lectură plăcută!
 
Ivona BERCEANU

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter