18.08.2016,  16:31:58 | 0 comentarii | 783 vizualizari
UMOR ESTIVAL
de Petronela VALI SLAVU
La mare, o acostare... nereușită
 
Astă vară, soaţa-mi şopteşte suav, cât să audă tot cartierul: „Tataia! Hai şi noi la Mamaia, să facem o plajă, o baie!”. Oa-ie, oa-ie!, de când n-am făcut eu o baie la draga de Mamaie!... 
Zis şi făcut! (soaţa cu zisul, eu cu făcutul). Când ajungem pe plajă, îmi amintesc de răutăţile prietenilor mei: unul spunea c-o să vină cei de la „Greenpeace”, să mă tragă în apă, crezând că-s balenă eşuată. Altul zicea, într-o şarjă, că-s cât o barjă, că am burtoiu cât butoiu şi dacă intru în apă cu el şi cu... aia, se inundă Mamaia. O madam zicea ceva despre un hipopotam, iar un profesor academician a fost inspirat să scrie „Fabula unui plăvan”. Caricaturistul Leo Năstase chiar mă dese­nase, cât patru case! Mare neobrăzare! Dar, să revenim la mare. Abia aştept să intru! Am mai intrat eu la apă, dar nu aşa… Trag un slip peste beeep! şi… la nisip! 
La un moment dat, mi-a intrat un corp străin în ochi. Un superb trup de fată, că la soare te puteai uita, dar la dânsa ba! Cum să te uiţi, când ai lângă pe nevastă-ta? Era o… fată dragă, deloc tristă, de-am zis că aşa ceva nu se există! Pur şi simplu, m-am pierdut. M-am pierdut de nevastă, de-a ajuns să dea anunţ la „Gavarit radio stanţîia odâh”: „S-a pierdut grăsuţul Noni, în greutate de 120 kg, creşte 2 cm. Poartă un slip cât un cort de două persoane, pe fund două baloane, cât două balcoane, iar pe cap, un început de chelie!”. 
O vecină, care venise şi ea la plajă, i-a zis soţiei: „Dragă, l-am văzut pe soţul tău, acu’ juma de oră, pe nisip, cu o blondă superbă!”. „Şi ce-ai vrea, nu se lăsă mai prejos a mea nevestică, la 55 de ani, să fie c-o găletuşă şi-o lopăţică?”. Aici mi-a plăcut, ut, ut! O s-o sărut, ut, ut!...
Disputa s-a întrerupt brusc, în clipa în care soaţa m-a zărit! M-a zărit printre mor… mane de bulane, balcoane şi silicoane. Vă rog să mă credeţi, când apar io în radarul ochilor ei, are o privire aşa pătrunzătoare, încât, când vin acasă cu „Hâc!”, vede şi câte beri am dat pe gât! A venit la mine fulger şi a tunat: „Pe unde-mi umbli, pezevenchiule?!”. Apoi m-a tras de urechi. De păr a tras numai blonda, că, v-am spus, eu am început de chelie. Când am simţit ce palmă mi-a aplicat blondina, am jurat că n-o să mai cer, veci-pururi, mâna unei femei, aşa mi-a răsunat în ureche, odată cu reproşul: „Ai zis că nu eşti însurat, măgar burtos, chelios şi libidinos! Doamnă, luaţi-vă animalul de-aici şi lăsaţi-mi părul în pace!”. 
Drace! Diseară, ce m-oi face? Dar soaţa m-a lămurit: „Ai murit! De nu ţi-o place!...”.
Şi am încălecat pe-un cotor de măr şi v-am spus un adevăr. Fie el şi... tras de păr! 
 
Litoral – Estival – Ambiental
 
Veniţi în vacanţă pe litoral! Găsiţi de toate: nisip pentru copii, soare pentru doamne, fetiţe pentru domni, rechini pentru soacre, lenjerii murdare de pat, hoţi de buzunare, gândaci de bucătărie şi puzderii de mizerii! Cât despre mâncare, ea nu prea conţine acele scârbe care se ascund înăuntru şi ne micșorează hainele, respective caloriile multe...
Mai mult, există birouri de consiliere a alcoolicilor anonimi, care vă pot spune ce vin merge la sărmăluţe-n foi de... cort (sau de drum), respectiv vin alb sau roşu… Sunt şi saloane, unde doamnele să se facă blonde, respectiv baruri, unde bărbaţii să se facă praf!
Mulţi turişti veniţi la mare se întreabă din ce era alcătuită plaja, înainte de apariţia chiştoacelor… Apoi intră în valurile mării, cu undele ei, care le amintesc gluma cu… undele: când au avut de unde, n-au avut pe unde şi când au pe unde, nu mai au de unde! Unii vin cu trenul sau autocarul, unde mai există câte un pasager care îşi scoate piciorul din pantof, spunând „Mi-a amorţit piciorul...”, la care constatarea este imediată: „După cum miroase, cred că e mort demult...”.
Din gară, unii turişti vor să fie de părere că oraşul Constanţa este cel mai mare oraș pe care l-au vizitat vreodată. Doar până la 
Mamaia merg cu taxiul o oră, poate două! Apoi, civilizaţia… Se ştie, a arunca mucurile de ţigară pe geam este o dovadă de proastă educaţie, pentru că acestea pot nimeri în capul oamenilor nevinovaţi, care urinează chiar sub fereastra respectivei camere de hotel…
Despre costuri, mijloace de transport, deservirea în localuri, ambient şi alte asemenea exagerări sau lipsuri, într-un articol viitor – evident – fără umor. Aşadar, veniţi pe litoral! Mi-e egal. Ce, numai eu 
s-o păţesc? Despre cât cheltuiesc... Pentru o săptămână, maxim şapte zile, în euro, o mie, mie mi-e de ajuns…
 
Când faci plajă... 
grijă să n-o iei pe coajă!
 
De cum a început sezonul estival, umblu creanga pe litoral, la scăldat (că baie nu fac, decât în august, când este apă caldă!). Ieri am traversat plaja pe lângă câteva fătuci cu pielea precum cafeaua, la nisip, mă aşez lângă o tânără îmbrăcată cu o pălărie de paie şi o panglică violet, aşa, ca o dungă, pe la mijloc. Din câtă suedeză cunosc, înţeleg că mă întreabă dacă ştiu să înot, mai ales că-mi arată cu braţele şi corpul ei felin, stilul delfin. „Romano?” mă interoghează blonda. „Nu, doar bronzat” îi răspund şi mă uit la apa mării, gândind să mă arunc la ea. „Suedeza” mi-o ia înainte şi dispare în valuri, lăsând în urmă un siaj parfumat. Iese undeva, în larg, ca Afrodita din spuma mării şi începe să strige „Help! Help!”. Fulgerător, îmi vine în minte umorul englezesc şi-i strig: „Mai bine ai învăţa să înoţi, decât limba engleză!”.
Pălăria şi panglica pluteau în derivă. Fac un salt cu capul înainte şi încep să feresc apa cu braţele, pentru a ajunge mai repede la străină. Străină... şi ca naţiune şi de înot. „Ajutor!” strigă ea, mai pe româneşte. Realizez că străină e numai de înot… Folosind o poantă deja demodată, o întreb: „Ce fel de ajutor doriţi, domnişoară? Ajutor de şomaj, social, de boală? Azi toată lumea are nevoie de ajutor, dar nu strigă în gura mare!”. Mă priveşte cu ochi pătrunzători şi citesc în ei o infinită dezamăgire. Îmi aruncă, odată cu privirea, câteva vorbe de „bine” în cea mai curată limbă românească: „Hai, caramba de aici, drogatule, credeam că fac şi eu încă o aventură, în ultima zi de sejur, să am bani de încă o săptămână!”. 
Şi-mi mai trage pe spate o scatoalcă şi-o palmă peste falcă! Na! Să mergi la plajă şi s-o iei pe coajă! Aşa-mi trebuie! Am mai păţit-o, ani în urmă, când eram cu o tipă pe plajă, singuri. Când i-am spus să facem dragoste, mi-a replicat că ea e rece ca marea... „Şi ce, nu poţi să dai din fund, ca valurile?”. 
Aşa am rămas şi de data aceasta, la mal, privind peste întinderea mării, neştiind cum s-o întind…
(Ananie Gagniuc – Constanța)
 
Bancherul la mare
A trăit pe loc stupoarea
Tragicei realități:
Cât lichid e-n ditai marea
Și deloc lichidități!
(Dan Căpruciu – Galați)
 
Un august secetos
Unii îi mai spun Gustar,
Când iau masa la bufet,
Că n-au bani în buzunar
Pentru un meniu complet.
(Nicolae Căruceru – Piatra Neamț
 
Fobia mării la Costineşti
Când văd zeiţele divine
Pe plajă nu pot sta comod:
Vin valuri - valuri peste mine,
Iar eu nu sunt… stabilopod!
(Grigore Chitul – Bistrița)
 
Scumpa noastră mare!
După unșpe luni de trudă,
Pe acei cu dor de ducă,
Marea Neagră nu-i mai udă,
Ci, de-a dreptul, îi usucă!
(Laurențiu Ghiță – București)
 
Dialog între el și ea, la nudiști
Distinsul domn, cuprins de zel,
Pe plaja de nudiști purcede:
„Mă bucur sincer!” zise el,
Iar ea răspunse: „Se și vede!”.
(Petre Gigea-Gorun – Craiova)
 
Torpila
Cu kilogramele de șuncă,
O doamnă-n mare când se-aruncă,
Provoac-un val atât de mare,
Încât scufundă trei vapoare.
(Ion Micuț – Râmnicu Vâlcea)
 
La nudism
L-a scos din dulcea lui lentoare,
Cu mersul legănat, cadâna,
Iar el, privind la-așa picioare,
S-a hotărât să-i ceară mâna.
(Nicolae Mihu – Sibiu)
 
Colaborare
Cam de când avem Carpaţii,
Vara ţine cu bărbaţii:
Cu tertipurile ei,
Le dezbracă pe femei!
(Janet Nică – Ostroveni, Dolj)
 
Adolescenta
Trupul ei de libelulă
Parcă-l văd întins la soare,
Dar speranța mea e nulă...
N-am cu ce s-o-nvăț să zboare.
(Marian Popescu – Cluj-Napoca)
 
Cu copiii la malul mării
În nisip, pe plaja joasă,
Construiește-n chip și fel;
La oraș el n-are casă
... Și-a făcut aici castel!
(Mihai Sălcuțan – Buzău)
 
Pe litoral
Deşeuri multe năpădesc
Şi plaja, ca şi promontoriul,
Căci nu doar câinii-obişnuiesc
Să îşi marcheze teritoriul!
(Vali Slavu – Aninoasa)
 
Mioritică
La apus de soare,
Au ieșit din mare
Un băiat și-o fată
... Gata-nsărcinată!
(Ioan Toderașcu – Costești)
 
Caricaturi: Leonte Năstase (Constanța)

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 7 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter