11.09.2016,  20:37:24 | 0 comentarii | 684 vizualizari
Monica Magyari (fost profesor de discipline tehnice - Mecanică tehnică, Rezistenţa materialelor, Organe de maşini şi Mecanisme): „Am avut nişte elevi foarte buni, pe care nu-i voi putea uita niciodată ca dascăl. Dintre ei, amintesc acum doar un nume, Daniel Surulescu”
de Ziarul Vaii Jiului
O viaţă de om
„În anul 1968, după terminarea facultăţii, am fost repartizată, cum se făcea atunci, la acest liceu, unde am lucrat până în anul 1999, când am ieşit la pensie, plus alţi 5 ani suplimentar, până în 2004. Practic, toată viaţa mea activă a fost legată de acest liceu industrial, de care sigur că mă leagă foarte multe amintiri frumoase şi plăcute”.
 
Generaţii de excepţii
„Ţin minte cu plăcere şi acum, după atâta vreme, primii ani de activitate, când am avut nişte elevi foarte buni, pe care nu-i voi putea uita niciodată ca dascăl. Dintre ei, amintesc acum doar un nume, Daniel Surulescu (fost director general al Companiei Naţionale a Huilei – n.r.), dar lista ar putea continua. Nişte elevi exemplari, foarte buni, inteligenţi şi activi, câteva generaţii cu adevărat de excepţie. Mulţi au ajuns, în timp, ingineri minieri, ingineri constructori, ba chiar şi medici sau avocaţi, după cum i-a dus viaţa şi i-a purtat soarta. Ca dascăl, toate acestea nu pot decât să te satisfacă, să te facă să vezi viaţa altfel. Eu m-am bucurat de fiecare dată pentru foştii elevi, când am aflat că sunt bine, că au familii şi meserii frumoase, viaţă activă. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult ca profesor decât să ştii că elevul pe care l-ai modelat, l-ai învăţat a ajuns un om de bază al societăţii?! Cu mulţi am ţinut legătura, de alţii n-am mai auzit, dar, în general, păstrarea legăturii dintre profesor şi elev ţine de cel mai tânăr, care dacă vrea, te găseşte. Iar când spun asta şi ca să vă dau un exemplu. Mă gândesc la generaţia care a absolvit în anul 1976, deci în urmă cu 40 de ani, care m-a găsit şi m-a invitat la întâlnirea de 40 de ani. Iată ce oameni, iată ce caractere... Şi voi merge să mă întâlnesc cu ei cu bucurie!”.
 
Carte şi meserie
„Să ştiţi că, pe lângă carte, la liceul nostru s-a învăţat şi meserie. Pe vremea mea erau nişte maiştri extraordinari, Iosif Emanoil, care mai trăieşte şi care era pe partea de Mecanică, şi Ionică Petru pe partea de Electrică, care nu mai este printre noi, Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. Cu această ocazie, transmit un gând pios şi tuturor celor care ne-au părăsit şi care au avut legătură cu liceul, fie în calitate de profesori, instructori, maiştri sau cadre administrative, fie în calitate de elevi. Dumnezeu să-i aibă în paza Sa pe toţi!”.
 
Lecţiile în mină ale doamnei Bitir
„Un inginer foarte bun, care a pregă-tit generaţii de elevi ce i-au trecut prin mână, era Eugenia Bitir, inginer topograf de meserie. De ce spun asta? Pentru că pe-atunci, faţă de azi, se punea foarte mult accentul pe practică. Elevii liceelor industriale învăţau meserii, pe lângă carte, fapt ce-i făcea să ajungă să fie foarte bine pregătiţi într-o meserie la finalul liceului. Anul V de liceu făcea şase luni practică, iar la liceul nostru practica se făcea în subteran. Această doamnă Bitir cobora cu elevii în subteran şi îşi făcea acolo orele cu ei. Pleca cu ei prin toată mina, le arăta, mai şi munceau, mai şi învăţau unele-altele, astfel că după cele şase luni elevii ştiau cam tot ce trebuie despre activitatea din subteran. Asta a fost până prin 1973-1974, după care orele de practică se ţineau în mina-şcoală de la Mina Dâlja”.
 
Specializări noi
„După Revoluţie noi, cadrele profesorale, am încercat să ne adaptăm noului mers al lucrurilor. Cum toate s-au schimbat, am încercat şi noi să aducem schimbări, care să folosească procesului educaţional al elevilor noştri. Astfel, am încercat să introducem nişte specializări noi. De exemplu, la Prepararea Substanţelor Minerale am adăugat şi Protecţia Mediului Degradat de Activităţile Miniere, lucru făcut ulterior şi de către cei de la Universitatea din Petroşani, care ne-au preluat din mers ideea, astfel că foarte multe eleve de-ale liceului nostru au devenit mai apoi studente la Mediu, liceul devenind astfel o adevărată pepinieră pentru secţia de Mediu din cadrul Universităţii”.
 
Să devină iar ce a fost
„Cu ocazia acestui eveniment important din viaţa liceului, le transmit tuturor foştilor colegi, actualilor profesori, instructori şi maiştri cele mai senine gânduri, sănătate şi fericire. La fel şi foştilor mei elevi şi actualilor, cărora le doresc tot binele din lume. Să ajute Dumnezeu să existe puterea şi înţelepciunea ca liceul industrial din Petroşani să devină iar ce a fost! La Mulţi Ani şi la 100 de ani să fie şi mai mare bucuria pentru cei care vor sărbători atunci!”.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter