Construcţii ce cândva decorau elegant străzile Petroşaniului au ajuns în ziua de astăzi precum “oamenii străzii”. Au fost spaţii impunătoare, ce găzduiau sediile unor instituţii de stat sau case particulare ale unor oameni marcanţi pentru comunitatea din acea vreme. Cele mai multe dintre ele se află în Colonie, un exemplu bun fiind clădirea fostului teatru.  Din nefericire, mândria de altădată a municipiului Petroşani a “îmbătrânit” printre cons­trucţii noi, care eclipsează. Acum aceste construcţii sunt doar mostre ale timpului trecut, atunci când Petroşaniul era o localitate cu aer şi aspect romantic. Pe Bulevardul 1 Decembrie 1918, mai jos de zona Hermes, spre fosta Căsuţă Olandeză, stă uitată de timp o casă. Această construcţie este una particulară şi a fost. aşa cum spuneam, uitată de proprietari, de vreme şi vremuri. Din construcţia cochetă de altădată, ea a devenit astăzi un loc murdar, plin de bălării, pe care puştanii de prin cartierul din apropiere au desenat câteva semne cu spray pentru grafitti. Gardul ce o îngrădea nu mai este de mult la locul lui, iar lângă casă umple inestetic spaţiul un garaj ruginit. Numai câinii vagabonzi se mai plimbă prin curtea casei. Câteva săptămâni la rând, pe imobil trona un banner cu mesajul “de vânzare”. Nu am aflat dacă imobilul a fost vândut. Dacă a fost, pro­babil că va deveni, pe viitor, ca toate celelalte imobile de pe bulevard, un sediu modernizat pentru o firmă sau o locuinţă particulară. Aceeaşi soartă a avut-o şi clădirea fostului Ocol Silvic. Un imobil cu o arhitectură deosebită, care atrage atenţia prin eleganţa cu care a fost construit. Poziţionat central, chiar într-o intersecţie, se pare că acest imobil a atras atenţia lui Nicolae Guţă, manelistul a cărui fa­milie a împânzit Livezeniul cu construcţii groteşti care nu au nicio legătură cu bunul gust, ci doar cu opulenţa. Spre deosebire de alte loca­lităţi din ţară, unde aceste imobile sunt protejate de către autorităţi pentru că sunt emblematice şi definesc istoric acele comunităţi, la noi totul se vinde, intră în apartenenţa unor instituţii care cataloghează aceste imobile ca problema­tice şi nu ştiu cum să mai scape de ele. Astfel, persoane care nu au cunoştinţe arhitecturale, dar nici bun- gust, ajung să posede un imobil istoric caracteristic comunităţii noastre. Și să-l transforme, eventual,
într-unul modern, lipsit însă de personalitate. Dar, în ziua de azi, ca şi marii oameni de cultură ai zonei, imobilele vechi sunt mai mult o povară decât o mândrie. Dacă nu produc, nu contează. Astfel, frumuseţea lor păleşte în umbra construcţiilor comuniste. Iar noi, simpli trecători, ajungem să le admirăm ca pe piesele de anticariat de pe tarabele vânzătorilor ambulanţi.
 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.