16.10.2016,  22:09:28 | 0 comentarii | 658 vizualizari
Concertul George Enescu la Petroşani în 1929: „O concesie făcută generos afumatei noastre Văi”
de Marian BOBOC
Pentru că astăzi chiar în acelaşi loc (Casinoul Muncitoresc din Colonia de jos a Petroşaniului) unde a concertat George Enescu în 1929 Turneul „Enescu” poposeşte în Valea Jiului, readucem în atenţia cititorilor concertul lui George Enescu la Petroşani de atunci.  
 
1929, un an însângerat pentru Valea Jiului, întrucât la 6 august 1929 la greva de la Lupeni au fost împuşcaţi mortal 22 de mineri. În acest context istoric, trebuie apreciat curajul lui George Enescu de a concerta, la doar două luni şi jumătate de la greva minerilor, într-o zonă care vreme de o lună de zile a ţinut prima pagină a ziarelor cu relatări înspăimântătoare despre „masacrul de la Lupeni”.    
Şi atunci, ca şi acum, un eveniment cultural trebuie promovat din timp. Şi cum concertul pe care avea să-l susţină la 17 noiembrie 1929 George Enescu la Casinoul muncitoresc a fost, fără îndoială, eve­nimentul cultural al anului 1929, concertul a fost anunţat cu vreo două luni înainte în presa locală: 
„Concert. La 17 noiembrie a.c. va sosi în localitate maestrul George Enescu şi va da un concert în sala Casinoului Muncitoresc” (anunţ reluat în mai multe ediţii ale Avântului); „Duminică, 17 crt. la orele 8 seara are loc în sala Casinoului Muncitoresc din 
Petroşani un concert dat de George Enescu. 
George Enescu este un muzician fără de seamăn, violonist (…), pianist desăvârşit şi, în acelaşi timp, un compozitor ales. Se bucură azi de un renume deosebit, atât în ţară, cât şi în lumea întreagă. Veniţi doar duminică seara la Petroşani pentru a cunoaşte strălucita personalitate artistică a lui George Enescu, pentru a avea frumosul prilej de a ne înălţa sufleteşte şi a ne bucura cu toţii că avem în mijlocul nostru pe acest geniu românesc. Biletele se găsesc în seara concertului la casă”. Şi românii au urmat îndemnul de a fi prezenţi la un asemenea eveniment cultural. Din păcate, nu şi etnicii maghiari, spectatori elevaţi şi sensibili la alte acte de cultură... Să fi fost de vină, oare, repertoriul maestrului?!
După spectacol sunt publicate în ziarul local o notă şi o cronică. Nota punctează evenimentul: „Concertul George Enescu. În seara zilei de 17 crt. am avut prilejul să ascultăm în sala Casinoului Muncitoresc din Petroşani pe marele nostru maestru şi renumitul violonist George Enescu. Publicul venit în număr mare, din toată regiunea noastră, a trăit câteva momente înălţătoare şi a rămas pe deplin mulţumit de concertul la care a luat parte”.    
Din fericire, Avântul a avut inspiraţia să publice şi o cronică a concertului. Care, peste timp, se constituie într-un veritabil document artistic, important pentru istoria culturală a Văii Jiului: 
„În seara zilei de 17 noiembrie, publicul a avut prilejul să asculte, în sala Casinoului Muncitoresc din Petroşani, pe marele maestru şi renumitul violonist George Enescu. Publicul, venit în număr mare, din toată regiunea Văii Jiului, a trăit câteva momente înălţătoare şi a rămas pe deplin mulţumit de concertul la care a luat parte (acestea au mai fost publicate şi ca… notă! - n.a.). Concertul a fost socotit de cei mai mulţi ca o concesie făcută generos afumatei noastre Văi, un adevărat regal muzical pentru sufletele îmbâcsite de praf de cărbune ca şi pentru eroicele noastre urechi asurzite de dude (sirene; minerii erau treziţi, pentru a merge la şut, de acestea; de asemenea, acestea sunau şi-n cazul unor catastrofe miniere - n.a.) matinale (şi infernale) sau de patefoane (în rate). Impecabila execuţie a bucăţilor, anunţate cu emoţie de un elev de liceu, a transpus publicul, de la început, în sfere sublime de poezie. Din Stradivarius-ul său, maestrul dădea, cu atingeri de arcuş, drumul la îngeri nevăzuţi ce înscria în sală şi în sufletele spectatorilor note ireale, sosite din infinitul geniu. Toţi românii din Valea Jiului au răspuns ca unul la apel. În timpul concertului, ca nişte copii cuminţi, au fost numai urechi. De aceea, apropierea sfârşitului concertului, îi strângea inima fiecăruia de părere de rău. Singurii, ungurii, mai protocolari, au adus un nebănuit omagiu maestrului Enescu, lipsind după catalog. (Cineva chiar spunea că sunt plecaţi la... depunerea jurământului de credinţă către statul român!). Cine va fi pierdut din această... neîntâlnire, desigur că nu George Enescu. Publicul, urmărindu-l cu admiraţia sa neţărmurită pe marele cântăreţ al ţării şi al lumii, i-a mulţumit anonimului domn, care s-a bucurat de atâta trecere spre a-l fura pe George Enescu pentru o seară şi pentru noi”. 

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 8 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter