10.11.2016,  18:28:59 | 0 comentarii | 645 vizualizari
Bătrâneţe, haine grele...
de Petronela VALI SLAVU
Schimbare de look
Sfidând a anilor povară,
O bătrânică, în toiag,
S-a tuns, mai tânără să pară,
Şi-acuma pare că-i... moşneag!
 
Băbuţele, la salonul de înfrumuseţare
Când cu fond de ten îşi dau
Şi cu mult rimel pe gene,
Nu mă mir, doar măşti aveau
Şi mumiile-egiptene!
 
Bătrânii din unele aziluri
Stau, sub plapumă, covrig,
Cu mănuşi şi cu fular,
Căci le clănţăne, de frig,
Şi proteza în pahar.
 
Bunicul caută cheia
Uituc cum e, la vârsta-a treia,
A căutat, întreaga zi,
Şi a găsit, în fine, cheia,
Dar, oare, de la ce o fi?...
 
Dragoste la vârsta a treia
Îndrăgostit, un bătrânel,
De-o tipă tânără, selectă,
A înţeles că pentru el
Aceasta-i… văduva perfectă.
 
La ORL
Un aparat auditiv ar vrea
O doamnă în etate şi-i firesc,
C-aude voci, de-o lună şi ceva
Şi nu prea înţelege ce vorbesc.
 
Noroc de fată bătrână
Şi astăzi fată mare-ar fi rămas,
De nu-şi găsea un soţ pe placul său,
În toamna vieţii, -n cel din urmă ceas,
Ce-a fost, cu siguranţă… ceasul rău!
 
O bunicuţă cochetă
Ea poartă broşe, lanţuri vechi,
Brăţări şi şi-a făcut, în fine,
Şi patru găuri în urechi,
Degeaba, tot n-aude bine!
 
Un filantrop
Fiindcă e un tip gentil,
Când a venit un oarecare,
Strângând donaţii pentru-azil,
El l-a donat pe tata-mare!
 
Unei secretare drăguţe
La angajare, şeful tău,
Bătrân, bolnav de amnezie,
Din prima zi, ţi-a pus gând rău,
Dar unde l-o fi pus, nu ştie!
 
Confesiunea unui „copil”… de
vârsta a III-a
 
Bătrâneţea nu e o povară,
De eşti optimist. Eu, bunăoară,
Nouăzeci de ani am şi-s util
Ca o bombă fără de fitil,
Nu mai pot urca măcar o scară,
Sunt uşor ca un pietroi de moară,
Am dureri de spate, nu-s agil,
Dar mă simt de parc-aş fi copil.
 
Ca un bebeluş, nu am dantură,
Sorb, cu paiul, blidul de fiertură,
Uit de mine, deci e inutil
Să susţin că, totuşi, nu-s senil!
Nu-s răutăcios şi nu fac gură,
Somnul, când nu mă aştept, mă fură,
Stau cuminte-n pat şi sunt docil,
Doar v-am spus că parcă-aş fi copil!
 
Când ating o cană-o sparg uşor,
Nu mă plictisesc în cărucior,
Mă distrez cu jocuri, pe mobil,
Intru chiar pe internet, tiptil.
Astfel, timpul trece parcă-n zbor,
De-asta nu am vreme nici să mor,
Butonez în patul de azil,
Bătrânel cu minte de copil!
 
Gata, v-am lăsat, să am pardon,
Tocmai urmăresc un pokemon!
 
Dialog între generaţii
(Fabulă)
 
– Cât de tare trebuie să miaun, 
Să m-auzi, bunico? Ce-ai păţit?
Stai întinsă lângă uşă ca un
Bibelou şi parc-ai asurzit! 
 
Ştiu că neamul nostru, pisicesc,
Are-auzul fin, vederea bună,
Însă, dacă stau să te privesc,
Mă întreb de nu e o minciună.
 
Ce-i şi cu instinctul dumitale?
Am văzut c-ai ignorat, `nainte,
Şoarecele ce dădea târcoale,
Iar în gură ai un singur dinte.
 
 
Blana ţi-e din ce în ce mai rară,
Părul nu-i lucios, precum al meu,
Şi am observat, când eşti afară,
Că în pom te caţeri tot mai greu.
 
– Ce să fac? Am fost şi eu, cândva,
Chipeşă, vioaie, sănătoasă,
Însă vremea m-a schimbat aşa...
Bătrâneţea este nemiloasă!
 
– Înţeleg şi tare îmi doresc
Să rămân frumoasă mult şi bine,
Vreme-ndelungată să trăiesc,
Dar să nu ajung aşa, ca tine!
 
– Ţine seama de morală, fată –
Zise bunicuţa, cu blândeţe –
Poţi avea o viaţă-ndelungată,
Numai ajungând la bătrâneţe!

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


     8 plus 9   = ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Diverse
Publicitate
Newsletter