15.12.2016,  21:43:34 | 0 comentarii | 817 vizualizari
Chişinău, 10-11 decembrie 2016 / Festivalul Naţional de Epigramă şi Fabulă „Donici, cuib de-nţelepciune”
de Petronela VALI SLAVU
Organizat de Asociaţia Epigramiştilor din Moldova, în colaborare cu alte foruri culturale, Festivalul „Donici, cuib de-nţelepciune” a ajuns la a XII-a ediţie. Juriul, format din acad. Mihai Cimpoi (preşedinte), Gheorghe Bâlici şi Ion Diviza, a stabilit următorul clasament:
 
Secţiunea „Epigramă”:
Premiul I – Elis Râpeanu (Bucureşti)
Premiul II – Liviu Gogu (Buzău)
Premiul III – Mihai Moleşag (Tulcea)
Menţiuni: Constanţa Apostol (Galaţi), Valentin David (Orăştie), Laurenţiu Ghiţă (Bucureşti), Daniel Bratu (Iaşi)
 
Secţiunea „Fabulă”:
Premiul I – Vasile Vajoga (Iaşi)
Premiul II – Petru Ioan Gârda (Cluj Napoca)
Premiul III – Vali Slavu (Aninoasa)
Menţiuni: Gheorghe Şchiop (Porumbacu de Jos), 
Nicolae Bunduri (Braşov), Florian Abel (Grindu, 
Ialomiţa), Pavel Lică (Bucureşti)
 
Premii speciale:
Premiul Asociaţiei Oamenilor de Creaţie din Moldova (Mihai Cimpoi) – George Corbu (Bucureşti)
Premiul Institutului Cultural Român, filiala Chişinău 
(V. Matei) – George Petrone (Iaşi)
Premiul USM „Aurel Scobioală” – Ioan Toderaşcu (Costeşti, Vaslui)
Premiul Teatrului Naţional „Satiricus I.L. Caragiale” – Dorel Gaftoneanu (Botoşani)
Premiul Asociaţiei Epigramiştilor din Moldova – Sorin Cotlarciuc (Iaşi)
Premiul „Efim Tarlapan” – Vasile Larco (Iaşi)
Diplome de Excelenţă: Adrian Grăjdean (Iaşi), 
Adelina Duţu (Bucureşti), Alexandru Ţiclea (Bucureşti)
 
Nu am putut participa, nici de această dată, la festival. Am văzut, însă, fotografii de la eveniment, am citit articole şi am înţeles că fraţii noştri de peste Prut s-au străduit ca şi această ediţie să fie una reuşită. Poate, în viitor, voi putea să vin cu relatări de la locul faptei. Deocamdată, vă ofer fabulele pentru care am fost premiată: 
Molia parvenită
 
O molie banală, inutilă,
Ce n-a realizat nimic, vreodată,
Îşi depăna povestea ei umilă,
Dar s-a trezit că este angajată
Pe-un post călduţ, de-o rudă grijulie,
Şi-acuma, printre gâze, pare cultă,
Fiindcă bibliotecar, se ştie,
Ajunge cine are şcoală multă.
Din molia spăşită ce părea,
A devenit şi rea, şi arţăgoasă,
Şi-a început să creadă chiar şi ea
Că-i intelectuală valoroasă.
Chiar albinuţa ce mi-a relatat
Povestea a avut de suferit
Din cauza moliei, dar a zburat
Şi altceva nu mi-a mai bâzâit,
Doar o morală, cu un lung oftat
Şi m-a rugat s-o spun eu mai departe:
 
Poţi fi de multe cărţi înconjurat,
Dar nu înseamnă că eşti om cu carte!
 
Fabula ghetei 
 
Pe raftul de pantofi, stătea o gheată,
Dar nu era o gheată oarecare,
Căci se deosebea de-a ei surată,
Fiindcă-avea o limbă foarte mare.
 
Şi, de mâncat, cum gheata nu mânca,
Să-şi folosească limba ei, nebuna,
Se pricepea grozav la altceva:
Vorbea, precum o meliţă, întruna.
 
Jignea pantofii, plină de-ngâmfare
Şi, chiar de nu erau, din fire, laşi,
Sătui de vorbele defăimătoare,
Cu toţii au făcut de-acolo paşi.
 
Rămasă singură,-a continuat
Să râdă de ea însăşi, nebuneşte,
Şiretul, însă, foarte enervat,
I-nchise gura, cât ai zice peşte.
 
Şi, după toată-această tevatură,
Morala se desprinde-n mod concret:
E bine limba să ţi-o ţii în gură,
Atunci când ai în preajmă... un şiret!

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 8 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter