21.12.2016,  21:15:43 | 0 comentarii | 3124 vizualizari
Ultima apariţie a lui Marian Boboc a anului 2016 / Echinocţiul negru al cercetătorilor petroşeneni
de Marian BOBOC
• 21-22 martie 1986. Exploziile de la I.M. Vulcan
 
Declaraţiile salvatorilor minieri
 
Sing Stănilă Pantiloi (şef sector II, şeful echipei de salvare I.M. Vulcan):
„Pe la jumătatea planului am întâlnit pe 5 tovarăşi de la C.C.S.M. Petroşani, recunoscând pe tov. Teodorescu Constantin, Pătraşcu, Pusac, Bana şi Ionescu, cărora le-am raporta concentraţiile de gaze din zonă(…) M-am trezit aruncat la podea de către o undă de şoc, după care a urmat o bubuitură puternică şi temperatură ridicată”
 
În data de 22.03.1986, sch. I, am fost comandat la salvare, în ab. cameră, str. 7, bl. 0, oriz. 420, împreună cu o echipă de la salvatori, din care s-au prezentat la staţie 9 salvatori, respectiv Pantiloi Stănilă, Ionescu Ion, Cotea Adrian, Petresc Aurel, 
Anastasie Pavel, Savin Vasile, Lascăr Georgel şi Lascăr Viorel. Nu s-a prezentat la staţie ing. Matiaş Aurel. La această echipă s-au mai ataşat ca organe de control doi salvatori din ordinul şefului de staţie, ing. Fodor Andrei.
Această echipă s-a deplasat la staţia de salvare subterană din firidă, oriz. 420, de unde s-a luat legătura telefonică cu comandamentul, respectiv cu tov. director Dinescu Cristian, raportându-i prezenţa, sosirea noastră în subteran la staţie în jurul orei 6,30 - 7 maxim.
Am primit ordin să ne deplasăm în zonă, să măsurăm concentraţiile de gaze, să restabilim aerajul parţial în zonă şi să asigurăm provizoriu zonele periculoase pentru a se putea intra în zonă.
Am lăsat o echipă de doi salvatori, Lascăr Georgel şi Anastasie Pavel, pentru a elimina o pierdere de aer comprimat la oriz. 420, salvatorii, deşi erau în curent de aer proaspăt, lucrau cu aparatele izolante.
Eu, cu ceilalţi salvatori, cu aparatele izolante în funcţiune, am intrat până la baza planului înclinat de transport, pe acest traseu concentraţiile de gaze erau sub limitele maxime admise de norme.
De aici, subsemnatul, sing. Ionaşcu şi doi salvatori am intrat în zonă pentru cercetarea şi determinarea concentraţiilor de gaze. În dotarea noastră exista un metanometru AUER care poate măsura CH4 până la 100%, un metanometru până la 5% CH4 şi un aparat cu tuburi colorimetrice pentru determinarea monoxidului de carbon.
În zonă am constatat că ventilatorul funcţionează defectuos, sub parametrii, datorită presiunii slabe a aerului comprimat, la aspirare era montată o piesă de racord la ventilator şi un tub de aeraj de 2 m, iar la refulare erau montate trei tuburi flexibile ø 500 de 10 m lungime fiecare, deci aproximativ 30 m coloană de aeraj.
Un capăt de detecţie se găsea montat chiar în zona de deasupra ventilatorului, având cablu legat la el, însă nu pot să precizez dacă era în funcţie. Tot atunci, măsurând metanul lângă captorul respectiv, am determinat o concentraţie de 3,2% metan. Fără a putea preciza cu certitudine, sub rezerva confirmării acestui lucru de către cei doi ofiţeri care mă însoţeau (Raţiu şi Cîmpeanu), captorul respectiv purta nr. 21.
De asemenea, în zonă am mai observat conducta de împuşcare, care era bobinată, iar susţinere era deranjată în mai multe zone, iar pe ultimii 15-18 m, aceasta nu exista, decât o armătură de lemn. De asemenea, concentraţiile de gaze erau peste limitele admise de norme, respectiv CH4 la captor, deasupra ventilatorului CH4 = 3,2% profil, la capătul coloanei de aeraj CH4 = 20% profil, iar în continuare metanul creştea, ajungând la 40% şi chiar 50% în zona surpată, iar CO = 0,001% la ventilator, CO = 0,1% la capătul coloanei de aeraj şi CO = 0,18% înspre abataj.
Tot în zonă am mai observat cu lampa la cca. 6-7 m de front, în preabataj, un troliu electric, care era acoperit parţial de cărbune, dar nu am observat dacă era motor sau cablu de alimentare.
În front am observat cu lampa tot de la distanţă că ultima armătură era dată jos, de la aceasta până la front era 1 - 1,2 metri, cca. 4-5 vag. de cărbune era taluzat în zona intersecţiei peste care erau blocuri mari desprinse din tavan.
După retragerea din zonă, subsemnatul m-am deplasat la firida 420, unde am găsit pe cei doi salvatori pe care îi lăsasem pentru remedierea pierderilor de aer comprimat, aceştia executându-şi programul stabilit anterior şi pe electricianul Velescu Ioan, care era de pază pentru a nu se cupla energia electrică de la staţia Trafo. Era ora 8,45 - 9, şi am luat legătura telefonică cu comandamentul, respectiv tov. director tehnic Dinescu Cristian.
Am comunicat valoarea concentraţiilor de gaze şi situaţia din zonă. Menţionez că gazele erau mult peste limitele admise de norme. Am primit ordin să rezolvăm problema cu aer comprimat a ventilatorului pneumatic VP-500, să mai montăm 2 tuburi la aspirare, deci să se ajungă la 6 m lungimea coloanei pe partea de aspirare şi în continuare tuburi flexibile la refulare, apoi să determinăm gazele şi să raportăm situaţia.
Am luat şi pe cei doi salvatori (Lascăr şi Anastasie). Am luat piese de racord la coloana de aer comprimat, piesă (cot 15º) pentru coloana de aeraj, trusa de scule, şi ne-am deplasat la ventilator. Aici am format o echipă care să monteze două tuburi flexibile de refulare, o altă echipă care montează 2 tuburi rigide la aspirare şi o echipă s-a ocupat de rezolvarea problemei de alimentare cu aer a ventilatorului, executând nişte racorduri prin care s-a asigurat presiunea de 4,2 atm. la ventilator (în jurul orei 11).
După executarea acestor lucrări, am intrat din nou în zonă cu tovarăşul Ionaşcu Ion şi am măsurat concentraţiile de gaze, am verificat coloana de aeraj, apoi am ieşit la baza planului de aeraj (în curent de aer proaspăt), unde alături de salvatori am găsit pe tov. ing. Ekart Ioan, care avea o hartă, şi i-am raportat concen­traţiile de gaze şi le-a înscris pe hartă în prezenţa celor doi tovi salvatori (ofiţeri).
Tov. Ionaşcu Ion şi cei doi salvatori ofiţeri s-au întors în zonă şi au scos conducta de împuşcare.
Subsemnatul cu ceilalţi salvatori am ieşit la firidă, oriz. 420, unde am găsit mai mulţi tovarăşi, printre care am recunoscut pe tov. ing. şef Filip Iulian şi tov. minis­tru adjunct Marin Ştefanache, era ora 11,45 - 11,50. 
Am raportat la comandament concentraţiile de gaze care erau peste norme, concret: CH4 = 5% la captor, pe traseu CH4 = 5-6%, iar în spaţiul surpat peste 5 până la 7-8% CH4 (aparatul nu este gradat), iar CO = 0,02 pe traseu şi CO = 0,03% spre front. Am primit ordin să executăm un blind de bandă în planul de aeraj pentru dirijarea curenţilor de aeraj la aspirare şi să prelungim coloana flexibilă, cât e posbil spre front, apoi să măsurăm şi să raportăm concentraţiile de gaze.
Am fost întrebat de tov ministru adjunct Marin Ştefanache în cât timp putem executa acest program, la care am aproximat 1 - 1,2 ore. În continuare am schimbat buteliile şi calipatroanele în aparate, am verificat aparatele, apoi am dispus unei echipe să transporte şi să monteze un tub metalic, o altă echipă să transporte şi să monteze un tub flexibil, iar o echipă să execute blindul la locul indicat de tov. ing. Dinescu Cristian.
Echipele au executat aceste lucrări, apoi o echipă formată din sing. Ionaşcu Ion, subsemnatul şi Lt. Danciu Petre a intrat în zonă pentru a măsura concentraţiile de gaze şi a verifica coloana. De la mijlocul traseului, Lt. Danciu Petru s-a întors la baza planului de aeraj. Ceilalţi doi au continuat traseul.
La ultimul control pe care l-am efectuat pe fosta galerie de aeraj situaţia se prezenta astfel: pe coloana de aeraj refulantă începând de la ventilator erau montate 5 tuburi de 10 m şi unul de 6 m, capătul coloanei de aeraj fiind la circa 10-12 m de intersecţia cu abatajele cameră. Capătul coloanei de aeraj era la începutul zonei de galerie, în care pe o distanţă de 10-12 m toate armăturile erau doborâte, fiind în picioare numai o armătură în apropierea intersecţiei cu ab. cameră. La aspirare instalaţia de aeraj avea tuburi cu o lungime totală de peste 8 m. De asemenea, era terminat blidul din planul benzii pentru dirijarea curentului de aeraj general.
În abatajul cameră nordic nu îmi amintesc să fi văzut juguri de atacare, însă prima armătură era în picioare. La următoarea grindă era căzută spre ieşire, şi de la aceasta până la front era un spaţiu de cca. 1-1,2. În camera sudică nu îmi amintesc să fi văzut nici o armătură. Zona era puternic deranjată, fiind desprinse bucăţi mari de rocă. În intersecţia dintre abataje şi galerie erau cca. 3-5 vagonete de cărbune, peste care erau căzute blocuri mari de steril.
În tot timpul schimbului, până la producerea celei de-a doaua explozii, capul de detecţie pe care l-am menţionat a rămas în poziţia iniţială.
Menţionez că cele afirmate mai sus sunt în baza celor ce am văzut de la o distanţă de cca. 5-6 m cu ajutorul lămpii portabile. De asemenea, precizez că în perioada montării tuburilor de la refulare, datorită unor nepotriviri a tuburilor la îmbinări, au fost necesare unele mici opriri ale ventilatorului pentru refacerea coloanei de aeraj, în sensul etanşării acesteia. De asemenea, ventilatorul a mai fost oprit pe o durată ceva mai lungă, cca. 15 min., când a fost refăcută legătura acestuia de alimentare la reţeaua de aer comprimat. Nu pot aprecia la ce oră s-a produs acest lucru.
De asemenea, arăt că faţă de măsurătorile pe care le-am comunicat la comandament, eu am mai verificat şi altele în perioada executării lucrărilor de restabilire a zonei şi am observat că la citirile pe care le efectuam la aparatele de control, concentraţiile metanului variau foarte mult de la o măsurătoare la alta, chiar în acest loc. Eu, însă, comunicam la comandament ultimele măsurători efectuate.  
 Ultimele măsurători efectuate în zonă, pe care de altfel, le-am comunicat, au arătat următoarele concentraţii: în zona nesusţinută înspre front CH4  era de 5-7%; în spatele tubului de refulare la o distanţă de 8-10 CH4 era de 4%; iar la captor CH4 era de 0,4 - 0,5%. Acelaşi concentraţii fiind determinate în curentul de aer viciat la cca. 6-7 m de captor.
În ceea ce priveşte concentraţiile de oxid de carbon, determinările efectuate au dat următoarele valori: 0,03% în zona nesusţinută, la cca. 7 metri la gura de refulare a coloanei de aeraj era 0,02%, iar în dreptul captorului era 0,001%. Am măsurat împreună cu ing. Ekart Ioan şi Lt. Danciu Petre gazele (CH4 ) pe traseul de aer viciat şi CH4 = 0,4% - 0,5%. Tov. Ekart Ioan a ieşit în planul de aeraj şi îşi nota concentraţiile pe hartă, iar subsemnatul am ieşit primul pentru a raporta concentraţiile la comandament. Pe la jumătatea planului am întâlnit pe 5 tovarăşi de la C.C.S.M. Petroşani, recunoscând pe tov. Teodorescu Constantin, Pătraşcu, Pusac, Bana şi Ionescu, cărora le-am raporta concentraţiile de gaze din zonă. Aceşti tovarăşi erau în curent de aer proaspăt şi au rămas pe loc, ajungând la dânşii ing. Ekart Ioan, iar eu am continuat traseul în pas forţat pentru a raporta situaţia, ora fiind 13,30.
Am ajuns la firidă, oriz. 420, unde am găsit pe tov. ministru adjunct Ştefanache, căruia i-am raportat situaţia din zonă şi concentraţiile de gaze care erau peste limitele admise, dar în scădere, după care am raportat la comandament tov. director Dinescu Cristian situaţia, concentraţiile de gaze (ora fiind aproximativ 13,55), apoi m-am trezit aruncat la podea de către o undă de şoc, după care a urmat o bubuitură puternică şi temperatură ridicată.
Nemaiavând asupra mea niciun aparat de autosal­vare (ceilalţi tovarăşi din nişă îşi puneau masca), m-am aruncat în galerie şi am pornit târâş înspre afară. Pe traseu am dat peste aparate izolante deteriorate, iar la puţ am ajuns pe alţi salvatori care, de asemenea, nu mai aveau aparate, unii prezentând plăgi şi arsuri. Am acordat primul ajutor tov. Tat Sabin şi încă unui tov. pe care nu-l cunosc (avea ceva fisuri costale). Am făcut evidenţa salvatorilor, am constatat lipsa organului de control Lt. Danciu Petru şi salvatorului Savin Vasile.
Ieşind la oriz. 480, tov. ing. şef Filip Iulian a anunţat telefonic comandamentul, apoi am ieşit împreună la suprafaţă.
Precizez că la ieşire nu am mai avut asupra mea cheile, carnet de metan, briceag care le-am pierdut în zonă după explozie.
Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau şi o menţin şi o semnez.
 
Grigore Vîrjan (salvator miner, sectorul VII:
„Aproape de o celulă ROC şi de nişte vagoneţi am găsit cadavrul lui Voievodu”
 
În ziua de 21 III. 1986, am lucrat în schimbul I, la str. nr. 5, iar în jurul 11,40 - 11,45, am auzit o explozie puternică, însoţită de un suflu puternic, care a adus praf şi am fost trântiţi la vatră.
Eu eram împreună cu Mureşan Ciprian şi Bâldea Vasile.
Fiind şi salvator, mi-am dat seama că s-a produs o explozie. Am ieşit în galeria direcţională de la puţ, unde era aer curat. Când am ajuns în galeria transversală de la oriz. 420, nu vedeam nimic din cauza prafului. După cca. 20 minute a început să se limpezească, am avansat spre rol încet, iar aproape de o celulă ROC şi de nişte vagoneţi am găsit cadavrul lui Voievodu. Am mers la puţ, am ieşit afară şi m-am dus la staţia de salvare.
În zona unde am găsit cadavrul vagonetarului Voievodu, am observat pe instalaţii foarte mult praf negru, iar celula ROC era deplasată aproximativ 8-10 m spre puţ.
În jurul orei 13,00 am intrat în subteran, la locul exploziei, cu o echipă de salvatori, condusă de Doicea Ştefan. Pe traseu am văzut şi identificat toate victimele în poziţiile în care îmi sunt prezentate pe hartă.
Aerajul circulă sub depresiunea ventilatorului de la suprafaţă pe planul benzii, pe axul colector, la intersecţia cu galeria dinspre est până la legătura cu suitorul de aeraj.
Am observat că conducta de aer comprimat era deteriorată la punctul 1 de încărcare, oriz. 420.
Fiind cu o echipă de la C.C.S.M. Petroşani, am urmărit doar (…) produs de explozie, adunând hârtii reofori arşi, am ridicat masca de la electricianul notat cu nr. 10 pe hartă şi am notat poziţia victimei, au făcut măsurători de gaz şi monoxid. Numai eu împreună cu inspectorul Minulescu şi Lt. maj. Danciu Petru am parcurs galeria până în frontul de lucru, pe galerie, aproximativ 25 m de front am văzut explozorul, care nu avea (…) legat la borne.
Precizez că nu m-am uitat în mod special, dar (…) şi conducta erau mai departe de explozor, la cca. 2-3 metri.
De la explozor spre frontul de lucru era conductorul folosit pentru efectuarea lucrărilor de puşcare, întins pe vatră, (…), în continuare era numai cărbune şi materiale din armătură.
Din cauza materialelor căzute membrii echipei de la C.C.S.M. (…), nu au înaintat decât Minulescu şi Danciu, alte amănunte nu cunosc.
 
Dumitru Matiaşi (maistru energetic, şef de echipă de salvare):
„Cum se intra spre punctul de lucru, la 3 m pe suitor concentraţia era de 5-6%, şi pe cum se urca, creştea brusc, ajungându-se ca aproape de front să fie 30%”
 
Subsemnatul Matiaşi Dumitru (…) sunt încadrat la I.M. Vulcan din 16.01.1969.
În sectorul VII, zona unde au avut loc evenimentele din 21 şi 22 martie 1986 am lucrat numai cu ocazia activităţii de salvare, unde îndeplinesc funcţia de şef de echipă. În noaptea de 21 spre 22 martie am lucrat ca salvator în schimbul III, de la orele 22 - 6, şi am executat următoarele lucrări:
Echipa era formată din 12 membri, condusă de subinginerul Cristea Nicolae având funcţia de salvare de şef de grupă, iar şef de echipă eram eu. Salvatorii au fost următorii tovarăşi: Sufragiu Constantin, Mamare Matei, Ivan Ioan, Murgu Vasile, Dobrotă Dumitru, Anastasie Petru, Chirilă Ion, Diaconescu Nicolae, Dobrotă Gheorghe şi Ursan Costică. Dispoziţia de a intra în mină am primit-o din partea comandantului Tov, Costinaş Benone - director tehnic în combinat, Tov. Dinescu Cristian - director tehnic I.M. Vulcan. Comandamentul a fost următorul: să restabilim aerajul în str. 5, Bl. II, oriz. 420, să transportăm şi să montăm un ventilator ø 500 şi tuburi flexibile de aeraj în zona unde a avut loc explozia din 21.03.1986.
Redau mai jos schema unde am lucrat noi:
Ajunşi în firidă, la staţia de salvare subterană, numerotată cu 1, şeful de grupă Cristea Nicolae a dat telefon afară la comandament să spună că am ajuns şi să primim dispoziţii.
Şeful de grupă Cristea Nicolae încă cu doi salvatori, Sufragiu Gheorghe şi Anastasie Petru, am primit ca sarcină să se deplaseze în zonă şi să facă măsurătorile gazelor, iar restul de salvatori au rămas în aşteptare. Între timp, am primit dispoziţie de la tov. inginer şef Filip Iulian, care era în subteran, să transportăm victimele până la puţul 3, şi care se aflau puse pe cărucioare la oriz. 420.
Am transportat 4 victime până la puţ, după care ne-am întors la punctul de staţie unde am găsit pe tov. Ekart, şef securitate minieră, stând pe bancă. Am avut discuţii cu el de faptul că ne-a reproşat că am venit la mină să câştigăm un ban pe degeaba. Toţi colegii s-au supărat după spusele lui.
Între timp, a venit în subteran şi tov. Rădulescu Viorel, şef serviciu aeraj, care a plecat, şi ulterior l-am găsit la locul unde am montat ventilatorul de ø 500, numerotat cu 3. Am primit dispoziţie de la comandament, director Dinescu Cristian, că, până vin din zonă Cristea Nicolae cu ceilalţi 2 salvatori, să transportăm un ventilator ø 500 şi tub flexibil de la staţia de pompe numerotată cu 2. În acelaşi timp, am raportat la comandament că am văzut şi pe tov. Rădulescu Viorel şi cu noi este tov. Ekart Ioan, a dat dispoziţia ca tov. Ekart să iasă afară. Când i-am comunicat tov. Ekart cele ordonate, s-a supărat şi a telefonat dânsul la comandament, după care a plecat afară.
Precizez că în timp ce ne deplasam la staţia de pompe să luăm ventilatorul şi tuburile flexibile, am lăsat pe Ursan Constantin de pază la telefon în staţia de salvare, iar la staţia de transformare numerotată cu 4 am observat un electrician de la staţia telegrizumetrică, care făcea de pază. Staţia era scoasă de sub tensiune.
Am transportat ventilatorul de ø500 şi 5 tuburi flexibile a câte 10 m fiecare, până la punctul nr. 3. Pe tot acest traseu, am lucrat fără să fie nevoie să folosim aparatul de salvare, dar era asupra noastră pregătit.
În acest loc numerotat cu 3 ne-am întâlnit cu Cristea Nicolae şi cei 2 salvatori, care ne-a comunicat că concentraţia gazelor de la punctul numerotat cu 3 până la front este de CH4  - 3%, C.O. - 0,02%. Ne-a ordonat să lucrăm în zonă cu aparatele de salvare în funcţiune. Aici am găsit pe tov. Rădulescu Viorel.
Când am intrat în mină Cristian Nicolae a primit dispoziţie de la comandament să identifice pe artificierul Bucătaru şi să caute în buzunare cheile de la firida de exploziv. Fiind scos din mină la oriz. 420, a căutat cheile, dar nu le-a găsit, asupra lui avea decât o marcă.
Nu am montat ventilatorul şi ne-am retras cu toţii în staţia de salvare, inclusiv tov. Rădulescu Viorel.
Cristian Nicolae a dat telefon la comandament şi a raportat situaţia gazelor din zonă aşa cum am descris-o mai sus.
Am primit dispoziţie să refacem aerajul în stratul V. Eu cu Cristea Nicolae şi Anastasie Petru ne-am deplasat la stratul V şi am pornit ventilatorul electro-pneumatic ø 18,5kW numerotat cu 5. În prealabil am deschis ventilele numerotate cu 7 şi 8, care erau închise, cel numerotat 6 rămânând în continuare închis.
După ce am pornit ventilatorul numerotat cu 5, Cristian Nicolae a raportat telefonic că s-a executat ordinul primit. De la comandament am primit dispoziţie să stăm pe poziţie în staţia de salvare.
În stratul V pe traseu, în locurile unde erau montate ventilatoarele erau amplasate şi capetele de detecţie a staţiei telegrizumetrice, să vadă cât înregistrează capetele de detecţie. I s-a comunicat că concentraţia este de 5%. După circa 10 minute de la punerea în funcţiune a ventilatorului, tov. Rădulescu a luat legătura din nou cu staţia telegrizumetrică şi s-a comunicat că situaţia se prezintă aceeaşi.
Eu cu Cristian şi Anastasiu am plecat din nou pe traseul stratului V, şi verificând concentraţia de CH4 am constatat că din ce avansam spre front concentraţia era de 5, 4, 3,5%. Am găsit ventilatorul numerotat cu 9 oprit, verificându-l am constatat că aerul nu ajungea la palete. Am continuat drumul spre ventilatorul de 11 kW numerotat cu 10, pe care l-am găsit, de asemenea, oprit, am dat drumul la ventil şi ventilatorul s-a pus în funcţiune, am măsurat concentraţia de CH4 din nou după punerea ventilatorului în funcţiune şi am constatat că concentraţia era de 25,%, deci în scădere. Ne-am retras pe acelaşi traseu şi măsurând concentraţia în zona ventilatorului numerota cu 9, concentraţia era de 4,5% - 5%.
Cristea Nicolae a raportat la comandament că ventilatorul numerotat cu 9 este defect. Am primit ordin să demontăm reducţia ventilatorului, care era obturată.
În acest moment, după pornirea ventilatoarelor din str. V, din dispoziţia comandamentului grupa s-a împărţit în două. Eu, fiind maistru electro-mecanic, împreună cu salvatorii Murgu Vasile, Chirică Ioan, Sufragiu Constantin, Dobrotă 
Dumitru şi Anastasie Petru am plecat să montăm ventilatorul la punctul numerota cu 3, care era deja acolo.
Cristea cu ceilalţi salvatori au primit dispoziţie de la comandament să repare ventilatorul numerotat cu 9 (când ne-am reîntâlnit mi-a comunicat că ventilul era înfundat cu murdărie şi, după curăţire, a fost pus în funcţie) şi să cureţe zona de materiale pentru a le asigura circulaţia personalului.
Ajunşi în zonă la punctul numerotat 3 am montat ventilatorul pe staţia de T.R. 3, asigurându-l cu sârme (legat).
Am montat trei tuburi flexibile a câte 10 m fiecare pe suitor în sus, toţi am lucrat cu aparatul în funcţie.
Revin şi precizez că înainte de montarea ventilatorului în zona punctului numerotat cu 3 era în jurul orei 3 noaptea. Tov. Rădulescu a venit cu 4 tovarăşi din echipa de control pe care nu-i cunosc, iar la scurt timp a mai venit tov. Brie Viorel, care era ofiţer de serviciu, care era însoţit de doi tovarăşi de la Ministerul de interne. Nici unul din organele de control nu aveau aparate de salvare, decât mască. 
Am stat cu toţii în zonă fără să avem măştile pe figură, la intrarea în galerie punctul 3, în afară concentraţia de gaze era CH4 - 0,2 - 0,3%, CO - 0,00%, dar cum se intra spre punctul de lucru, la 3 m pe suitor concentraţia era de 5-6% şi pe cum se urca creştea brusc, ajungându-se ca aproape de front să fie 30%. Măsurătorile au fost făcute de Cristea Nicolae cu un aparat tip AUER ce indică concentraţia până la sută la sută, noi neavând aparat numai până la 0,5% . După ce organul de control a plecat, noi nu am avut cu ce măsura concentraţia, deoarece organul de control nu ne-a lăsat aparatul lor, deşi l-am cerut. Şi prima măsurătoarea Cristea a făcut-o tot cu un aparat sută la sută luat de la un alt organ tehnic.
La plecarea organului de control din zonă, o persoană l-a întrebat pe tov. Rădulescu când se restabileşte aerajul. Tov. Rădulescu a răspuns că după circa 3 ore, după punerea în funcţiune a ventilatorului. Acelaşi tovarăş care a pus întrebarea a spus că este mulţumit să poată intra în zonă în jurul orei 11.
După plecarea organelor de control, noi am montat cele 3 tuburi flexibile, Rădulescu a plecat şi el cu organul de control.
Dispoziţia am primit-o să montăm câte tuburi putem, am montat doar 3 tuburi, deoarece la 30 m pe suitor, în tavan am observat o cupolă din care s-au dislocat circa 5 tone stâncă, iar o bucată de stâncă era gata să cadă, armăturile erau rupte şi ne-a fost frică să înaintăm, să nu ne surprindă.
Am verificat conducta de aer de la punctul 6 până la punctul 11, am deschis ventilul 6 numai jumătate, ca să vedem unde sunt flăcări. Ne-am împărţit toţi 6 salvatorii pe traseul conducte, iar Chirilă a deschis ventilul, lăsându-l deschis circa 5 minute, perioadă în care am însemnat cu cretă suflările, după care am închis ventilul din nou.
Am etanşat coloana de aer şi ne-am deplasat în zona ventilatorului, ca să realizăm legătura dintre ventilator şi coloană cu furtun ø 19, flexibil la punctul numerotat cu 11. Nu am făcut legătura la ventil până nu am suflat din nou presiune de aer şi am constatat că nu este presiune.
M-am deplasat la ventilul numerotat cu 6, am întrebat salvatorul Chirilă dacă este deschis complet, că nu este presiune. El a spus că este deschis complet. Am observat că în apropiere de ventil erau pierderi de aer. 
Am închis ventilul şi am remediat defectul. Cristea Nicolae şi încă un salvator s-au deplasat la ventilator şi au montat un cot de 30º şi un tub metalic de 2 m, care, în momentul punerii ventilatorului în funcţiune, să aspire aer proaspăt. Din partea comandamentului, tov. director tehnic Costinaş Benone am primit dispoziţie să montăm capul de detecţie ce se afla la intrare pe suitor, dar neavând o rezervă de cablu, decât 1,5 m, l-am amplasat deasupra ventilatorului, tot la intrarea pe suitor.
Terminându-se schimbul de lucru, ne-am îndreptat cu toţii spre staţia de salvare, unde am primit telefon de la comandament, tov. director Dinescu Cristian, care ne-a întrebat unde este Tov. Rădulescu. I-am răspuns că este undeva în zonă, ne-a ordonat să-l chemăm la telefon. Căutându-l, nu l-am găsit în apropiere, ne-am reîntors la staţie şi nu am raportat că nu l-am găsit, ne-am luat o altă lampă şi 5 salvatori cu mine cu aparatele şi am plecat pe traseu şi l-am găsit în zona ventilatorului din punctul numerotat cu 3, era singur. Acest lucru ne-a nemulţumit, deoarece cunoşteam bine zona unde erau gaze periculoase. L-am întrebat ce face acolo, ne-a răspuns că ne verifică dacă îl căutăm, dacă nu îl căutam, ne tăia două ore din programul de lucru (şut).
Ne-am deplasat în staţie unde ne-am întâlnit cu schimbul de salvatori din schimbul I, care nu aveau şefi de grupă cu ei. Faţă de toţi le-am spus că ventilatorul este montat, dar nu a fost probat, deoarece nu a are presiune în coloana de aer şi probabil este oprit în locul numerotat cu 12. Mi s-a spus că aşteaptă să vină adjunctul şefului de secţie, Pantiloi Stănilă. Am ieşit din mină, am făcut raport de activitate la staţia de salvare în registrul salvatorilor. Nu cunosc ce a raportat la comandament tov. Rădulescu, iar Cristian Răsulescu a raportat telefonic la comandament poziţia lăsată de noi a ventilatorului.
Precizez că în acelaşi punct numerotat cu 3 înainte de producerea exploziei din 21.03.1986 a fost montat un ventilator electric pneumatic, având montate spre front tuburi metalice de ø 500, care după explozie au fost deteriorate, din forma circulară avea forme lăţite dezlipite, ceea ce presupune că în interiorul lor a avut loc o presiune puternică.
Nu cunosc exact distanţa până unde erau montate deoarece de la circa 25 m spre front erau astupate cu material. După ce s-a produs a doua explozie, am fost din nou în zonă numai pentru salvarea victimelor. Nu cunosc ce activitate au desfăşurat în zonă cei din schimbul I din 22.03.1986, care au urmat după mine la restabilirea aerajului, deoarece nu am mai discutat cu ei, fiind accidentaţi.   
 
Adrian Cotea (lăcătuş I.M, Vulcan, salvator):
„Am văzut o flacără roşie şi scântei. Am pus mâinile la faţă şi m-am aruncat pe vatră(…). Mă ustura însă faţa, mâinile şi părul îmi erau arse”
 
În data de 22 III. 1986 am fost comandat ca salvator în sch. I pentru efectuarea lucrărilor de lichidare a avariei ce a avut loc în 21 III. 1986, strat 7, bloc 0.
Am intrat în subteran în echipa condusă de Pantiloiu Stănilă împreună cu Ionaşcu Ion, Lascăr Georgel, Stănici Ilie, Petrescu Tinel, Lascăr Viorel, Savin Nicolae, Anastasie Pavel şi ofiţerii Cîmpeanu şi Raţiu.
La începutul schimbului, ne-am deplasat cu toţii în zonă pentru controlul gazelor şi pentru punerea în funcţie a instalaţiei de aeraj. Pentru controlul gazelor echipa formată din Pantiloiu Stănilă, Ionaşcu Ion şi subsemnatul a intrat cu aparatele în funcţie pe suitor spre camera vestică, unde am constatat următoarele:
Ventilatorul pneumatic funcţiona la jumătate capacitate, deoarece presiunea aerului comprimat era slabă; salvatorul Ionaşcu care era dotat cu metanometru Auer cu măsurare 0-100%, din când în când, făcea măsurători de metan, şi eu am văzut creştea cu cât mergeam mai înspre est, ajungând maxim până la 40-50%, iar monoxi­dul - cca. 0,1%.
În dreptul unde erau notate cu cretă pe armăturile de lemn locul unde au fost găsite victimele 12-13, am găsit conducta de împuşcat înfăşurată pe tambură, fără să mă uit expres unde se găsea al doilea capăt al conductei dinspre front.
De la locul de atacare al camerelor stânga-dreapta, înspre locul unde a fost găsită victima nr. 16, suitorul era dezarmat complet pe o distanţă de cca. 20 m, nefiind nici o surpare în zona respectivă, doar armăturile culcate pe vatra suitorului.
La locul intersecţiei suitorului în camerele stânga-dreapta nu am văzut nici un jug de atac, dar am văzut în partea stângă un bloc de steril căzut din tavan de cca. 4-5 tone, şi lângă el unul mai mic, şi se vedea în tavan locul de unde au căzut cele două blocuri de cca. 2 m înălţime.
Camera din partea stângă (nord) avea cca. 3 m, şi nu am văzut armături de lemn. Am văzut că suitorul continuă pe direcţie înspre est pe la punctul de atacare al camerelor, după aprecierea mea, cca. 8-10 m, unde am văzut şi lemne încrucişate, însă nu era surpat complet.
După aceea, am ieşit toţi 3 din suitor venind de la baza acestuia, revenind la intersecţia unde ne aşteptau ceilalţi salvatori. Am modificat alimentarea cu aer comprimat a ventilatorului, şi am observat că prin varianta nouă ventilatorul funcţionează mai bine, crescând presiunea aerului comprimat.
În continuare am procedat la etanşarea îmbinărilor tuburilor de aeraj, am mai prelungit coloana de aeraj cu 2 tuburi flexibile a 10 m fiecare, iar la aspirarea venti­latorului am mai montat un cot şi 3 tuburi metalice de 2 m fiecare.
În jurul orelor 11,00, am ieşit din zonă la baza staţiei de salvare din subteran, oriz. 420 în aer curat, unde am servit suplimentul, am schimbat calipatroanele şi buteliile de oxigen la aparate şi ne-am reîntors în zonă pentru a continua prelungirea coloanei de aeraj flexibilă, refulantă, lucru efectuat prin montarea a încă unui tub de 5 m lungime, cu care am ajuns până în punctul de atacare al celor 2 camere din est.
În jurul orelor 13,30, salvatorul Ionaşcu a efectuat ultima măsurătoare de gaze, constatând că metanul a scăzut la 4,5%, iar monoxid era numai urme.
Ne-am retras afară din zonă, ajungând din nou la baza staţiei de salvare din subteran în jurul orelor 13,50.
Nu ne-am oprit la punctul unde se găseau buteliile şi calipatroanele de rezervă şi am continuat drumul spre puţ, intrând înspre dreapta, unde am pus aparatele jos şi ne eranjam ţinuta pentru ieşire la suprafaţă.
În acest moment, colegul meu Lascăr Georgel m-a întrebat dacă am simţit ceva, dar nu am avut timp să răspund, deoarece am văzut o flacără roşie şi scântei.
Am pus mâinile la faţă şi m-am aruncat pe vatră. Am mai mers târâş câţiva metri, după care mi-am pierdut cunoştinţa. Mi-am revenit la scurt timp, şi fiind lucid că a fost flacără, am controlat hainele să văd dacă nu au luat foc. 
Hainele nu luaseră foc, mă ustura însă faţa, mâinile şi părul îmi erau arse.
Am constatat fum şi praf în cantităţi mari, dens şi cu greu se mai vedea şi la lampă.
Am plecat pe galerie înspre puţ, observând lumina prin rampa puţului de unde am venit la suprafaţă împreună cu alţi salvatori.
Menţionez că în timp ce ieşeam din zonă, pe la orele 13,30, ne-am întâlnit cu specialişti de la C.C.S.M. pe la jumătatea planului de transport.
Împreună cu noi, înspre ieşire venea şi salvatorul Danciu Petru - ofiţer M.I. şi ing. şef Ekart, care s-a oprit să discute cu specialiştii de la C.C.S.M., iar noi, ceilalţi toţi, ne-am continuat drumul spre baza staţiei de salvare de la oriz. 420.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 10 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter