05.03.2017,  17:55:57 | 2 comentarii | 912 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Boema – minut cu minut
de Corneliu BRAN
Costel Avram, unul dintre cei care au făcut posibilă această manifestare literară de la teatru, preşedintele Asociaţiei „Rosa Multiflora”, a fost cel care a deschis serata literară a Cenaclului BOEMA, care a încântat asistenţa preţ de două ceasuri şi mai bine. 
 
Costel Avram
„Vreau să le mulţumesc, în primul rând, gazdelor noastre, Teatrului Dramatic I.D. Sîrbu pentru foaierul pe care ni l-a pus la dispoziţie, pentru a avea în seara aceasta două lansări de carte şi întâlnirea cu poeţii Văii Jiului şi cu musafirii prietenului meu Marian Boboc. Vreau să vorbesc puţin, fiindcă dacă aş vorbi mult, vorba lui Marian Boboc, mă tem să nu apară cineva din senin să-mi zică să tac din gură. De aceea, mă rezum să mai mulţumesc domnului de la Alba, în special domnului Pantea şi invitaţilor dumnealui, pentru faptul că au răspuns invitaţiei noastre. Vă mulţumesc tuturor pentru faptul că sunteţi aici. Din discuţia cu domnul Hirghiduş, am zis că este bine ca aici în Valea Jiului şi comisia de cultură a consiliului judeţean să-şi facă simţită prezenţa în acţiunile culturale ale zonei noastre, şi pe această cale le mulţumesc celor doi consilieri judeţeni care sunt prezenţi, profesorul Hirghiduş şi doamna Doiniţa Bălănesc – şi ceilalţi au fost invitaţi, dar din păcate nu au ajuns (Sunt pe drum – spune Marian Boboc). Vreau să vă mai spun că împreună cu colegii mei, Dorel Şchiopu, vicepreşedintele Asociaţiei Rosa Multiflora, Daniel Preda, Daniel Moraru şi Alexandru Ioan Avram vrem să aducem un plus activităţii culturale în Valea Jiului. Eu cred că vorbele sunt de prisos şi faptele sunt cele care trebuie să vorbească. Vă mulţumesc din suflet!”, a menţionat Costel Avram.
 
Pieptenul lui Boboc
După scurtul discurs al lui Costel Avram, scriitorul şi colegul nostru, redactorul şef al Ziarului Văii Jiului, Marian Boboc, a preluat frâiele, conducând până la final “ostilităţile”. Energic şi mai vioi ca de obicei, vioiciune dată de faptul că între colegi scriitor Marian se simte întotdeauna cel mai bine, ca peştele în apă cum însuşi susţine, Boboc a captat imediat atenţia celor prezenţi prin vorbele şi faptele sale, presărate şi cu câteva momente comice: 
„În primul rând, vreau să vă spun că nu ştiu să vorbesc la microfon. În al doilea rând vreau să vă spun că nu m-am pieptănat (nota red.: scoate pieptenul din buzunar şi se piaptănă în văzul lumii - spre amuzamentul sălii). Aşa... În al treilea rând, mă bucur că am reluat astăzi Cenaclul Boema după, în niciun caz o moarte clinică că n-a fost vorba de aşa ceva, o boemie clinică. Am avut foarte multe scenarii de discurs, dar nu m-am oprit la niciunul, fiind boem. Totuşi, mi-a rămas în memorie faptul că noi, Cenaclul Boema - de fapt, cei care suntem aici în dreapta şi în stânga, chiar şi în sală, suntem scriitorii Văii Jiului. Acum nu ştiu dacă a fi scriitor în România reprezintă azi o responsabilitate, nu ştiu dacă a fi scriitor în Valea Jiului mai înseamnă azi ceva, dar pentru mine, pentru prietenii mei din Cenaclul Boema a fi scriitor înseamnă, în primul rând, a fi alături de dumneavoastră în seara aceasta. Vă mulţumesc că aţi venit! De ce după atâtâa timp am reluat Cenaclul Boema îl voi lăsa să spună pe poetul Ion Hirghiduş, deoarece vreau să vă spun că datorită lui s-a întâmplat această acţiune. De câţiva ani – de când nu ne-am mai întâlnit – poetul şi prietenul Hirghiduş mi-a tot spus: trebuie să reluăm Cenaclul Boema că fără Boema noi şi Valea Jiului suntem nimic. Îl las în continuare pe poetul Ion Hirghiduş să explice”.
 
Tic Mihuţ
Nici din sală n-au lipsit glumele. De exemplu, dându-i-se cuvântul, profesorul Ion Hirghiduş n-a apucat să spună nimic, deoarece Tic Mihuţ, artist plastic, a cerut cu voce tare să spună şi el „două cuvinte”! 
Marian Boboc i-a dat microfonul, iar Mihuţ a vorbit de lumină, de spiritul românesc care „a fost cu noi întotdeauna”, de Cenaclul Boema şi de poetul Cîmpeanu, şi de faptul că Aron Dumitrescu şi „Restaurantul Românesc” i-au sprijinit pe „boemi” doi ani de zile înainte de a se opri pentru o perioadă acţiunile cenaclului. „Eu vreau să aduc numai lumină, nu boemie!”, a mai spus Mihuţ. „Da, frumos, lumină boemă!”, a continuat pe acelaşi ton Marian Boboc, luându-i apoi microfonul invitatului şi predându-l cu rapiditate profesorului Hirghiduş. 
Ion HirghiduşÎn cuvântul său, Ion Hirghiduş, a menţionat: „Nu eram pregătit să vorbesc despre Cenaclul Boema, dar dacă ni se oferă această ocazie o să spun câteva lucruri. Dar înainte, ce aş vrea să spun despre activitatea culturală a Văii Jiului?! Aşa cum bine ştiţi, mai ales cei care lucraţi în presă, Valea Jiului a fost o zonă mult blamată şi are toate şansele să fie blamată în continuare. Însă, totuşi, s-a petrecut un fenomen interesant şi pozitiv în acelaşi timp, faptul că mineritul s-a transformat într-o activitate poetică treptat, treptat, şi chiar dacă el este pe cale de dispariţie şi va dispărea cum dispar în timp toate, numărul scriitorilor în Vale este în creştere. Dovadă că din rândul foştilor mineri avem scriitori foarte buni! Nu ştiu dacă literatura este chiar atât de rentabilă precum mineritul, dar cred că până acum s-a dovedit la fel de rentabilă, din ce se vede. Cred că dacă ne vom ţine de treabă – bineînţeles şi prin activitatea pe care o vom desfăşura în numele culturii şi nu neapărat în nume personal, deoarece, până la urmă, noi nu însemnăm nimic, dar trebuie să facem ceva pentru literatura Văii Jiului – vom putea să facem multe pe plan cultural. Cel puţin să cinstim memoria unui foarte mare scriitor care se cheamă I.D. Sîrbu, care să fie mereu pentru mintea noastră ca un reper. Mulţumesc”.
„Ştiam eu că vorbeşte mai bine decât mine. De aceea l-am şi lăsat să vorbească mai mult”, a continuat pe acelaşi ton glumeţ „moderatorul” Marian Boboc.
 
Oaspeţii
Boboc a prezentat apoi invitaţii „de afară”: Aurel Pantea, preşedintele filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, şi prozatorul Cornel Nistea. 
„Ca să fii membrul filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor trebuie să asculţi de preşedinte şi să te ţii de program. Prima chestiune a programului ţine de înmânarea noilor carnete ale celor doi scriitori ajunşi recent în această filială. Domnule Pantea, înmânaţi-ni-le!”, a continuat cu glumele la el Boboc, referirea fiind, pentru cititorii care nu ştiu, că atât el cât şi scriitorul Ion Hirghiduş au trecut cu „bagajele” la filiala Uniunii Scriitorilor din Alba.
 
Aurel Pantea
Preşedintele filialei din Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România a intrat imediat în „scenă”: „Bună seara! Nu este prima dată când vin la Petroşani şi de fiecare dată satisfacţiile au fost altele, deloc dezamăgitoare ci, dimpotrivă, încurajatoare şi plăcute, asta explicând şi revenirea mea cu drag în această localitate. De data aceasta vin cu prilejul înmânării, cum spunea Boboc, celor două legitimaţii de membru al Uniunii Scriitorilor, domnilor Marian Boboc şi Ion Hirghiduş. Un al doilea lucru pentru care suntem aici prezenţi este faptul că din această seară se reia activitatea Cenaclului Boema şi, totodată, se lansează nişte cărţi. Am venit împreună cu colegul meu, romancierul, eseistul şi criticul literar Cornel Nistea, şi cu prietenul nostru al scriitorilor, Nicolae Danciu, care este medic. Vă spun de pe acum că fără prezenţa şi activitatea spirituală şi simpatia de care ne bucurăm din partea domnului Nicolae Danciu eu nu eram reprezentantul unei filiale a Uniunii Scriitorilor şi nu exista nici filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România. Şi nu existau multe altele! Iată ce înseamnă simpatia şi prietenia unui om de care te poţi bucura, un om care are putere de influenţă asupra multor oameni cu putere de decizie. Vă doresc să găsiţi şi dumneavoastră, aici, asemenea oameni, dar din câte am înţeles deja aţi găsit, deoarece din discuţiile purtate cu domnul Costel Avram lucrurile se vor desfăşura şi în Petroşani cam ca la Alba. Trebuie să vă spun că domnul Marian Boboc şi domnul Ion Hirghiduş - de care mă leagă multe amintiri şi cu care am fost coleg în perioada studenţiei în cel mai prestigios cenaclu, Echinox din Cluj-Napoca, condus de poetul, prozatorul şi criticul literar Ion Pop, sunt membri ai Uniunii Scriitorilor de mai multă vreme. Domniile lor au activat la filiala din Craiova şi au optat pentru transferul la filiala Alba-Hunedoara, motivul pentru care l-au specificat domniile lor în cererile de adeziune la filiala noastră fiind unele de regăsire a identităţii creatoare, culturale mai puternice decât la fosta lor filială, fiind şi mai aproape cu domiciliul. Noi, fireşte, respectând zona aceasta culturală şi pe ei ca individualităţi creatoare, am fost foarte bucuroşi să-i primim în filiala noastră, care este o filială mică, dar cea mai vizibilă şi cea mai activă filială din ţară, vă rog să mă credeţi! Spun asta din mai multe puncte de vedere. O dată că filiala noastră este mică şi scriitorii din filială sunt mai repede vizibili ca într-o filială mare, în al doilea rând facem parte dintr-o filială într-un judeţ, Alba, care este condus de un om cu o deschidere spre cultură cum n-am întâlnit niciunde până acum – poate de-aici încolo va fi aşa la Petroşani sau în judeţul Hunedoara. Este vorba, de fapt, chiar de doi oameni politici, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, şi primarul din Alba-Iulia, domnul Mircea Hava. Doi oameni care au în vedere partea culturală într-un mod cu totul deosebit şi care văd, aşa cum trebuie, spiritul creator de cultură. Pentru dumnealor cultura nu este un prilej de convenţionalitate, ci face parte din viaţa dumnealor spirituală. Lucrul acesta se vede şi din faptul că dacă-i invităm la diverse acţiuni culturale sau manifestări ale noastre nu precupeţesc să vină la ele şi nu vin să stea doar cinci minute, găsind să plece o scuză, ci stau şi câte două-trei ore cât durează acţiunile, dezbaterile sau conferinţele. Se vede că vin şi stau, se implică din plăcere, şi nu doar din obligaţie. Şi acum să fac oficiul, să înmânez cele două legitimaţii...”. 
 
Festivitate cu… glume
După momentul festiv de înmânare a celor două legitimaţii şi după ce Marian Boboc a mai avut o ieşire plină de umor, ducând legitimaţia soţiei sale, Irina, aflată în sală împreună cu fratele său Stelian şi fiica sa, Mălina, pe „motiv” că „lucrurile de valoare se păstrează în poşeta soţiei”, a urmat la cuvânt cel de-al doilea invitat din Alba, scriitorul Cornel Nistea.
 
Cornel Nistea
„Este o bucurie să fim primiţi cu atâta dragoste, să fie atâta empatie şi să avem atâta receptivitate. Personal, sunt surprins să-mi găsesc două proze publicate în Şcoală şi Cultură din Ziarul Văii Jiului. Totodată, sunt bucuros să vă dau câteva autografe pe volumul de proză scurtă Ieri a fost duminică pe care îl avem de faţă şi de care mai la final va vorbi tot Aurel Pantea”, a menţionat Cornel Nistea.
 
Conjuraţia oamenilor frumoşi
S-a trecut la partea a doua a manifestării literare de la teatru. Această trecere a fost făcută de acelaşi Marian Boboc:
„Înainte de a începe să-i cunoaşteţi pe poeţii şi scriitorii de aici, vreau să spun că de astăzi va exista – aşa cum există peste conjuraţia imbecililor – o conjuraţie a oamenilor frumoşi din Valea Jiului, a Ziarului Văii Jiului, a Asociaţiei Rosa Multiflora, a Cenaclului Boema şi a tuturor celorlalţi care vor să se apropie nouă în a face lucruri frumoase într-un timp absolut greţos pentru noi, oamenii care facem umbră Văii Jiului. Asta am vrut s-o spun neapărat şi vreau să-i mulţumesc şi lui Cătălin Docea care e prezent aici şi care nu m-a onorat cu multe prezenţe la lansările de carte ale mele fiind, bineînţeles, ocupat cu ziarul. Îi mulţumesc acum, public, fiind prima oară când fac acest lucru şi probabil şi ultima dată, că susţine cu îndârjire divizia culturală a Ziarului Văii Jiului, prin suplimentele sale, în ultima vreme mai vizibile Prăvălia cu Istorii şi Şcoală şi Cultură. Vă rog să-l aplaudăm deoarece cu aceasta, probabil, va rămâne!”.
 
Mihai Barbu
Microfonul a fost cedat scriitorului Mihai Barbu, jurnalist cu vechi ştate şi actualmente membru în comisia de cultură din cadrul Consiliului Local Petroşani: „Sunt fericit să iau parte la o asemenea manifestare, după foarte multă vreme de secetă culturală, şi vreau să remarc un lucru paradoxal care se petrece în Valea Jiului. În timp ce mineritul moare şi există această bucurie a demolării totale, vestigiile miniere fiind puse la pământ, există o literatură al cărei portdrapel este Marian Boboc, cel care ne aduce la lumină Valea de altădată. E de datoria noastră să povestim ceea ce va fi mâine legat de Valea noastră de astăzi. Spun asta deoarece cine vrea peste ani de zile să mai reconstituie ceea ce a fost odată Valea şi mândria ei, nu va avea decât să găsească nişte dale de beton care trebuiau să servească, probabil, culturii capitaliste. Cei din sală trebuie să ştie că în Petroşani a existat o mină-şcoală care s-a demolat cu totul, urmează şi altele în Valea Jiului, cu acelaşi entuziasm trebuie puse la pământ. Aceasta în timp ce alţii pot să trăiască după o epocă postindustrială transformând-o într-un punct de atracţie cultural, la noi se demolează totul! De aceea vă propun încă de pe acum, ca primă faptă de cultură a comisiei din consiliul local din care fac parte şi unde domnul coleg Valeriu Butulescu este şef, să lansăm cât de curând o carte. Cartea este în tipar şi se intitulează 39 de scriitori despre Valea Jiului, oameni care au lăsat pagini minunate despre noi, susţinută de Primăria şi Consiliul Local Petroşani.
Faptul că la noi în Valea Jiului deocamdată cultura este o întreprindere privată – şi aici Costel Avram are un mare merit pentru că a încurajat publicarea unor cărţi-document despre această zonă hunedoreană scrise de Marian Boboc care a ajuns la o colecţie impresionantă de cărţi despre trecutul nostru – este benefic, dar e nevoie şi de un efort mai mare al autorităţilor locale în sprijinirea actelor culturale.
În ceea ce priveşte administraţia locală, sper ca această carte, 39 de scriitori despre Valea Jiului, să fie un prim punct de sprijin, şi nu un accident. Faptul că sper că vă vom invita la lansarea acestei cărţi mă bucură şi mai vreau să subliniez că văd că azi teatrul şi-a deschis generos holurile pentru literatură şi pentru scriitori, ceea ce este un gest lăudabil şi demn de luat în seamă. Sper ca şi cei de la judeţ să facă acelaşi lucru cum fac cei din Alba, să sprijine şi ei la nivel mai înalt cultura hunedoreană, cultura din Valea Jiului. Vă spun, e o întreprindere foarte grea să te lupţi cu un sistem care de 27 de ani în Valea Jiului doar reabilitează, un sistem care n-a pus o cărămidă care să ridice municipiul Petroşani la un grad ridicat, într-un anumit domeniu măcar. Am rămas la aceleaşi idei de genul Vizitaţi ţara noastră! sau Vizitaţi judeţul Hunedoara sau Petroşani pentru că sunt pitoreşti!. La una din şedinţele comisiei de cultură – şi cu asta închei – fostul rector al Universităţii din Petroşani, domnul consilier local Iliaş a zis că a fost la Oradea şi că a primit un pliant în care se spunea că sunt şapte obiective de neratat în respectivul municipiu, fără la a pune la socoteală Băile Felix şi Băile 1 Mai. Am făcut împreună un exerciţiu de a translata cu ceea ce este la Petroşani şi nimeni dintre noi n-a putut să spună trei obiective pentru care merită să-ţi pierzi vremea pentru o zi sau pentru o după-amiază. Sigur că Cenaclul Boema e ceva imaterial, dar cred că ar trebui pus pe această hartă a obiectivelor de neratat. Şi, ca să completez ce am spus, o altă colegă din consiliu, ce activează în învăţământul local, ne-a spus celor din comisie că au venit mai multe colege de-ale dumneaei din judeţ la Petroşani, să vadă Valea Jiului, dar a plouat şi n-au putut să urce în Parâng. Aceasta a însemnat că s-au plictisit de moarte într-un oraş de la poalele Parângului, unde Muzeul Mineritului are o medie de un vizitator pe zi. Mă bucur că Cenaclul Boema a început în forţă, că are alături o serie de scriitori şi de oameni de cultură importanţi, ca să mişcăm ceea ce este de mişcat în Petroşani. Vă mulţumesc”, s-a adresat Mihai Barbu celor prezenţi.
 
Elevul Şchiopu din a XI-a
După cea mai lungă expunere dintre toţi vorbitorii de până atunci, Marian Boboc a preluat din nou microfonul şi a făcut trecerea spre un alt moment al acţiunii de vineri seara: „Dintr-o gală a poeziei văd că se transformă într-o gală a reflexiei culturale, şi foarte bine că se întâmplă aşa. Sunt de acord cu cele spuse de domnul Mihai Barbu…. Când eram copil, am citit o carte care se chema Elevul Dima dintr-a şaptea. Acum vreau să vină la microfon elevul Şchiopu dintr-a XI-a de la Colegiul Mihai Eminescu. Haide, Andrei!”.
Tânărul Andrei Şchiopu din Vulcan a recitat într-un stil absolut magistral o poezie extraordinară şi plină de substanţă a regretatului poet Adrian Păunescu, „Comedia erorilor”, expresivitatea elevului şi jocul scenic, dar şi nuanţarea versurilor făcând preţ de câteva minute deliciul celor prezenţi, la final Andrei fiind ovaţionat şi felicitat în mod deschis de mulţi dintre cei prezenţi.
 
La microfon, poeţii
După mulţumirile adresate noului director al teatrului I.D. Sîrbu făcute de gazda evenimentului, „un om cu care am putut colabora în amănunt pentru acţiunea de azi şi cu care sunt sigur că vom putea colabora şi în continuare”, Marian Boboc a trecut la partea a doua a „desfăşurătorului” manifestării: prezentarea celor aflaţi la prezidiu, de-o parte şi de alta a decorului improvizat şi foarte atractiv şi cu bun gust,amenajat pe holul de la etajul superior al teatrului.
„Vreau să încep cu doamnele şi rog pe toată lumea din rândul scriitorilor de faţă să citească, fiecare, câteun poem-două. Vreau să ţinem cont că ceasul zboară şi e o oră deja destul de întârziată, iar publicul nostru nu e compus doar din scriitori, ca să fie antrenat la lecturi. Încep cu colega mea de la Ziarul Văii Jiului, Petronela Vali Slavu, de loc din Iscroni, care este o umoristă excepţională. Nu ştiu câte umoriste excepţionale există în România, dar la Ziarul Văii Jiului este doar una singură, doamna aici de faţă. O femeie foarte modestă care m-a întrebat cum să citească, că are doar poezii de copii... La un moment dat mi-a zis că are, totuşi, o poezie serioasă, pe care o va citi. E foarte modestă, dar vă spun că recită mult mai bine decât alţii...”.
„În primul rând, eu sunt umoristă şi greu am reuşit să aleg ceva să citesc care să se potrivească cu această atmosferă. Pentru că tot s-a adus vorba despre minerit, am ales, deoarece din când în când mai scriu şi lucruri serioase nu numai umor, un sonet: Sonetul victimelor din minerit”, a spus pe scurt colega noastră, după care a citit sonetul cu o voce tremurândă, marcată de emoţii.
Au urmat să citească, rând pe rând, doamna Mariana Ghicioi, colega de liceu a doamnei Petronela Vali Slavu, „poetă până în măduva oaselor şi de o sensibilitate aparte”, cum a fost prezentată de aceasta, poetul Augustin Ţanca („care a citit foarte mult la cenaclurile Văii şi care scrie clasic, uitaţi-vă are caietul aici, priviţi cum scrie un poet în România, în Valea Jiului, 2017; bravo lui, mai există poeţi care scriu pe caiete, şi nu la tastatură!” – a menţionat Marian Boboc în prezentarea făcută. Ţanca a mărturisit sălii că s-a format ca scriitor în atmosfera cenaclurilor literare... După care a recitat înduioşătoarea poezie patriotică, „Să ne aducem Basarabia”. 
Apoi, a urmat rândul scriitorului Gheorghe Niculescu din Uricani, membru al Uniunii Epigramiştilor din România, axat în general pe epigrame şi aforisme. „Gheorghe Niculescu este omul care în cenaclurile noastre, când trăia şi regretatul Mircea Andraş, încheia acţiunile acestea culturale cu câte o epigramă”, l-a prezentat Marian Boboc pentru început. Acesta a fost, de altfel, şi un moment umoristic mai lung din „programul” celor prezenţi, Gheorghe Niculescu citind cu emoţii o serie de epigrame publicate recent într-un almanah umoristic.
Deşi nu mai era nevoie, Ion Hirghiduş a demonstrat că scrie magnific, pe lângă proză şi texte filozofice sau de analiză literară şi culturală, poeme.
Poetul şi prozatorul Ioan Dan Bălan a venit în continuare în forţă încercând să atragă atenţia prin faptul că inegalabilul scriitor I.D. Sîrbu este petrilean de origine, „iar faptul că noi, câţiva petrileni suntem aici, la teatrul care-i poartă numele la o plăcută acţiune culturală nu e decât o stare de normalitate şi de respect faţă de această personalitate”. „Îl salut pe această cale pe directorul teatrului, Cosmin Rădescu, şi îmi aduc aminte că prin anii `70, lucrând în teatru, l-am avut ca director pe unul dintre colegii noştri din filiala Alba-Hunedoara a Uniuniunii Scriitorilor din România, un distins critic Ieronim Munteanu, fost director al teatrului. Totodată, o să vă mai spun un lucru – nu ştiu dacă Dumitru Velea e în sală? Nu? Faptul că nu este în sală nu înseamnă că nu este şi în spiritul acestui teatru, din motive pe care le cunoaşteţi şi pe care cred că nu trebuie să le mai înşir acum. Dar eu dau dovadă – aşa cum probabil sper să mă convingă şi actualul director al teatrului – că respect omul care a pus suflet într-o asemenea instituţie de cultură. Pentru că unii dintre cei care au lucrat în teatrul aici de faţă – şi nu numai aici ci şi în alte anumite instituţii de cultură – dacă ar fi să atingem cu un deget şi să mai apăsăm încă o dată am vedea că din zidurile acestei instituţii şi a altora asemănătoare, curge sânge şi spirit, curge mintea şi toată energia consumată de aceşti oameni în a face teatrul şi cultura în general să funcţioneze în continuare”.
Fiindcă Ioan Dan Bălan nu a recitat poezii, ci s-a rezumat să facă acest comentariu, din cauza timpului, moderatorul l-a rugat pe acesta să treacă la… poezie. Astfel, Ioan Dan Bălan s-a conformat, prima poezie, una foarte scurtă, Cărările mâinii, fiind dedicată fostului director al teatrului, Dumitru Velea.
Simpaticul şi cu adevărat „boemul” Constantin Cîmpeanu a avut apoi un moment de-a dreptul magistral, interpretând în stil propriu o poezie, nu înainte de a spune cu de-a dreptul umor negru: „Iii-ha... Sunt foarte necăjit când văd pe unii că primesc carnete de membri ai Uniunii Scriitorilor, unii scriind zeci de volume de literatura română, iar eu cred în cucurigii albaştri desenaţi de copii pe asfalt... Acum şi aici, la aproximativ 118 metri deasupra nivelului mării, vă salut, popor viteaz! Lume bună, am aşa o emoţie fundamentală şi, totuşi, cu voce tremurândă, cu mâinile încleştate pe buza prăpastiei îndrăznesc să vă citesc un poem, care se intitulează Declin”.
Scriitorul Gheorghe Truţă, de asemenea membru al Uniunii Scriitorilor din România, „un om al cetăţii şi romancier”, după cum a fost prezentat, a menţionat câteva cuvinte, fiind întrebat în glumă de Marian Boboc, cum este viaţa în Lupeni unde locuieşte: „Iii-ha, sau cum a zis colegul Cîmpeanu?!”. „Pot să spun că sunt fericit pentru că astăzi am terminat piesa la care lucrez de vreo trei ani legată de Mihai Viteazul, pe care sper să se poată juca în viitor şi la Petroşani. În rest, ce pot să vă spun, n-am nimic pregătit astăzi aici, dar pot să vă invit încă de pe acum pe 23 martie la Teatrul Nottara din Capitală unde se joacă piesa mea, Patru surori, piesă cu care vine Teatrul Naţional din Bălţi, piesa jucându-se la Bălţi de cinci ani, cei de-acolo fiind în turneu cu ea şi prin toată vechea Rusie. Aş fi vrut să o aduc şi aici la teatrul din Petroşani, în Valea Jiului, dar unde? Încă nu aflasem că există un nou director la Teatrul Dramaturgic I.D. Sîrbu Petroşani şi la Lupeni, unde există o sală foarte frumoasă, chiar palat după cum zice Marian Boboc, nimic deosebit... cam atât şi acolo. În rest, tot aşa vă dau veşti din străinătate, de aici mai puţin, iar domnul Butulescu, aici prezent, ştie mai bine ce vreau să zic, că aşa suntem noi, dramaturgii români, suntem jucaţi mai mult pe scenele din alte părţi ale lumii şi mai puţin pe scenele teatrelor româneşti. Tot la Bălţi, în Republica Moldova, mi se pune în scenă o altă piesă, Brâncoveanu, care a mai fost prezentată în spectacolul-lectură de la Teatrul Naţional Bucureşti şi la Teatrul Naţional Craiova, cu marele actor Ilie Gheorghe în rolul lui Brâncoveanu. Aş fi vrut să mi se joace şi mie o piesă în Valea Jiului, dar, cine ştie, poate de-acum încolo. E prima dată când vin şi stau într-un lăcaş de cultură la Teatrul I.D. Sîrbu... mă rog, mi s-a jucat o piesă de copii şi doar atât. Sper ca noua conducere să facă teatru şi pentru Valea Jiului, adică şi teatru mineresc în care să avem piese şi noi, cei de-aici. Eu am chiar două piese despre mineriade şi cred că se pot face într-adevăr multe lucruri şi la teatrul acesta. Cum spunea Marian Boboc la început, Valea Jiului are soarta pe care n-o merită, de fapt, pentru că dacă şi cultural am fi fost mult mai vânjoşi, eu cred că eram respectaţi şi în ţară şi în străinătate, inclusiv din punct de vedere fizic. Dar faptul că în acest moment Valea este aproape moartă şi noi ne retrezim acum în plan cultural este totuşi un cui bătut într-un coşciug. Dar uneori e bine să baţi şi un singur cui într-un coşciug, decât să pleci cu capacul desfăcut. Poate că sunt prea sceptic, dar sincer mă bucur că sunt aici împreună cu dumneavoastră, pentru prima dată în clădirea unui teatru adevărat din Vale”.
Scriitorul Valeriu Butulescu a citit, după cum a subliniat, „nişte aforisme ceva mai lungi, în general poezia mea fiind mai scurtă decât o poezie obişnuită”. Cele trei scurte poeme, printre care „Dacică”, au fost recitate în stilul caracteristic al autorului.
Penultimul poet care a finalizat astfel această parte a cenaclului literar a fost Marian Boboc. Simplu, dar eficace, poetul a recitat două poezii foarte scurte,  intitulate sugestiv „Love story 1” şi „Love story 7”, ceea ce denotă că şi acum, ca şi în tinereţe, Marian a rămas un romantic incurabil sub masca unui tip ceva mai dur, uneori de neînţeles pentru unii.
Marian Boboc a fost urmat de preşedintele Aurel Pantea, care, de asemenea, a recitat trei poezii cu mult suflet, „colecţie proprie”.
 
Lansările
Ultima parte a manifestării de vineri seara au aparţinut lansării cărţii de proză scurtă Ieri a fost duminică, scrisă de Cornel Nistea şi prezentată de Aurel Pantea, şi a lansării de carte a redactorului şef al Ziarului Văii Jiului, scriitorul Marian Boboc, carte-document intitulată „Valea Jiului all-inclusive”, prezentarea cărţii fiind făcută de scriitorul Valeriu Butulescu.
„Cărţi se scriu destul de multe, iar în cazul lui Marian Boboc frecvenţa e remarcabilă şi de fiecare când prezint o carte, mai cu seamă cum e cartea aceasta bine scrisă, o fac cu plăcere. Acest tip de carte, cum e acest volum căruia îi facem lansarea azi, e unul deosebit iar mie îmi place acest stil foarte mult. Aş putea spune că acest tip de carte îi pune în umbră latura de poet şi îi scoate în faţă autorului latura de documentarist, de istoric, cea care a devenit se pare dominantă. Cartea aceasta mă uimeşte în mod deosebit şi citind-o mi-am adus aminte de una din cărţile scrise de marele Nicolae Iorga, una din cele 1.750 de volume. Unul dintre aceste volume se cheamă Istoria românilor prin călători, foarte frumos scrisă, cu date şi informaţii din secolul XIV, Iorga căutând prin arhive ce spuneau străinii care veneau prin Ţările Române, Moldova şi Valahia sau Ardeal. Chestiuni interesante venite din afară de la oameni exigenţi şi care se plimbau prin lume (...). Iată că şi Marian Boboc reuşeşte să strângă prin acest volum  - care e doar un nucleu pentru că el poate fi dezvoltat – zece referinţe, zece oameni de diverse profesii şi etnii, cu puncte de vedere, diferite, legate de Valea Jiului. O carte excepţională care începe cu acea perioadă în care în Valea Jiului doar se bănuia că există cărbune (...). Ce mai, concluzionez că este o carte care merită şi trebuie citită”.
Ultimul cuvânt i-a aparţinut aceluiaşi Marian Boboc, care a încheiat discursul, scurt, cu bucuria spusă, aceea că s-a reuşit reînnodarea serilor Cenaclului Boema! 
Fireşte, apoi sesiunea de autografe date pe cele două cărţi prezentate de către cei doi autori şi baia de poze ce a urmat au întregit tabloul unei seri extraordinare şi a unei atmosfere de excepţie, în cadrul intim al teatrului petroşenean. Felicitări şi pe această cale organizatorilor şi conducerii teatrului şi la mai mare!


Comentarii articol (2 )

#1 Constantin Dobre06.03.2017,  09:51:58
Manifestare culturală crucială, de excepție și memorabilă a Văii Jiului și a județului Hunedoara, având ca moderator pe extraordinarul, neobositul și inimosul luminător de minți ale generației prezente și ale generațiilor ce vor urma, Marian Boboc. FELICITĂRI ȘI MULT SUCCES!
#2 Surdu08.03.2017,  10:29:46
Boboc scriitor talentat inconjurat de cativa scriitori si multe nulitati!Se stiu ei ca sunt nulitati de aceea isi dau titluri si functii!


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 3 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter