06.03.2017,  18:42:28 | 0 comentarii | 385 vizualizari GALERIE:     FOTO    
PSD Petroşani a marcat / Ziua Mondială a Scriitorilor
de Corneliu BRAN
14 scriitori/ publicişti ai Văii Jiului şi Ioan Rus, Costel Postolache, Margareta Burduf, Florin Bican şi alţi pesedişti au participat la o manifestare cultural-literară organizată de PSD Petroşani cu ocazia Zilei Mondiale a Scriitorilor.
 
Dintre cei prezenţi îi amintim pe Mihai Barbu, Valeriu Butulescu, Ioan Lascu, Ulrich Ernest, Gheorghe Niculescu, Augustin Ţanca, Neculai Cîmpeanu, Nicolae Uţică, Ileana Firţulescu, Dumitru Gălăţan Jieţ, Petrică Birău, Carol Gigi Nicolau, Bujor Bogdan ş.a.
Prima parte a fost dedicată prezentării scriitorilor/ publiciştilor prezenţi, care au vorbit despre semnificaţia Zilei Scriitorilor şi starea culturii în Valea Jiului. A doua parte a fost dedicată lansării de carte a lui Bujor Bogdan.
A treia parte a fost dedicată înmânării unor diplome din partea PSD scriitorilor din sală.
Am consemnat câteva dintre intervenţiile scriitorilor. 
Valeriu Butulescu: „Faptul că aveţi această grijă de scriitori e lăudabil. Vă felicit şi iată că vin, chiar dacă alţii din alte spectre îmi spun ce caut aici. Locul unui scriitor este oriunde, deoarece un scriitor trebuie să fie o conştiinţă. Nu cred că trebuie catalogaţi scriitorii în de dreapta şi de stânga. E o greşeală după părerea mea. O conştiinţă nu poate fi indiferentă la ce se întâmplă în ţara în care trăieşte. Un scriitor este considerat prizonierul spaţiului spiritual, al limbii, el trebuie să corecteze realitatea timpurilor pe care le trăieşte, o realitate extrem de complexă în vremurile noastre, cu multe probleme pe plan mondial şi naţional”.
Mihai Barbu: „Aflu cu uimire la fiecare întâlnire cu scriitorii că o mulţime de colegi ai noştri sunt foarte prolifici şi cărţile acestea trec în Petroşani într-o discreţie absolută. Aş vrea să apelez la colegii de la alianţă, care sunt o forţă politică locală, să găsim un spaţiu în Petroşani unde să se vândă cărţile scriitorilor locali. Pentru că e o mică industrie, se scrie foarte mult şi foarte bine, nimeni nu ştie însă despre aceste cărţi, din păcate, cu excepţia pasionaţilor şi a familiilor şi prietenilor acestora. Vreau un loc unde aceste cărţi să se poată expune şi vinde, la fel o pinacotecă unde pictorii să-şi expună şi să-şi vândă tablourile. A trecut, cred, vremea să tot dăm cărţile gratis, tablourile... Dacă te cunoşti cu autorul, el îţi dă cartea gratis, când îţi vine ţie rândul faci la fel. Dar am stat de vorbă o dată cu un scriitor din Franţa, care mi-a zis că e imoral să lucrezi gratis, chiar în cultură, să scrii gratis, deoarece dai un exemplu negativ. Scriind gratis, editorul o să găsească motive că dacă unul a scris gratis de ce să nu scrie gratis şi Butulescu şi Barbu şi care or mai fi”, a mai subliniat printre altele Mihai Barbu.
Ioan Lascu a luat cuvântul, venind cu alte câteva argumente interesante legate de cel mai de seamă produs scriitoricesc al Văii Jiului: I.D. Sîrbu. Lascu a subliniat că ar fi necesară ridicarea unei statui lângă Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu Petroşani.
Aurel Nicola l-a repre­zentat pe veteranul Ioan Ranţa, prezentându-i volumul „Un momârlan din satul Jieţ, Valea Jiului, pe meridianele miniere ale globului”. (De o parte din îngrijirea acestui volum, circa 20 de pagini, s-a ocupat şi Marian Boboc, care i-a şi dedicat o ediţie a „Prăvăliei cu istorii”).
Cea de-a doua prezentare de carte i-a aparţinut lui Carol Gigi Nicolau, de data aceasta în nume propriu, fiind vorba de volumul său „Roşu adânc de Valea Jiului”. Tot Carol Gigi Nicolau a prezentat şi ultima apariţie, „Petroşani”, o „mapă a municipiului” cu fotografii realizate de el.
Şi lansarea volumului „Cărbunele – ultima falie” a captat atenţia auditoriului. Scris de Bujor Bogdan, volumul cuprinde o serie de poze rare din colecţia autorului, fiind structurată pe capitole care fac referire la un istoric al diferitelor ramuri de activitate, începând cu trecutul mineritului până în prezent şi sfârşind cu latura ce ţine de turismul local şi de frumuseţea Văii Jiului, neexploatată suficient, sau chiar deloc de către noi toţi. Se regăsesc în volum şi capitole de suflet, legate de oamenii locului, de amintiri şi informaţii din perioada de dinainte de 1989 şi alte chestiuni interesante ce ţin de istoria locului ce le puteţi citi, fiecare, dacă vă procuraţi cartea. 
„Această carte nu are veleităţile unei capodopere artistice, este o dorinţă mai veche a mea de a prinde între coperţile unei cărţi ce am constatat şi eu în 50 de ani de contact cu mineritul şi nu numai. Făcând o statistică, m-am gândit că, din 150 de ani de minerit, 50 de ani i-am prins şi eu, începând din septembrie 1960, când student fiind în anul I am intrat pentru prima oară într-o mină la Lupeni – aşa era moda atunci, dar la vremea respectivă n-am apreciat acest lucru, ulterior mi-am schimbat poziţia (...). Aşa a apărut această carte, Cărbunele – ultima falie. 
Un prieten cunoscător în ale geologiei şi în ale mineritului mi-a spus cândva că după o falie cărbunele nu se termină, se face cercetare şi se găseşte din nou stratul. Interpretarea mea este că suntem în faţa ultimei falii, din care nimeni nu mai are interesul să cerceteze sau nu dacă mai este posibilitatea de exploatare. Am dedicat această carte minerilor, alături de care am trăit eforturile şi iluzoriile izbânzi ale vieţii din subteran (...)”, a explicat celor prezenţi Bujor Bogdan. 


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 7 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter