16.03.2017,  17:33:36 | 2 comentarii | 1530 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Drame de lângă noi… / Doamna Mraz, o mămică a 5 copii, cu un soţ bolnav, are nevoie de ajutorul Direcţiei de Asistenţă Socială a Primăriei Petroşani. Ce spuneţi, vă băgaţi?
de Corneliu BRAN
O familie din Petroşani cu cinci copii superbi cu vârste cuprinse între câteva luni şi şase ani se chinuieşte să supravieţuiască în jungla aceasta a zilelor pe care le trăim. Aflând de la cei de la Crucea Roşie Petroşani povestea lor, la o zi după ce voluntarii au mers din nou la această familie sărmană cu de-ale gurii şi alte produse necesare traiului şi igienei corporale, am ajuns şi noi miercuri la adresa respectivă din Aeroport, blocul 54, sc. IV, ap. 44, parter. Acolo unde cei şapte membri ai familiei Vîrlan Viorel locuiesc în chirie, prin bunăvoinţa unui petroşenean inimos şi a celor de la Crucea Roşie Petroşani care, de două luni, completează cei 300 lei de chirie, într-un apartament de două camere cu strictul necesar (energie electrică, apă, gaz, aragaz, frigider şi mobilier).
 
De şase ani se chinuieşte fără niciun ajutor de la primărie
La ora la care am ajuns, toată familia era acasă. Nici n-avea unde să prea fie, din moment ce mama are grijă de cei cinci copii în permanenţă, lucru deloc uşor să recunoaştem, în timp ce tatăl copiilor este bolnav, suspect de o boală foarte gravă de gât, planificat pentru operaţie în perioada următoare tocmai la Timişoara, după cum ne-a spus. De altfel, din acest motiv aproape că nu auzi ce vorbeşte omul, vocea fiindu-i slăbită şi răguşită, de aceea discuţiile le-am purtat mai mult cu concubina sa, cea care, după o relaţie de 8 ani, de când s-au cunoscut la Hunedoara, i-a dăruit acestuia cinci copii, unul mai frumos şi mai isteţ ca altul.
„Stăm de şase ani în Petroşani, până la începutul acestui an nişte ani de chin. Nişte ani unde iernile le-am petrecut în frig şi sărăcie, lipsa unui serviciu stabil pentru soţul meu şi a oricărui ajutor social din partea primăriei făcându-ne zilele un calvar. Cu opt clase nu prea vrea nimeni să-l angajeze, deşi a fost puternic şi bun de muncă. A primit doar munci sezoniere, la negru, fără carte de muncă sau contract. Acum s-a îmbolnăvit, nu ştiu cum o să facem, în condiţiile în care eu trebuie să am grijă permanentă de ei, că sunt mici, mai ales bebeluşul şi cei de un an şi doi ani. E greu... Ne-am bucurat că acest domn ne-a primit în chirie, pe o sumă nu foarte mare, având aici şi utilităţi, gaz, apă curent, pe care le plătim noi, din ce a câştigat bărbatul sau din alocaţiile copiilor, cum la fel plătim parţial şi chiria, restul de bani ajutându-ne de câteva luni încoace cei de la Crucea Roşie Petroşani, cărora le mulţumim încă o dată, inclusiv pentru pachetele aduse şi grija ce o arată faţă de copii”, ne-a declarat mama copiilor, Teodora Cheregi, de şase ani stabilită în Petroşani alături de partenerul de viaţă, după perioada de doi ani petrecută la Hunedoara.
„Am stat până la începutul anului acesta la barăcile de peste linia de cale ferată, din apropiere de OMV. Acolo era urgie. Avem acolo neamuri, părinţii tatălui copiilor mei, care trăiesc şi ei în nişte condiţii inumane. Nu ne pot ajuta deloc, au probleme mari şi ei, de sănătate şi nu numai. Înainte de asta am stat sus în Golgota. Bine că am scăpat de-acolo dar şi de la barăci, dar nu ştiu ce vom face din vară, deoarece actualul proprietar vrea să vândă apartamentul, că are ceva probleme cu banca din câte am înţeles. Sper să găsim o chirie tot aşa de mică prin zonă, pentru care m-aş lupta cum aş putea să fac rost de bani, mă duc să spăl scări, să îngrijesc câteva ore un bătrân, numai să avem unde locui civilizat cu aceşti copii. Sau poate ne-ar putea ajuta primăria cu o locuinţă socială, dar nu în ţigănie, că n-aş putea să-mi duc copiii să trăiască printre boli şi şobolani. Să vedem ce va face Viorel cu gâtul şi poate apoi, dacă va fi bine, mă rog să-şi găsească un servici stabil, chiar dacă ştiu că doar cu opt clase e greu să-l angajeze cineva. Dar la 27 de ani, dacă e sănătos, poate ţine familia, îl ajut şi eu, cum putem. Poate există şi oameni cu suflet în oraşul ăsta şi ne vor ajuta cu un serviciu pentru el!”, ne spune printre suspine femeia, încercată evident de grija zilei de mâine pentru aceşti copilaşi.
Am întrebat-o, totuşi, de ce de şase ani familia nu are un ajutor social, aşa cum ar trebuie să fie de fapt, un ajutor care le-ar da posibilitatea să fie în evidenţele celor de la Asistenţă Socială, ţinând cont că e vorba în primul rând de copii. La asta s-ar adăuga şi o masă la cantina socială şi alte ajutoare oferite de administraţia locală şi de stat pe linie de mult trâmbiţata „protecţie socială”, dar care după cum se vede în România e mai greu de aplicat şi de respectat, chiar dacă legi să zicem că există.
„Prima dată a fost un impediment că n-a avut cartea de identitate cu domiciliul pe Petroşani. Are carte de identitate pe sat Bătuţa, comuna Bârzava, nr. 97, jud. Arad pe adresa unei surori de-a lui, el fiind născut în Medgidia. Cum toţi copiii sunt pe numele lui, eu degeaba am buletin de Petroşani, aşa mi-au zis. Acum, pe data de 6 februarie 2017, şi-a făcut la poliţie pe adresa de reşedinţă de aici. Şi tot ni s-a spus de la fisc că nu se poate, că trebuie să meargă la Arad să aducă un document precum că n-are venituri şi nu ştiu mai ce, astfel că cei de la asistenţă socială, deşi au venit să ne facă anchetă socială, mai demult, n-au putut să ne prindă la ajutorul social, cel puţin aşa ne-au spus doamnele de-acolo. Chiar nu ştiu de ce treaba asta, când Viorel n-are niciun venit, lucrează cu ziua pe unde apucă, iar cu acei bani trăim cum putem. Nu vreau să mă plâng prea mult, dar cred că normal era să primim un ajutor social, pentru care eu sau Viorel ne efectuam acele zile de lucru cum procedează toată lumea. Iar ca o altă treabă, unii ne ceartă că de ce am făcut copii! Asta e vorbă? Dacă Dumnezeu aşa a vrut, cum puteam să nu-i lăsăm? Să avortez, nici vorbă. Vom fi mult mai atenţi de-acum încolo, dar asta e, aceşti copii s-au născut, sunt lumina soarelui nostru şi ne dăm viaţa pentru ei, dar nu-i lăsăm să n-avem grijă de ei. Pe cel mare l-am dat la şcoală, urmează să-i dăm la grădiniţă pe cei mici, dar deocamdată nu ştim până nu vedem ce va fi cu Viorel, cu chiria noastră...”, a răspuns aproape plângând tânăra mamă de doar 21 de ani.
 
Până la urmă cei de la DAS Petroşani vor rezolva problema!
Imediat ce am plecat de la această familie, am ajuns în biroul Cristinei Mraz, şeful DAS Petroşani. Din ce îi spuseseră angajatele şi ancheta socială efectuată în urmă cu mai multă vreme, doamna Mraz şi-a amintit imediat de caz. Totuşi, ştiind că procedura cu documentaţia pentru un dosar social s-a simplificat mult, după cum chiar primarul a ieşit anul trecut în faţa presei şi a anunţat, n-am înţeles de ce ceea ce ceruse fiscul nu a fost făcut de către DAS Petroşani, astfel încât această familie să devină oficial în evidenţa instituţiei şi să înceapă să-şi primească drepturile stabilite de legile Statului Român. Nici şefa de la asistenţă socială n-a prea ştiut ce să ne spună, dar ne-a promis că în cea mai mare viteză, ieri, 16 martie, s-a făcut o nouă anchetă socială şi apoi prin pârghiile legale cei de la asistenţă socială vor obţine toate documentele necesare pentru dosarul social al acestei familii.
„În condiţiile în care dumnealor au adrese de reşedinţă pe buletin de Petroşani, cum am înţeles de la dumneavoastră că acum au, noi vom face tot ce este necesar, astfel încât acest caz social să fie soluţionat conform prevederilor sociale. Mâine, 16 martie, vom trimite acolo o echipă care să facă o nouă anchetă socială, iar, apoi, vom urma paşii stabiliţi de lege, în cea mai mare viteză, o prioritate fiind faptul că vorbim în primul rând de cinci copii minori”.
 
Concluzie mai mult decât tristă...
Finalul e doar unul singur: după şase ani o familie, care n-a ştiut ce căi legale are şi la ce uşi să bată, că nimeni nu a învăţat-o până acum, va primi un ajutor social care, reţineţi, nu va acoperi nici măcar banii de chirie. Cam asta e „protecţia socială” mult trâmbiţată de politicienii noştri.  Fără nicio vină că s-au născut, aceşti copii par a fi condamnaţi dacă lucrurile nu se schimbă în ţara asta! Iată, un tânăr de 27 de ani, cu opt clase, nu are nicio şansă să primească un loc de muncă stabil, nici măcar la săpat de şanţuri! Păcat, mare păcat ce se întâmplă!
 
N.R. Doamna Mraz, ajutaţi-i, dacă nu pe aceşti oropsiţi ai societăţii, atunci măcar pe dl. primar Tiberiu Iacob-Ridzi. Care, de foarte multe ori - chiar şi în cazul familiei Mraz… -, a dovedit că are suflet de creştin. Ce spuneţi, doamna şefă a DAS, vă băgaţi?


Comentarii articol (2 )

#1 rusu constantin17.03.2017,  08:46:14
Felicitari maestre ! Ai punctat corect si incisiv. Articolul m-a impresionat profund si in cel mai scurt timp voi trimite un ajutor familiei necajite. Acuma trebuie sa dovedim ca stim sa ne ajutam intre noi si putem dovedi intelegere,caritate si bunavointa.
#2 Daniel19.03.2017,  15:45:55
Nu ma intelegetei gresit dar unui om daca ii dai un peste nu il ajuti deloc dar daca ii dai o undita il ajuti pe viata, Creati locuri de munca in diverse domeni in valea jiului si platiti salariul minim si la paza nu numai la uni si nu se mai v-a depopula valea jiului si stiu ca nimeni nu ma v-a asculta si nu v-a citi mesajul meu de dor.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter