26.03.2017,  10:25:06 | 0 comentarii | 806 vizualizari
D’ale Facebook-ului
de Petronela VALI SLAVU
IUBITA DE PE INTERNET
Petru-Ioan Gârda
 
Ne-am „întâlnit” pe Facebook, la-nceput –
Am apăsat întâmplător un Yes –
Și-ncet–încet, apoi, ne-am cunoscut
Scriindu-ne pe e-mail și pe Mess.
 
O tot curtam discret, privindu-i poza –
Cam douăzeci de ani, drăguță foc –
Avea un nickname chiar simpatic, Roza
Și nu făcea greșeli în scris, deloc.
 
Am căutat pe Google despre ea,
Dar Roze am găsit mai mult de-o sută
Și m-am gândit apoi așa, că prea
E tânără să fie cunoscută.
 
Discretă și sensibilă – mimoză,
De mine n-a-ntrebat nimic, în veci,
(Aveam pe Messenger, în loc de poză,
Ceva cu o pisică-ntr-un ghiveci).
 
Scria și literar, avea talent
Și-n scurtă vreme m-am simțit vrăjit,
O căutam mereu mai des, atent
La orice gând de-al ei mărturisit.
 
Din Youtube îi luam mereu rețete
De hrană vegetală, fără e-uri,
Îi comprimam cu winrar operete,
Îi trimiteam, cu Forward, pps-uri,
 
Pe skype mi-ar fi plăcut s-o pot vedea,
Dar calcu’ ei e vechi și n-are cam,
E Pentium 3 din nouăze’ș’ceva
(Să nu vorbim de hard disk sau de RAM). 
 
Atâtea pasiuni aveam comune,
Deci nu mă mir că m-am îndrăgostit
Și-n mod firesc am început a-i spune
Că vreau s-o văd la față, negreșit.
 
S-a tot codit un timp, băgând pretexte,
Că stă departe, dincolo de Jii,
Dar am contracarat, că și eu, texte
Când trebuie să spun, să mi te ții!
 
Mi-a spus că stă cu sora ei mai mica,
În casa părintească – sunt orfane –
Că pot să stau la ele, dar li-i frică
Să nu și-audă bârfe grosolane.
 
I-am replicat că mergem la hotel,
Că aranjez să fie totul bine,
C-o să purtăm discuții, fel de fel,
Apoi o iau definitiv la mine.
 
Ne-am întâlnit în parc. Am stabilit
Să aibă-n mâna dreaptă poșețica,
Și-am constatat, departe, c-a venit
Sau… poate-o trimisese pe bunica.
 
Am zis un… bună ziua… ezitant,
Că amintea – destul de vag – cu poza,
Am evitat cam greu să par distant
Și-atunci mi-a-ntins o mână: Eu sunt Roza.
 
M-am clătinat o clipă, dar, bărbat –
Prin câte-n viață, Doamne, am trecut! –
Am strâns din dinți și m-am echilibrat
Și am avut puterea s-o sărut.
 
A sesizat cam ce-i în mintea mea
Și că mi-e gândul la fotografie
Și mi-a mărturisit că o avea
Din anii șaptezeci, din studenție.
 
Acu… eu sunt fair play și de cuvânt,
Așa am fost mereu, de când mă știu,
Odată ce-am promis ceva, e sfânt:
Suntem la mine,-n clipa când vă scriu.
 
Și nu zic vorbă mare, dar… mai știi?
Vom fi-mpreună, tot aici, pe veci;
Atâta sper: că n-o să vrea copii,
Că am și eu o vârstă. Șaptezeci!
 
 
PLEDOARIE PENTRU FACEBOOK
Vali Slavu
 
Când fără rost îți pare-al vieții drum
Și simți că ești răpus de plictiseală,
Pe Facebook, poți începe, chiar acum,
O nouă viață: una virtuală!
 
Irepetabilă e viața ta,
Dar poți deschide conturi două, trei,
Iar avantajul e că poți avea
Identități atâtea câte vrei.
 
Și nume poți alege, la-ntâmplare,
Le poți modifica, precum dorești,
Chiar zilnic, dacă vrei și, ca urmare,
Ajungi să nu mai știi cum te numești.
 
Ca să-ți admire chipul lumea toată
Și like-uri să primești un milion,
Postezi o poză proaspăt retușată,
În Photoshop, și-atunci arăți... beton!
 
Pe Facebook, narcisismul e în floare,
Tu însuți poți aprecia ce spui
Și poți da like, la propria-ți postare
Ce, altfel, nu-i pe placul nimănui.
 
Amici, de nu ai în realitate,
Să-mparți cu ei dureri și bucurii,
Să te ajute, uite că se poate,
Pe net, să ai prieteni chiar cinci mii!
 
Cafeaua virtuală o servești
Cu ei și le oferi pupici și flori,
Dar, dacă față-n față-i întâlnești,
Te faci că nu-i cunoști și îi ignori.
 
Cu like-uri, poze, comentarii, glume,
Uiți să mai mergi și noaptea la culcare,
Dar are pierderea de timp un nume:
Se cheamă, simplu, socializare.
 
Când dai de-un arogant, de-un bârfitor
Ce se amestecă în viața ta,
Impedimentul îl rezolvi ușor:
De vrei să nu-l mai vezi, îl poți bloca.
 
Iar dacă o să fii drăguț, mereu,
Se vor găsi destui să-ți cânte-n strună
Și, chiar de traiul tău e foarte greu,
Pe Facebook, te-amăgești c-o viață bună.
 
De au și-ai tăi, din casă, cont, e bine,
Pe net fiind cu toții ocupați,
Va face fiecare ce-i convine
Și, astfel, n-aveți timp să vă certați.
 
De vrei să intri în normalitate,
Fă-ți de urgență cont, nimic nu riști,
Chiar dacă-ți este bine și-ai de toate,
De nu ai cont pe Facebook, nu exiști!

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter