19.04.2017,  14:18:02 | 0 comentarii | 291 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Anul acesta, la Înviere, / A fost pentru prima dată, de foarte multă vreme, când părintele vulcănean Mircea Braicău l-a „câştigat”, la ciocnitul ouălor, pe primarul Ile
de Gheorghe OLTEANU
Anul ăsta, de Paşti, am găsit mai puţină lume la bisericuţa din Coroeşti-Vulcan în care slujeşte părintele Mircea Braicău. De vină pare să fi fost numai şi numai vremea. La miezul nopţii, când preotul a împărţit lumină, ploua destul de bine.
 
Alţi credincioşi
au început să apară după ce a stat ploaia. Oamenii îşi aprindeau lumânările sau candelele de la cei care le aveau deja aprinse, iar apoi îşi găseau un  locşor. Atmosfera de Înviere din biserică era cu totul alta decât la slujba prohodului Domnului din Vinerea Mare. Atunci, parcă era mai apăsătoare. Cernită era şi mulţimea enoriaşilor, la fel şi masa plină de flori din faţa altarului. Duminică dimineaţa diferenţa era uimitoare. Nu numai că, în locul bătăilor toacei, s-a auzit dăngănitul vesel al clopotului, dar şi straiele preoţeşti strălucitoare radiau sentimentul de bucurie pe care ţi-l dă Învierea Domnului Iisus Hristos. 
 
Apropos de trasul clopotului
de la intrarea în curtea bisericii. De obicei, el este tras de Darius, băiatul care s-a apropiat de copil de acest lăcaş de cult, ajuns acum student în anul I la Teologie. În noaptea Învierii au mai fost şi alţi doritori să tragă de funie. Unul dintre ei era un tânăr rotofei, cunoscut de cei ai parohiei. Numai că Darius i-a făcut cinstea asta unui puşti de vreo opt ani. Mândru, acesta a tras clopotele până în momentul în care ajutorul de preot i-a făcut semn că e destul. Mi-a plăcut că, la Înviere, am văzut foarte mulţi tineri. Şi băieţi, şi fete. Cred că liceeni. Vreo câţiva, mai curioşi, au urcat în pod, unde era corul, ca să vadă mai bine. Acolo am urcat şi eu, aproape de sfârşit, când părintele Mircea Braicău a sfinţit paştele. Acesta a fost, de fapt, ultima secvenţă care ţine de ceremonialul slujbei de Înviere, precedată de citirea pastoralei primite de la Preasfinţitul episcop Gurie. 
 
Apoi, lumea s-a aşezat la
rând, ca să primească binecuvântarea preotului şi să ciocnească un ou roşu cu sfinţia sa. Puţin înainte de a ciocni cu enoriaşii, părintele se luase la întrecere cu primarul Gheorghe Ile. Era mândru tare că, după ani şi ani, reuşise să-i spargă oul roşu al lui Ile. „Să nu se supere pe tine, sfinţia ta”, l-am zis eu în glumă atunci când am ajuns în dreptul lui. Primarul, care, până a ajunge la biserica în care-i membru de vază în comitetul de coordonare, poposise pe la mai toate lăcaşurile sfinte din Vulcan, nu avusese cum s-audă vorbele-mi. Împreună cu alţi doi inşi, era ocupat cu umplerea cu paşte a recipientelor pe care i le întindeau oamenii. 
 
Ca şi în anul trecut
de Paşti, când i-am dat căniţa, mi-a făcut semn să mai rămân. M-am conformat, fiindcă ştiam ce va urma. Ciocnitul câtorva ouă cu părintele, cu cei de-ai casei, ca să le zic aşa, şi un pahar de vin alb de Recaş. Unii vor spune că, ia, uite, şi ăsta s-a dat cu primarul. Nu-i chiar aşa, dar nu credeţi că, măcar în noaptea de Înviere, e mai bine, totuşi, să mai laşi de la tine? Mai ales că, în cazul de faţă, Gheorghe Ile a fost cel care a făcut primul pasul acesta.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 8 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter