19.04.2017,  18:27:26 | 0 comentarii | 438 vizualizari GALERIE:     FOTO    
A doua zi de Paşti, / Două nedei momârlăneşti petrilene văzute prin ochii unei barabe de la ZVJ
de Corneliu BRAN
Frigul şi vremea capricioasă nu i-au ţinut în case pe momârlanii petrileni în prima şi în a doua zi de Sfintele Paşti. Nici n-avea cum de vreme ce ei aşteaptă de un an nedeile din aceste zile. Împreună cu profesorul şi mo­mâr­lanul petrilean Gheorghe Boantă, am luat la pas două nedei din Petrila.
 
Nedeia din Taia
La prima nedeie, cea din Taia, de pe platoul de lângă biserică şi cimitir, am ajuns undeva spre amiază, când nedeia nu începuse din cauză că slujba nu era gata. Şi totuşi, dacă vreo două sute de tăieni şi petrileni se aflau în biserică ascultând Liturghia condusă de părintele locului, Emil Velican, alte vreo două sute de persoane se aflau deja la locul faptei, bucuroşi nevoie mare că începe petrecerea câmpenească de primăvară.
La un foc primenit pe care erau nişte oale mari, am dat şi de primarul Vasile Jurca, care mesteca bucatele tradiţionale „să nu se prindă”, înainte de a fi servite celor 450 de meseni. „Dis-de-dimineaţă ne-am apucat de treabă, că nu-i lucru uşor să faci atâta mâncare şi s-o mai faci şi bună!”, ne-a spus unul dintre „bucătari”.
Ghiţă Boantă ne-a povestit cam cum se pregăteşte această mâncare: „Azi este pomana din ziua a doua de Paşti la Biserica din Taia şi enoriaşii pregătesc atât pomana pentru cei morţi, precum şi praznicul de Paşti pentru cei vii. Aici se vede păsatul, tradiţional momârlănesc din zona noastră. Timp de 22 de ani am fost specialist în păsat. Porumbul se macină mai mare, se pune la înmuiat, se curăţă de reziduuri şi apoi se bagă în apă curată şi se fierbe într-o căldare mare, la foc de fag neapărat, altfel nu iese bine. Apoi se drege cu unt şi brânză, şi iese o bunătate. Aici avem curechiul acru, varza acră cum o ştiu cei de la oraş, care cu carne mai drege un pic stomacul după atâta mâncare de tot felul ce se mănâncă în aceste zile. Se face fiertură, şi cu rântaşul care se face cu multă ceapă dă un gust minunat. Carnea, pentru tocăniţa de oaie şi din viţel, se toacă foarte mărunt şi se prăjeşte în untura ei, după care se pune apă şi alte ingrediente şi iese o tocăniţă de te lingi pe buze”.
Bucătarul şef Ghiţă Dobre l-a completat pe profesorul-bucătar Boantă: „Pregătirea a început la orele 7:00. Împreună cu 25 de enoriaşi din comunitate am făcut tot ce trebuie. Avem pe foc tocăniţa de oaie şi vită, păsatul e aproape gata şi el, varza - de asemenea. Ţuica şi vinul şi le aduce fiecare, iar colacii şi lumânările pentru slujba de pomenire ce va avea loc înaintea petrecerii - de asemenea”.
Luat cu învârteala din căldare, primarul Jurca a apucat să ne spună câteva vorbe, urându-ne, în primul rând, un bun venit alături de „comunitatea noastră”. Fiind unul dintre „sponsorii” bucatelor, în sensul că de ani de zile pune la bătaie carnea pentru tocăniţă şi mai multe lăzi de bere pentru „setea” de după joc, l-am întrebat dacă totul e în regulă şi în acest an. „Da, totul a fost pregătit din timp, iar vremea ne ajută în sensul că nu plouă. Junii Petrileni sunt şi ei la datorie. După cum vedeţi, îl mai aşteptăm doar pe preot şi pe cei din biserică şi putem începe. Nedeia de la Taia face parte din salba de nedei momârlăneşti organizate de către oamenii locului din satele aparţinătoare oraşului Petrila. Nu doar eu am contribuit cu bucate pentru acest praznic, suntem mai mulţi. Că pe lângă carne, mai trebuie varză, brânză şi altele, dar de fiecare dată iese bine, după cum spun oamenii şi nu noi”.
Imediat ce a scăpat de întrebările noastre, primarul a fost luat la întrebări de un copilaş, care a dorit să înceapă concursul de spart ouă. „Ai răbdare, începem...”. Văzând insistenţa copilului, primarul nu s-a îndurat să nu ciocnească un ou cu acesta, oul de bibilică al puştiului dovedindu-se invincibil.
Am lăsat comunitatea tăiană în „fierbere”, una plăcută desigur. Până în seară oamenii au mâncat şi au jucat alături de juni şi de liderul lor, Cigmaian, noi plecând spre următoarea adresă: Androneşti. 
 
Nedeia de la Androneşti
a fost pentru subsemnatul o noutate. Dacă în anii trecuţi am fost de multe ori la nedeile din Taia, Jieţ şi Cimpa, anul acesta am fost pentru prima oară la Androneşti. Şi ca să vedeţi ce mică-i lumea, întâmplător, pe drumul ce duce la Androneşti ne-am intersectat cu fostul primar Ilie Păducel, împreună cu soţia dumnealui, ce veneau din Jieţ de la nişte rude şi prieteni şi mergeau spre Taia. Primarul ne-a făcut semn să oprim maşina. Imediat am făcut o poză să surprindem momentul, iar Ilie Păducel a transmis un mesaj scurt „petrilenilor mei dragi”: „Mă bucur că momârlanii noştri continuă obiceiurile şi tradiţiile din moşi-strămoşi şi nu se lasă influenţaţi de actualele vremuri moderne şi schimbările de tot felul. Vreau să-i felicit şi să le spun că doresc ca bunul Dumnezeu să le dea tuturor petrilenilor şi comunităţilor de momârlani multă sănătate şi fericire. Să ne vedem cu bine!”. După ce am primit câteva ouă roşii de la doamna Păducel, ne-am continuat drumul.
Odată ajunşi, am fost întâmpinaţi de Nicuşor Preda, fost director de mină şi consilier local, actualmente pensionar, cu ospitalitate: „Bine aţi venit la nedeia de la Androneşti! Haideţi cu mine!”. Şi, după ce am trecut de mesele unde se aflau circa 150 de persoane, care deja trecuseră de varză şi se luptau cu păsatul şi tocana, am ajuns la o altă masă mai mică, unde se afla preotul satului Jieţ, Dimitrie Jura. După câteva minute, am fost poftiţi şi noi la masă. Vă putem spune că mâncarea momârlănească a fost super, iar cei care n-aţi mâncat încă păsat şi tocană „made in Androneşti”, aţi avut ce pierde. Dar nu-i târziu să o faceţi la anul, deoarece niciun om, indiferent că este gazdă sau oaspete, nu pleacă nemâncat de la mesele de nedei.
După-masă, am stat de vorbă cu „bucătarul” şef Miron Nemeş, în acordurile ansamblului folcloric „Bujorii Muntelui”, care a întreţinut atmosfera cu frumoase melodii câmpeneşti, ardeleneşti, locale şi de petrecere: „Sunt din Jieţ, căsătorit la Popi şi bucătar renumit la Androneşti. Bine, cu bucătarul glumesc, că mai sunt şi alţii ca mine, şi nu puţini. Important e că se continuă tradiţia. Am început pregătirea bucatelor la 6:30, şi până pe la 12:30-13:00 a fost gata totul. 
12-13 persoane lucrează fără întrerupere. După cum vedeţi, acum toată lumea mănâncă, unii, mai tineri, joacă şi fiecare petrece cum doreşte. Bine că nu plouă! S-au pus la bătaie cinci oi de către cinci oameni, şi în plus varza, păsatul, lemnele de foc, ingredientele, aduse de mai mulţi. La final socotim şi vedem cât costă şi facem împărţeala. Dar nu asta-i important, important e să se simtă lumea bine. Mai trebuie spus că acest teren aparţine familiei Preda, care ne-a ajutat foarte mult şi cu carnea, dar şi cu tranşatul ei de cu seară, fiind pregătite 200-250 de porţii, să ajungă pentru toată lumea. Domnul primar ne-a trimis şi nişte bere, iar ţuica şi vinul au adus-o cei de-acasă, fiecare după posibilităţi şi după cum a dorit”.
Am plecat de la Androneşti după mai bine de un ceas, nu înainte ca Ghiţă Boantă să-şi regăsească foşti colegi şi să depene câteva amintiri din tinereţe. Şi nu înainte de a constata că pe malul Jieţului momârlanii din zonă se simt bine alături de cei dragi, alături de bucatele tradiţionale şi muzica specifică acestei zone din sudul Ardealului.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 4 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter